Nu, nu au venit cei ce au suferit cu această propunere!… Deși ar fi fost cei mai îndreptățiți… Ei au vrut, cel mult, să fie recunoscut martiriul colegilor de temniță, să fie consemnată istoria perioadei comuniste așa cum a fost, iar vinovații, cei ce mai puteau fi găsiți, să plătească, măcar moral, prin expunerea faptelor lor oribile… Dar niciodată nu au venit să ceară ca acest segment de istorie să fie unicul expozeu despre ceea ce a fost… Nu au venit să impună tragedia lor ca singura temă de istorie predată în școli. Pentru că istoria unui neam este despre formarea acestuia, despre lucrurile bune și rele din întreaga sa evoluție, nu doar despre un capitol, dureros și tragic – e drept, dar care a fost doar o felie raportat la monumentalismul istoric al devenirii noastre.
Nici unul dintre cei ce au suferit de pe urma prigoanei comuniste nu a cerut zdrobirea piedestalului domnitorilor noștri, al eroismului armatelor noastre, al sacrificiilor celor ce au luptat cu vicisitudinile și tiraniile vremurilor, pentru a pune în loc doar un stâlp de infamie de care să fie agățată vinovăția ca un continuu arc în timp. Pentru că nu doar despre istoria neamului românesc este vorba în acțiunile celor de acum, ci despre însăși ființa noastră, pe care, ce cei ce ne-au acuzat doar de extremisme și alte felurite rele, vor a o transforma în unica dovadă a trecerii noastre… În singura urmă lăsată în timp… Sunt cei ce ne tot aruncă în spate, de trei decenii, vinovățiile altora… Sunt cei ce ne-au transformat însăși existența într-un soi de rău ca sursă a răului în sine. Sunt cei ce vor a înlătura istoria ca verigă a formării noastre pentru a pune în locul ei o za zdrobită sub interpretările mutilante pe care le vor trasate, impuse, pregătite ca noi vinovății și plăți…
Să vii să ceri studierea comunismului din România, la nivel de disciplină obligatorie, în loc de istoria întregii noastre existențe, în vreme ce toate celelalte segmente, nu de sferturi și jumătăți de secol, ci de sute și milenii au fost eliminate din studiul școlar, este dovada continuității în impertinență a acelora ce mereu ne găsesc vinovați pentru ceva. Și care ar vrea să pună în locul steagurilor de luptă și al drapelului unei națiuni, în locul etnogenezei ca popor, ca națiune, în locul fundamentelor din care au izvorât valorile noastre, doar așchiile de schilodire a tot ce a fost bun și monumental, fie și în vremuri mai puțin glorioase.
Sunt aceiași detractori… Sunt cei ce ne-au acuzat de fascism, de nazism, de legionarism (deși mișcarea legionară de la noi nu a fost niciodată condamnată de vreun tribunal internațional), sunt cei ce ne-au transformat portul național în imputație, iar dreptul de a ne afișa simbolurile străvechi în dovezi ale antisemitismului… Sunt detractorii și veneticii care batjocoresc, la normă, procesul educațional, voind a pune într-o grilă unică de bacalaureat și istoria, și limba, și cultura noastră, ba, însăși fundațiile noastre ca neam și țară, și care sapă loc de normă didactică, de manual și disciplină în sine, doar pentru istoria comunismului…
Pentru a ajunge ca Istoria noastră să fie doar o sumă de culpabilizării a însăși prezenței noastră în vremuri… Nu de la începuturi, ci doar în acea parte pe care o pot mutila acești deformatori de mentalități. Iar sub vinovăția comunismului, a holocausturilor de felurite forme și seminții, de la evreii altora la țigani (iar lista rămâne deschisă pentru că adevărații istorici au fost reduși la tăcere prin acuze și procese mizerabile), Istoria României să devină doar un tom de acuze și vinovății.
Dar nu! Istoria României nu poate fi înlocuită cu Istoria comunismului din România! Poate fi completată în segmentul de timp corespunzător. Sau poate fi și o disciplină în sine, dar cu o condiție! Toate etapele devenirii noastre să fie transformate în materii de an. Să avem o Istorie a formării neamului, despre geții, tracii și dacii cei bravi, despre domnitorii și procesele de formare din vremea lor… Căci sunt destui ani de studiu pentru a găsi loc pentru fiecare etapă ca materie în sine… Iar impunerea „Istoriei comunismului din România”, ca disciplină, nu are cum să-și atingă rostul oricărui segment de istorie: nerepetarea greșelilor și neirosirea națiunii sub poveri nedrepte. Pentru că nu poți ajunge la acest segment fără restul istoriei… S-ar pierde însăși rostul Istoriei…
De aceea, perioada comunistă trebuie să fie prezentată așa cum a fost, parte din părțile ce definesc evoluția noastră, neputând da de o parte formarea noastră, lupta pentru dănuire în perioada medievală, pentru formarea națiunii române, pentru crearea și unificarea statului român, pentru a pune în loc ceva ce fost, nu obârșie, ci o trecere, fie ea și tumult, prin dreptul unui destin în care ne aflam deja. Și nu trebuie să acceptăm ciopârțirea și afișarea unei materii, ce va fi transformă în strigoi de cei ce vor scrie acest manual, Istoria fiind parte a sfintelor odoare ce asigură creșterea unui neam în vremuri!…
Lasă un răspuns