Aromânul Jovan Sterija Popović este părintele dramaturgiei sârbe

Jovan Sterija Popović (1806 – 1856), este născut în Vârșeț din tatăl Steria de origine armân (aromân) fiind cel mai mare comediograf sârb al veacului XIX. A fost deasemenea și dramaturg, scriitor și poet. A studiat dreptul în Slovacia și a avut o influență enormă asupra dezvoltări culture sârbești, nu doar ca scriitor ci și ca întemeitor a instituțiilor culturale sârbești, precum Academia de știință sârbă și muzeul Național. A fost șef al Ministerului de cultură. Este cunoscut ca scriitor cu tematică istorică și națională (Miloš Obilić), precum și comedii satirice: Kir Janja, Pokondirena tikva, Laža i paralaža, Zla žena, Beograd nekad i sad, Rodoljupci, etc. Dramaturg, poet, avocat, filosof și pedagog sârb care a predat la Școala Superioară din Belgrad. Sterija a fost recunoscut de contemporanii săi drept unul dintre cei mai importanți intelectuali sârbi și este considerat unul dintre cei mai buni dramaturgi comici din literatura sârbă. Poate fi comparat cu marele nostru dramaturg național Ion Luca Caragiale, cumva. Popović a urmat liceul în mai multe locuri, întâi în Vršac, apoi la Karlowitz (Sremski Karlovci), Temeschwar (Timișoara) și la final, Ofenpesth (Budapesta). A studiat dreptul la Käsmark (Kežmarok). După ce și-a terminat studiile (1830), a lucrat ca profesor, iar din 1835, când a trecut examenul de barou, s-a întors în orașul său natal unde a predat mai întâi limba latină, apoi și-a deschis cabinetul de avocat. La fel ca mulți alți intelectuali din Voivodina, condus de sentimente patriotice, el a decis să lucreze în Principatul Serbiei. A început să scrie drame istorice, dar în scurt timp a trecut la comedie. În 1840 s-a dus la Kragujevac să studieze la școala pedagogică de drept natural. În același an s-a mutat la Belgrad, unde va petrece opt ani, predând la ceea ce era atunci cea mai avansată școală din Serbia, Grande École ( Școala Superioară din Belgrad, viitoarea Universitate). El a jucat un rol esențial în fondarea Academiei Sârbe de Științe și a Muzeului Național.

A continuat să scrie drame, pe care le-a și pus în scenă și regizat. El a fost numit șef la Ministerul Educației de către guvernul constituțional în 1842. A rămas în această funcție până în 1848, lucrând la organizarea sistemului școlar și a educației din Serbia. Dezacordul său continuu cu politicienii de frunte ai zilei și starea de sănătate îl vor obliga în curând să se retragă din viața publică. La începutul aceluiași an (1848) a decis să-și prezinte demisia și să se întoarcă la Vršac (1848-9 parte a Voivodinei sârbești, 1849–60 Serbia și Temeschwar – Timișoara), unde a trăit până la moartea sa în 1856, profund dezamăgit de oameni și de viața în general. Este înmormântat la cimitirul ortodox din Vršac.

Jovan Sterija Popović este, fără îndoială, una dintre cele mai semnificative figuri ale literaturii sârbe. Din motive întemeiate, i s-a dat numele de „părintele dramaturgiei sârbe”. Urmând exemplul marilor tragici francezi și germani, el a descris evenimente din istoria poporului sârb. Stagiunea teatrului din Belgrad s-a deschis cu tragedia sa „Smrt Stefana Dečanskog” în 1841. Poeziile despre Skanderbeg din cea mai importantă lucrare a sa Un discurs plăcut al poporului slav au stat la baza creației „Život i viteška voevanja slavnog kneza epirskog Đorđa Kastriota Skenderbega” scrisă de Sterija Popović în 1828. Sterija a arătat o adevărată valoare artistică ca scriitor de comedii. Talentul său de comediant a creat opere literare puternice și mărețe, care sunt și mai mari pentru că a fost, de fapt, Sterija cel care a deschis calea către comedia sârbă în general. Prima perioadă a scrierii de comedii a lui Sterija se încadrează în timpul vieții sale în Vršac, între 1830 și 1840. Sterija și-a eternizat orașul natal cu personajele lui Kir Janja, Fema Ružić și alții. Comediile sale Laža i Paralaža (1830), Pokondirena tikva (1830), Tvrdica (1837) și Zla žena (1838), i-au adus aprecierea contemporanilor săi și reputația de a fi un adevărat „Molière sârbesc”. În 1841, 1842 și 1847 au fost interpretate și câteva comedii mai puțin importante ale lui Sterija: Ženidba i udadba, Simpatije i antipatije, Volšebni magarac, Džandrljiv muž, Sudbina jednog razuma și Prevara za prevar. Comedia sa Beograd nekad i sad care descrie mediul Belgradului din secolul al XIX-lea a fost publicată în 1853. Ultima comedie pe care Sterija a scris-o a fost satira Rodoljupci. Nu a tipărit deloc această importantă comedie, așa că a rămas în manuscris la mult timp după moartea sa. Sterija a găsit inspirația pentru această comedie în evenimentele revoluționare din 1848–1849. Jovan Sterija Popović a revenit frecvent la temă: discrepanța dintre ceea ce se proclama și comportamentul real a fost întotdeauna punctul central al criticilor sale. În poemul său Godine 1848 (Anul 1848) este trădarea idealurilor Revoluției Americane – sclavia legală în țara celor liberi; în Izobraženiku („Pentru un iluminat”) este ipocrizia celor care condamnă Imperiul Otoman ca barbari, în timp ce se angajează în același timp în cucerire și în traficul de sclavi.

În onoarea sa a fost ridicat „Monumentul lui Jovan Sterija Popović” din parcul Vršac. Sterija a fost recunoscut de contemporanii săi ca fiind unul dintre cei mai importanti intelectuali sârbi. Este considerat unul dintre cei mai buni dramaturgi comici din literatura sârbă. Comediile lui Sterija sunt imagini artistice autentice ale unei părți a societății sârbe din Voivodina, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Aduc o galerie foarte bogată de personaje. Comediile lui Sterija au depășit cadrul timpului lor, au obținut valoarea veșnică și au devenit o parte a moștenirii culturale sârbești. Diversă ca scriitor, Sterija a scris și satire, romane, disertații despre literatură și limbaj și poezie reflexivă, publicate în cartea Davorje care este considerată una dintre cele mai bune cărți de poezie reflexivă din literatura sârbă. Locuind în Serbia ca ministru al educației, Sterija a fost fondatorul Societății literelor sârbe (acum Academia Sârbă de Știință și Artă) și Muzeul Național al Serbiei. El a pus bazele sistemului școlar modern sârb și a fost autorul a numeroase manuale. Un documentar despre viața sa a fost produs în Iugoslavia în 1956. El este inclus în lista „Celor mai proeminenți 100 de sârbi”.

Lucrări notabile ale acestuia sunt: Slezi Bolgariji, poem epic, 1825; Boj na Kosovu (Milan Toplica i Zoraida), roman istoric, 1828; Svetislav i Mileva (Nevinost), dramă istorică, 1827; Miloš Obilić, dramă istorică, 1828; Život i viteška vojevanja slavnoga kneza epirskoga Đurđa Kastriota Skenderbega, 1828; Nahod Simeun, dramă istorică, 1830; Dejan i Damjanka (Padenije Bosanskog kreljevstva), roman istoric, 1830; Laža i paralaža, comedie, 1830; Tvrdica (Kir Janja), comedie, 1837; Pokondirena tikva, comedie, 1838; Zla žena, comedie, 1838; Roman bez romana, roman, 1832–1838; Vladislav, tragedie, 1843; San Marka Kraljevića, tragedie, 1848; Smrt Stefana Dečanskog, tragedie, 1849; Rodoljupci, comedie, 1849–1853; Ajduci, tragedie, 1853; Lahan, tragedie, 1853; Ženidba i udadba, comedie, 1853; Beograd nekad i sad, comedie, 1853; Davorje, carte de poezii, 1854.

Teatrul Profesionist Românesc din Vârșeț a pus pe scena din Vârșeț opera lui Sterija „Înșelații” („Prevareni”). Cu acest gest, Teatrul Profesionist Românesc din Banatul sârbesc s-a încadrat în marcarea și promovarea marelui scriitor aromân Jovan Sterija Popović. Poate o traducere a operelor sale integrale în limba română va face ca opera sa să se bucure și în România de popularitate. Sperăm la acest gest…