Și totuși, guvernanții vorbesc cu mult prea multă lejeritate despre acel ceva care, în alte vremuri, chiar mai grele prin prisma privațiunilor, ar fi părut de neimaginat… Căci nu ar fi fost posibil să se întâmple un lucru atât de grav fără ca toți cei vinovați să nu răspundă… O întrerupere generală a curentului, în toată țara, și nu pe cele câteva ore „dedicate” de epoca cenușie „raționalizărilor”, și care încep să pară trufandale pe orizontul cu adevărat roșu, abia acum, nu doar pe acele ore de restricții pentru un scop, atunci – aberant, deși privea interesul nostru comun, plata datoriilor, iar astăzi firesc, chiar punitiv pentru cei ce nu vor acest „firesc” al solidarității pentru alții, așadar nu pentru câteva ore pe zi, ci pe trei zile numărate… Numărate, ceas cu ceas… Cert, trei zile de privațiuni energetice… Dar pot fi cu mult mai multe… Despre atâtea vorbesc guvernanții, au curajul să vorbească, gândindu-se pesemne, nu la rezervele pe care poate ar reuși să și le facă populația (dar, de unde, când oamenii nu reușesc să-și asigure nici măcar subzistența?!), ci la cele ale spitalelor. Cele trei zile „acoperite”, poate, cu ajutorul generatoarelor…
Dar tocmai acest posibil „blackout” (mai probabil indus, decât venit „de nicăieri”), ar trebui să dea frisoane celor ce vorbesc despre posibilitatea producerii lui… Pentru că, nu după trei zile, după numai o singură oră de întrerupere totală a curentului în România, guvernanții și autoritățile ar trebui să cadă precum popicele în rastelul unor cercetări penale…
În fond, de ce să ajungem noi într-o asemenea situație?… Și de ce să vorbim despre această „probabilitate” fără a ridica problema unor posibile acțiuni speculative, grave, la adresa independenței noastre energetice?… Pentru că nu poți vorbi despre un „blackout” înainte de a spune populației, cu date confirmate și prin surse independente, care este, de fapt, nivelul de producție al energiei electrice… Azi, dar, mai ales, cel estimat în condiții meteorologice grele… Sau înainte de a prezenta numărul unităților active și a celor „conservate”, la cererea UE, dar cu presupusa posibilitate a repornirii imediate… Și, cel mai important, nu aduci vorba despre un iminent „blackout” înainte de a spune cât curent exportă zilnic România… Și de ce ar trebui să mai exporte în condițiile în care tu, ca autoritate, vorbești despre riscul unui „blackout”?…
De fapt, de aici ar trebui începută discuția… Unde se duce energia electrică exportată de România pentru ajutorarea Ucrainei?… Unde se regăsește exportul zilnic de curent donat acestei țări în condițiile în care ucrainienii se confruntă cu probleme mari la nivelul infrastructurii energetice, neavând posibilitatea de a furniza acest curent către propria populație, infrastructura de transport energie electrică (linii, transformatoare etc.) fiind distrusă de război (de „război”, nu a priori doar de bombardamentele rușilor)?…
Sau poate că este vorba și despre altceva?!… Despre un curent exportat care, doar astăzi, poate fi considerat un surplus de care să nu ne pese, dar care, mâine, ar putea face diferența între o situație de avarie, fie ea și extinsă, și un „blackout” generalizat….
Nu cumva acest curent, pe care noi îl „exportăm” zilnic către o țară care, practic, nu-l poate distribui populației, pentru că nu mai există infrastructura necesară, ajunge pe alte „piețe”… Poate și cele ale „băieților deștepți” din energie de la noi, dar și ale altora, la fel de speculatori, indiferent de cât de răvășiră le este țara de un război nimicitor…
Noi nu avem de ce să ne confruntăm cu un „blackout”, dară! Sau am putea, dar numai în două situații extreme… Prima ar fi aceea al unui atac informatic asupra rețelei energetice din țara noastră, care să ducă la un colaps al centrelor și punctelor de control și transfer energetic, dar este puțin probabil ca lucrurile să nu fi fost siguranțate din timp (nu?), și, într-un al doilea scenariu, din cauza unei reducerii a producției de energie furnizate țării din cauza unui export (a se citi, „angajament al solidarității impuse”!) prea mare față de posibilitățile noastre la un moment dat, în anumite condiții (situații de forță majoră sau de calamitate). Restul situațiilor invocate ca posibilități de către guvernanții sunt doar manipulări… Pentru că oricât de grele ar fi condițiile meteo, inclusiv acel viscol pe care guvernanții îl arată cu degetul ca posibil factor al unui „blackout” în România, consecințele ar fi la nivel de avarii, fie ele și generalizate, pe magistrale și noduri, dar nu la dimensiunea de „blackout”.
Și este cât se poate de posibil ca, de fapt, nu de grija Ucrainei să ne pună guvernanții în gardă pentru un posibil „blackout”… Căci, Ucraina este chiar ultima lor grijă… Și nici măcar de românii de acolo nu le pasă, fie și cu aceea exprimare fățarnică a unor politicieni, cum că trebuie să exportăm curent Ucrainei că „poate așa beneficiază și români din Cernăuți” (!)… În fapt doar o altă bazaconie demagogică… Iar realitatea s-ar putea să fie, de fapt, mult mai simplă… Cineva își continuă metoda pandemică a suprascumpirii, pe seama unor false lipsuri, pentru a vinde altundeva, pe piețe mai ofertante, ceea ce, aici, la prețul dorit, ar fi suspect și ar genera dosare penale… Ba, chiar recenta acțiune de devalizare a altor fonduri bugetare, prin programul pastilei cu iod, produsă masiv pentru a fi pusă la dispoziția populației, deși indicațiile medicale vizează o repartizare, pe vârste cel puțin, mult mai redusă, să fi copiat tot o metodă desprinsă de pe piața „materialelor” anti-covid! Iar printr-o „inginerie” similară să avem parte și de eventualele kituri de „urgență energetică” (pe are cineva trebuie să le vândă, nu?!), adică acele improvizații cu lanterne și baterii, și poate și lumânarea de parastas național necesară după primele trei zile de priveghi… Evident, totul achiziționat la prețuri supraevaluate!…
Lasă un răspuns