Aparent, două lucruri par fără de sfârșit… „Fără de sfârșit”, nu „infinite”, să păstrăm, totuși o măsură!… Soarele și prostia umană… Doar că, până și soarele se va stinge într-o zi… Pe când prostia, puține șanse… Cam despre asta este vorba și în recentul oug al taxării energiei electrice produsă cu ajutorul soarelui… De multă neghiobie… Una având neaoșa noastră amprentă… A noastră, a celor ce ne conduc cu ale lor capete seci… Și care știu doar să copieze (nici măcar să adapteze) spusele și scrisele altora… Căci, și de data aceasta, guvernanții au copiat o directivă europeană și au transformat-o direct în lege… Doar că acum au luat-o și indicațiile de „transpunere”… Și numai întâmplarea, probabil, a făcut să nu ajungă în lege și petele de… cafea ale acelora care au dat cu directiva în scalpurilor unor secături…
Guvernanții au copiat inclusiv posibilitățile, zonele de mișcare și adaptare, prevăzute de directivă… Indicația către statele membre de a putea aplica inclusiv o taxă pe energiile din sursele solare, mai ales în cazul unor producții și vânzări din autoproducții semnificative… Iar ai noștri au transferat această posibilitate chiar în oug, legiferând că autoritățile „pot aplica taxe”… Punct. Și punct ar trebui să fie și acestei legi. Fie și la Curtea Constituțională, pentru că o lege operează cu date clare, certe, neinterpretabile și nesupuse, nu subiectivismului uman inerent (ăla este valabil poate pentru guvernanții și legislatorii altora), ci a acelei prostii cu adevărat de nemăsurat… Iar „ai noștri” au preluat directiva fără ca măcar să o adapteze la realitatea societății românești… Aceea în care abia pășim spre sfera energiilor verzi și, până la crearea unui segment concret de producție (la început de autoproducție și, poate în timp, prin posibilitatea de a furniza și altora, și de producție), să fii asigurat oferit un spațiu de mișcare acestor producători „de casă”.
Dar guvernanți impozitează și boii nepuși la jug… Sigur, ei taxează pentru că, pentru ei, la jug nu putem fi decât noi… Și sunt convinși că vom tot trage la căruțele dărilor fără a ne împotrivi… Dar poate ar fi timpul să învățăm a protesta… A cere explicații și a spune „Nu!” când nu le primim ori când sunt cusute cu sfori trase din mosorul unor idioți, „fără de sfârșit” – deh!, ori al unor escroci…
Așadar, deși negată chiar de guvernanți, „taxa pe soare” s-a concretizat legislativ… Cu trei posibilități de taxare a acelora ce produc energie electrică „acasă”… Prima, cea mai golănească, este aceea în care guvernanții au prevăzut taxarea de facto a tuturor acelora care și-au montat instalațiile cu ajutorul subvențiilor de la stat… Acele resturi de procente aruncate în scârba guvernanților de a da ceva de parcă era luat din propriile arvune… Și este mizerabil să vii acum, pentru câteva șuruburi și un profil din sticlă, să ceri omului, nu banii pe ce ai „subvenționat”, ci, practic, o taxă de protecție a guvernării, a îndestulării bugetelor ei… Evident, o asemenea prevedere nu ar trebui să treacă nici ea de același control constituțional… Pentru că nici un dosar de acordare a subvențiilor pentru panourile fotovoltaice nu a prevăzut, nici măcar În anexele citibile doar cu lupa, posibilitatea recuperării golănești de către stat a anumitor sume de bani… Iar asta ar putea opera doar pe viitor, începând cu următoarele dosare de „sprijin”… Doar că, firește, nu o să mai stea nimeni după ajutorul de cămătar borfaș al acelora ce acordă subvențiile în numele statului…
Al doilea scenariu de taxare… solară vizează puterea instalațiilor, care ar trebui dijmuite („pot fi”, în spiritul acestei legi!) dacă totalul de energie electrică autoprodusă ajunge la o valoare echivalentă cu opt la sută din producția națională. Și aici se merge tot pe „pipăite”… Căci, la care dintre producțiile naționale de energie națională se va face raportarea? La cele estimate ori la cele efectiv realizate? La cele ale celei mai productive zi a anului? Sau la cea cu minime și pentru producția de energie a statului, pe timp de secetă ori, mai rău, când se va închide primul reactor de la Cernavodă?… De fapt, să nu ne trezim că producția de energie electrică a statului o să ajungă ea sub nivelul a ceea ce pot da în rețea producătorii „de casă”! Să nu ajungem de fapt la un opt la sută din cei opt la sută ce se vor mai produce!… Iar al treilea scenariu vizează instalațiile acelor consumatori care au montat sisteme ce depășesc 30 kw, și pe care guvernul i-a și luat la ochi pe post de spărgători de monopol al producătorilor agreați de stat… Un fel de prosumatori contra statului…
Și poate că, până la urmă, hiena energetică are dreptate: nu se taxeaxă!; se ia… Cam așa ar putea fi tradusă legislația oug -ului, nici măcar „pe soare”, ci pe bezna minții lor… Nu se taxează, ci se prevede posibilitatea de a taxa (!)… Adică, prea adânc, prea de anii ’50…
Lasă un răspuns