Crinul este un simbol împărătesc, apărut încă de pe vremea geților, acum peste 2000 de ani. Purtat pe haine, pe mobilier, pe decorațiuni, el asigura recunoașterea unei caste, a unei clase conducătoare. De data aceasta, Crinii Maicii Domnului reprezintă binecuvântarea cea mai de seamă a localității Pastra, din insula Kefalonia, Grecia. În bisericuța satului, an de an, se petrece aceeași minune, și anume crinii puși la icoana Maicii Domnului, deși complet uscați, înfloresc pentru a doua oară, în chip minunat, astfel încât în ziua de 15 august, când creștinii prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului, aceștia se află complet înfloriți, neveștejiți și frumos mirositori. Floarea de crin a fost asociată, încă din vechime, de către tradiția creștină, cu „Buna Vestire”, când Arhanghelul Gavriil i-a adus Maicii Domnului vestea cea bună a mântuirii. Precum vedem, în unele icoane ale Bunei Vestiri, arhanghelul poartă în mâna o floare de crin, ca simbol al curăției și al frumuseții. Florile de crin fiind unele dintre florile împărătești, deosebit de alese și frumos mirositoare, sunt adesea așezate înaintea icoanelor împărătești și în Sfintele Altare.
În insula grecească Kefalonia, între localitățile Troghianata și Demutandata, la mică distanță de capitala insulei, anume de Argostoli, se află localitatea Langouvartha, unde are loc minunea anuală a înfloririi, pentru a doua oară, a crinilor aduși Maicii Domnului de credincioși, în cursul anului. Bisericuța din localitate se numește, în chip firesc, „Biserica Maicii Domnului cu Crini”, iar crinii albi din aceasta sunt cunoscuți în regiune sub numele de „crinii feciorelnici”. Imediat după ce creștinii sărbătoresc Buna Vestire, iar crinii încep să înflorească, în special în luna mai, nenumărați crini sunt așezați înaintea icoanei Maicii Domnului din biserica amintită. În mod firesc, crinii, odată culeși, rezistă câteva zile, după care se usucă definitiv, nemaiputând vegeta iarăși. Acest lucru se întâmplă și aici, însă după ofilirea și uscarea crinilor, aceștia nu sunt luați din fața icoanei Maicii Domnului, ci sunt lăsați pe loc, până în ziua de 15 august. Crinii așezați înaintea icoanei Maicii Domnului din această biserică înfloresc însă, pentru a doua oară, în chip minunat, în fiecare an, în ziua de 15 august, când creștinii prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului. Deși înfloriți pentru a doua oară, având petalele verzi și florile fragede, partea de jos a tulpinei lor rămâne însă uscată, spre a întări și mai mult minunea. Bisericuța din localitatea Pastra, situată în partea nordică a insulei, este binecuvântată și ea cu aceeași minune anuală a reînfloririi crinilor, de către Maica Domnului. În curtea acestei bisericuțe, închinate chiar „Adormirii Maicii Domnului”, sunt plantați nenumărați crini albi. În luna mai, când crinii încep să îmbobocească și să înflorească, femeile din sat îi culeg și îi așează în biserică, înaintea icoanei Maicii Domnului. Odată culeși însă, în numai câteva zile, crinii se ofilesc și se usucă. Ca și în cealaltă bisericuță, ei nu sunt aruncați, ci sunt lăsați înaintea icoanei minunate. În vremea postului, între 1 și 15 august, legile firii sunt biruite și ca întărire a adevăratei credințe creștine, crinii uscați reînfloresc, sun privirile tuturor. Pe vremea când satul se afla în stăpânirea contelui Lianos, cândva la începutul lunii august, acesta a trimis slugile să lucreze câmpul. Unul dintre lucrători, mergând pe deal, a găsit în iarbă o icoană a Maicii Domnului. Pe locul cu pricina s-a aflat și un crin alb. Așezând icoana într-o căpiță de fân, țăranul a plecat să își anunțe stăpânul, care însă nu avea vreme să vină să vadă icoana. În cele din urmă, acesta i-a spus să ducă icoana la Biserica Sfântul Dimitrie. În acea noapte, stăpânul a visat-o pe Maica Domnului, zicându-i să nu o ia „din casa ei”. Speriindu-se, el a adus icoana la el acasă, unde fiica lui, bolnavă la acea vreme, se va tămădui în chip minunat. Drept mulțumire, bărbatul a zidit o biserică pe locul din câmp, unde sluga a aflat icoana.
În localitatea Apikia, din insula cicladica Andros, femeile creștine cultivă cu multă evlavie „crinii Fecioarei”, numiți și „crinii sfințiți ai Maicii Domnului”, care înfloresc în luna mai. Ducându-i în biserică și uscându-se, după trecerea câtorva zile, aceștia sunt lăsați și ei înaintea icoanei Maicii Domnului, spre a primi binecuvântarea reînfloririi. Din aceștia nu mai rămâne decât tulpina uscată, fără flori și fără frunze. Imediat ce începe postul Adormirii Maicii Domnului, tulpinele uscate încept să prindă iarași viață, astfel încât în ziua de 15 august, aceștia sunt fragezi și plini de flori minunat mirositoare. Despre crinii care reînfloresc în chip minunat, creștinii din zonă povestesc următoarea întâmplare. Când regiunea Dodecanez se afla sub ocupație italiană, în luna aprilie a anului 1943, o copilă creștină a luat câțiva crini albi și i-a așezat înaintea icoanei Maicii Domnului. Cum era și firesc, după numai câteva zile, crinii s-au ofilit și s-au uscat. După câteva luni, prin luna iulie, în chip minunat, crinii uscați au prins din nou viață, înverzind și făcând boboci; abia în ziua de 23 august însă bobocii au înflorit, împrăștiind bună mireasmă. Începând cu anul 1943, când a avut loc pentru prima dată minunea reînfloririi crinilor, aceasta s-a repetat anual, fără nici o excepție.
Însă, această minune nu se petrece doar în spațiul elen, ci și mai aproape de noi. În Basarabia istorică, spațiu care aparține astăzi Ucrainei, există o localitate numită Culevcea, reședință a comunei cu același nume din raionul Sărata, regiunea Odesa. Aici, minunea înfloririi crinilor s-a petrecut pentru prima oară în anul 2007, de Praznicul Sfintei Treimi. Minunea din Kefalonia, se repetă, acum, într-un sat din Ucraina, iar mii de pelerini au început să sosească aici, pentru a se închina la icoana Maicii Domnului. Vestea s-a răspândit în scurt timp, stârnind curiozitatea mai multor specialiști. O echipă de botaniști din Odesa și Kiev au analizat cu atenție icoana Maicii Domnului, precum și crinii așezați lângă ea, afirmând mai apoi că, din punct de vedere științific, nu există o explicație clară în legătură cu acest fenomen. Însă, unii enoriași au considerat superficiale primele analize și au trimis un fir de crin la Grădina Botanică din Moscova. În urma unor cercetări mai amănunțite, Dmitriy Gosse, profesor și doctor în științe biologice, a concluzionat: „O floare nu poate rezista timp îndelungat în absența apei și a substanțelor nutritive, care sunt acumulate în bulb. După cum este natural, ele se usucă. Fenomenul prin care dintr-o tulpină uscată cresc lăstari tineri și muguri este necunoscut științei”.
Dintre toate florile, mai special poate fi Crinul. El este un simbol al purității, al perfecțiunii, al milei și maiestății în cele mai multe culturi. Crinul a simbolizat odată lumina și principiul masculin, datorită formei falice a pistilului său. În mitologia greco-romană, floarea este sacra pentru Hera, deoarece se spunea că a fost stropită cu laptele ei, iar pentru Artemis fiind un semn al virginității sale. Potrivit tradiției creștine crinul s-a născut din lacrimile de regret vărsate de Eva când a părăsit Grădina Raiului. În iconografia creștină, crinul este mai mult asociat cu Fecioara Maria și astfel și cu arhanghelul Gabriel, care este pictat ținând un crin în mână, în timpul Bunei Vestiri, simbolizând castitatea, dar și Iosif este pictat uneori cu un buchet de crini înfloriți în mână. Tulpina crinului simbolizeaza religiozitatea Mariei, frunzele — umilința ei, petalele albe — virginitatea, iar parfumul – divinitatea ei. Această floare a devenit un atribut al tuturor sfinților. Christos este pictat uneori ca judecătorul lumii cu un crin în gură, în acest caz floarea reprezintă îndurarea, în timp ce un crin împreună cu o sabie simbolizează inocența și vinovăția. Crinul era emblema regală a Bizanțului (Constantinopol; Cea de a doua Romă), dar și a Franței. Gladiola este uneori considerată un crin stilizat. Cu cele trei petale ale sale, crinul simbolizează Trinitatea și virtuțile triple ale dreptății, speranței și carității. Irisul (sauStânjenelul) și crinul au simboluri identice, ambele reprezentând lumina și speranța. Datorita frunzelor sale ascuțite, stânjenelul poate fi numit gladiolă și este emblema durerii Fecioarei Maria.
Floarea a fost numită după zeița greacă a curcubeului căreia i-a fost dedicată și poate simboliza puntea dintre Dumnezeu și om. Pentru chinezi, stânjenelul simbolizează afecțiune, grație și frumusețe solitară. Simbolul „Fleur – de – lys” (sau „Fleur – de – lis”), ce înseamnă în limba franceză „floare de crin”, este un simbol heraldic floral mult folosit. Acest simbol prezintă un crin sau lotus stilizat, simbolizând per¬fecțiunea, lumina și viața și este simbolul regilor Franței. În legenda fran¬ceză ce îl menționează, un înger i-a dat un crin de aur lui Clovis, împăratul merovingian al francilor, când acesta s-a convertit la creștinism, în anul 496 d.Hr., ca simbol al purificării sale. Se spunea că atunci, Clovis a adoptat acestă emblemă, inspirat și de nuferii fluviului Rin, care l-au îndrumat spre un vad ferit pe unde a putut să treacă apa și să obțină victoria în bătălie. Din secolul al XII-lea crinul a devenit simbolul regalității fran¬ceze. Louis al Vll-lea l-a folosit pe scutul său și se crede că „lys” este de fapt o prescurtare de la „Louis”. Între anii 1340 și 1801, regii englezi au folosit și ei această em¬blemă, dar pe hainele armatei, simbolizând astfel revendicările lor la tronul țării vecine, Franța. Deoarece simbolul este alcătuit dintr-un crin triplu, floarea de crin poate reprezen¬ta de asemenea și Trinitatea Sfântă, pe Fecioa¬ra Maria, Creația și Regalitatea, precum și trupul bărbatului, mintea și sufletul acestuia. Asam¬blarea acestui simbol floral trinitar pe capătul unei sulițe îi oferă noi valențe, de putere marțială masculină. Floa¬rea de crin este și simbolul orașului Florența, cunoscut și ca „orașul crinilor”.
În mormântul getic princiar de la Sveștari (Daosdava / Bulgaria), cariatidele – Fete „Flori de Crin”, de la înălțimea tăriilor unde sunt postate (partea superioară a mausoleului funerar), pe întreg perimetrul camerei mortuare, protejează cu vârtejul dansului lor ritualic regenerator, trupul regelui get, oferindu-i șansa unei noi reveniri la viață. Credința în nemurire specifică Geților de Aur, s-a transmis peste milenii, perpetuând astfel și o formă de curaj specifică poporului ce locuiește acest pământ sfânt, iar Crinul Getic Împărătesc ce are peste 2300 de ani vechime, este unul dintre simbolurile Nemuririi. Reînflorit-au crinii din Kefalonia…
Lasă un răspuns