Mai întâi am văzut spectaculoasa Pădure de piatră pe siteurile bulgare, ca destinație de vacanță, dar drumurile noastre la sud de Dunăre au trecut spre alte locații și pe alte coordonate. Dar, la 18 kilometri spre vest de Varna (Bulgaria) și la 120 km de România, pe şoseaua care duce către capitala Sofia, se află o zonă remarcabilă numită „Pobiti Kamani” sau „Pădurea de Piatră”. După Sfintele Sărbători Pascale, aflați pe drumul de întoarcere de la Nisipurile de Aur, am căutat să ne intersectăm cu acestă destinație turistică și am reușit. Când am ajuns am fost surprinși de aspectul general: la prima privire, pietrele – coloane par ruinele unui templu antic, însă pilonii de piatră sunt „naturali”, adică au „crescut” pe aceste locații acum câteva milioane de ani. Coloanele de piatră sunt distribuite în grupuri mici de-a lungul unei „limbi” de nisip de opt kilometri, aflate pe coasta nordică a Mării Negre, în singura zonă deșertică a țării (253 de hectare).
Formaţiunile variază în înălţime, unele atingând între cinci şi șapte metri înălţime, grosimea lor fiind între 30 de centimetri şi trei de metri. Cel mai ciudat aspect al acestor coloane este că sunt goale în interior şi umplute cu nisip. Acestea nu au o fundaţie solidă, fiind ancorate în nisip. Pietrele se află aici din timpuri străvechi, dar au fost analizate ştiinţific abia în 1828. De atunci au apărut sute de teorii care au încercat să explice modul în care sau format, de la corali până la pietre calcaroase. Una dintre cele mai pluzibile explicaţii provine de la fraţi geologi bulgari Peter şi Stefan Bonchev Gochev, aceştia consideră că pietrele datează din Era Cenozoică de acum 50 de milioane de ani, când această parte a Europei era acoperită de oceane. Sedimentele şi nămolul de pe fundul mării s-au compresat în pietre calcaroase. La scurt timp, gazul metan a început să iasă din fundul mării. În timp ce gazul şi-a croit drum prin stratul de calcar, au lăsat în urmă tuburi lungi (conducte; origine minerală). Este posibil ca acestea să fie „scheletul” unor strămoși ai coralului (origine organică) ce creșteau în golfuri de mică adâncime și în anumite condiții de mediu (mare caldă, izvoare termale, etc.). Ulterior vântul, ploile, furtunile de deșert și-au pus și ele amprenta asupra formelor pe care le vedem astăzi. Un singur lucru este cert: aceasta nu este lucrătură omenească. Și nici a unor uriași, așa cum spun legendele. Pobiti Kamani este un deșert natural, singurul de acest gen din Estul Europei și unul dintre puținele de pe continent, care a fost desemnată reper natural în 1930. Din imaginația infinită a vizitatorilor, sau chiar a cercetătorilor ce au călcat pe aici, multe dintre formațiuni au primit denumiri care mai de care mai ciudate, precum „cămila”, „soldatul”, „Piatra Fertilității”, „tronul”, etc. Dar cum vântul nu bate așa tare, poate șoaptele legendelor de vor face să aplecăm urechea și să aflăm cum a apărut această Pădure de Piatră:
Legenda 1. Date fiind formele formațiunilor, cât și amplasarea lor, unii cercetători, mai pe la începuturile anilor 1800, au crezut că sunt resturi ale unor temple. Alții însă, mai zeloși din fire, au fost siguri că aici sunt urmele Atlantidei, orașul pierdut, înghițit de ape.
Legenda 2. Spune că pentru a se ridica prima capitală a Imperiului Bulgar (Pliska), prin secolul VII, regele a folosit niște uriași în acest demers. În momentul în care construcția a fost gata, uriașii ce nu au fost plătiți pentru munca lor, au aruncat pe unde au văzut cu ochii pietrele rămase în plus.
Legenda 3. O altă legendă frumoasă spune povestea templului zeului mării Poseidon din Marea Neagră.
Legenda 4. Dumnezeu – cel cunoscut ca fără de nume – i-a dezvăluit unui băiat, care probabil avea el ceva special, numele său adevărat. Prin aceasta l-a făcut nemuritor, însă l-a pus să jure că nu v-a divulga nimănui acest nume. Altfel, va pierde neprețuita nemurire. Între timp, flăcăul nostru veșnic, cum se plimba el așa pe malul mării, s-a îndrăgostit de o fată, bulgăroaică probabil. Doar că tipa era promisă căpeteniei unui trib de uriași care trăiau în zonă, iar singura condiție să fie lăsată liberă de legământ a fost să dezvăluie numele lui Dumnezeu. Băiatu, amorezat, la fel ca „Luceafărul” nemuritor al lui Eminescu, este gata să renunțe la nemurire pentru o oră de iubire. Convoacă o mare întâlnire cu toți uriașii și îi așează în așa fel încât scrie din corpurile lor numele interzis. Dumnezeu a văzut de sus cele întâmplate și fiind supărăcios, a transformat toți uriașii în piatră. De aici putem bănui că nici celor doi îndrăgostiți nu le-a mers prea bine. Parcă se văd niște figuri supărate printre coloanele de piatră…
Pentru a proteja unicitatea zonei, Pobiti Kamani – Pădurea de Piatră a fost declarată arie naturală și face parte din Patrimoniul UNESCO. Pădurea de piatră nu reprezintă numai o atracție turistică, ci și una dintre puținele zone deșertice în care crește cactusul. „Vedeta” pădurii pietrificate este grupul de coloane „Centru-Sud”, compus din 300 de vertical de piatră. Celelalte zone la fel de spectaculoase și de vizitate sunt „Beloslav-vest” și „Slanchevo-sud est”. Pobiti Kamani este pe cât de straniu, pe atât de interesant. Un loc ce merită văzut pe litoralul vecinilor bulgari. Cu picioarele în nisipul foarte fin și cu ochii după formațiuni care mai de care mai ciudate, gândindu-te că aici era un golf marin, te aștepți ca să apară peștișorul Nemo și să te întrebe care este drumul spre casă…
Lasă un răspuns