Știrea nu este doar aceea că sunt iarăși „niște unii” care vor ca în toate unitățile de educație și învățământ din Ardeal predarea să se facă numai în limba maghiară… Informația care ar trebui să ne pună sângele în mișcare, cel puțin!, este aceea că, în mod oficial, reprezentanții acestor structuri de maghiarizare ne spun, „verde în față” (cum altfel?!), că „aceasta este cerința finanțatorului”. Adică a Ungariei… Iar de aici trebuie să deșirăm un întreg ghem de minciuni, asumări, obligații, îndatoriri – probabil, vânzări – în mod cert… Pentru că atâta timp cât, oficial, avem o confirmare a faptului că statul maghiar are o cerință pe teritoriul țării noastre, aceasta nu ar fi putut exista fără un acord în spate… Căci, evident, un asemenea „finanțator” nu ne-ar putea impune reguli, în fapt, direcții ale politicii de maghiarizare a Ardealului, inclusiv prin excluderea limbii române din instituțiile preșcolare, apoi din licee și facultăți, fără a avea cel puțin o înțelegere cu guvernanții noștri (și nu neapărat doar cu aceia de etnie maghiară)… De altfel, așa am ajuns, de la plângerile, de până mai ieri, a detractorilor pe la porție Europei, cum că ei nu voiau altceva decât învățământ „și în limba maghiară”, la condiționalul, chiar imperativul, de azi: „Vrem totul doar în limba maghiară!”.
Și este clar că toți guvernanții noștri ne-au mințit în momentul în care bălmăjeau că Ungaria derulează investițiile în Ardeal fără o bază legală. Ba, au și mimat, prin aparatul de externe, felurite încercări de a convinge statul ungar să semneze un acord vizând finanțarea investițiilor din România. Or, dacă există o asemenea condiționare, deja lătrată la nivelul lacheilor maghiarimii iredentiste, și un tot mai clar acord în spate, și nu doar pentru grădinița din Huedin, unde s-a cerut acum predarea exclusiv în maghiară, ca unitate finanțată de Statul Român, atunci există probabil și clauze de sancționare a nerespectării acestui acord.
De aceea, astăzi, mai importantă decât oficializarea listei unităților unde statul maghiar are drept cerință, în calitate de finanțator (!), predarea exclusiv în limba maghiară (un opis ușor de întocmit, fiind practic o „bifă pe bifă”, adică o impunere pe fiecare investiție făcută), mai important este, așadar, să aflăm clauzele în caz de neîndeplinirea și nerespectare a pretențiilor acestui „așa vrea finanțatorul”… Căci, trăgând linie, s-ar putea să ne trezim că pentru toate cojile de semințe și hârtiile de cornet investite în Ardeal, Ungaria să aibă pretenția, scrisă, a unor despăgubiri uriașe… Care, poate, i-ar face și pe canadienii de la „Gold Corporation” să pară niște bieți elevi în ale hoției…
Și nu, pretenția finanțatorului nu se va opri doar la impunerea limbii maghiare ca unica opțiune pentru predarea în unitățile „sale”, ci va viza eliminarea chiar și a notițelor în limba română, „la clasă”, ba, și a oricăror vocale din cântecelele de grădiniță, apoi din cursurile școlilor… Adică excluderea de facto a limbii oficiale a Statului Român din propriul teritoriu… Pentru că maghiarii, de multă vreme, nu mai vizează impunerea limbii maghiare ca a doua limbă în România… Ei vor maghiara ca unică limbă în Ardeal… Apoi, în zona „Partiumului”, și poate chiar și acolo unde niciodată nu ar fi obținut o autonomie, „în mai mare măsură”… Acea invitație în ochi pieziș a celui mai bun prieten al maghiarilor iredentiști, de asumare a unei sume de stări autonomizate care să nu fie altfel la Caracal decât în secuime…
După impunerea predării strict în maghiară, va urma apoi a doua mare condiționare… Accesul copiilor în acele unități nu doar sub acceptul părinților ori a tutorilor de a învăța și a vorbi la clasă doar în maghiară (deși, dacă așa aleg ei să înțeleagă „drepturile lingvistice”, poate că ar trebui să prevedem și noi că, în orice unitate de învățământ finanțată de Statul Român, poate asigurată predarea strict în limba română, iar aia cu „materna” să rămână doar pentru acasă!), ci și prin obligația părinților/tutorilor de a-și dovedi afinitatea (și „eligibilitatea”) pentru „așa dorita-finanțatorul”, prin dovedirea dublei cetățenii ori măcar a deținerii legitimației maghiare, pe care iredentiștii o visează act unic de identitate în Ardeal…
Avocatul poporului tace… Sigur, e doar un alt instrument al puterii vândut pe post de sinecură… La rându-i, vocalul consiliu al discriminării mimează acțiunea, dar pe alte direcții, făcându-și norma de maghiarism alergând în cerc după explicațiile lui Victor Orban pentru discursul de la Tușnad. Și nici măcar pentru anti-românismul emanat de atâtea ori, ci strict pentru anti-europenismul lui… Și, cum altfel?!, guvernanții tac și ei… Pentru că sunt parte a acestei mizerii până la ultimul lingător și mestecău de ciozvârte, de zgârciuri și, uneori, resturi de ciolan…
Lasă un răspuns