Scriitorul Geo Bogza s-a născut pe 6 februarie 1908, la Blejoi, în Prahova și a fost un scriitor recunoscut, jurnalist, dar și poet român, teoretician al avangardei, asociat cu nașterea mișcării suprarealiste din România. Geo Bogza s-a născut ca fiu al lui Alexandru Bogza. Geo era fratele mai mic al lui Alexandru Bogza și fratele mai mare al lui Nicolae Bogza (cunoscut ulterior ca Radu Tudoran). A fost poet, reporter, creator al reportajului literar românesc, teoretician al avangardei, autor al câtorva din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare întindere, de la „ciorchinul de negi” al Jurnalului la recea și solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoasă și consecventă atitudine democratică, patriotică, umanistă (Anii împotrivirii (1953), Pagini contemporane, Paznic de far), reporter al unor lumi, țări, priveliști, meridiane devenite componente ale unui univers particular, specific scriitorului, prozator al opulenței tâmpe (Înmormântări) și al plictisului exasperant provincial (O sută șaptezeci și cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinței de înavuțire (Cum a înnebunit regele petrolului), al absurdului (Moartea lui Iacob Onisia), cântăreț, de amplitudine whitmaniană, al neamului din Carpați (Cartea Oltului). Autor al volumelor „Jurnal de sex” și „Poemul invectivă”, avangardistul Geo Bogza a fost închis de două ori pentru „pornografie“, fiind coleg de celulă la Văcărești cu celebrul criminal Berilă. Printre acuzatorii lui Bogza s-a numărat Nicolae Iorga.
Ca biografie, acesta în perioada anilor 1915-1919 urmează școala primară la Ploiești. Apoim în 1921-1925 urmează Școala de Marină din Galați și Constanța. La 1928 editează la Câmpina revista „Urmuz”, dar colaborează și la revistele „Unu” și „Bilete de papagal”. În 1929 are loc debutul său editorial cu „Jurnal de sex” și „Poemul invectivă” (1933) din cauza cărora va suporta rigorile legii, chiar cu detenție, sub acuzația de „pornografie”. Perioada anilor 1936-1937 o dedică călătoriei în Spania și Franța, în calitate de ziarist. În 1937 apare volumul de poezii „Ioana Maria”. În 1940-1944 este clasat printre autorii „cosmopoliți” și „degenerați” de către regimul antonescian. În 1945 poate din nou publica și se alătură noului regim, comunist. Între anii 1952 – 1969 este ales deputat în Marea Adunare Națională. La 1955 devine membru al Academiei Române și membru în Consiliul Național pentru Apărarea Păcii. În 1971 este decorat cu titlul de „Erou al Muncii Socialiste”. În 1978 primește Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor. Mai apoi, în 1993, pe 14 septembrie, moare la Spitalul Elias din București, la un an după fratele său, cunoscutul scriitor Radu Tudoran. Este îngropat și pomenit în locul cu multă verdeață al Mănăstirii Cernica (jud. Ilfov), alături de sculptorul Gheorghe Anghel și de alte personalități ale României. Opera sa vastă cuprinde volume de poeme, precum: Poemul invectivă – (1933); Ioana Maria (17 poeme) – (1937); Cântec de revoltă, de dragoste și de moarte – (1947); Orion – (1976), dar și Reportaje: Cartea Oltului – (1945); Țări de piatră, de foc, de pământ – (1939); Țara de piatră – (1946); Oameni și cărbuni în Valea Jiului -(1947); Veneam la vale – (1942).
Pentru opera sa vastă în care pune în valoare bogățiile naturale și umane ale României, Geo Bogza primește titlul de „Erou al Muncii Socialiste”, la 4 mai 1971, „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”, dar și medalia de aur „Secera și ciocanul”, cu aceeași ocazie. Casa orășenească de Cultură Câmpina (jud. Prahova), prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Câmpina, devine în anul 1996 Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza”. În prezent Primăria Câmpina, prin Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza”, anunţă an de an organizarea Concursului Naţional de Literatură „Geo Bogza”, manifestare ce se bucură de o amplă participare și activitate literară. De asemenea un bust foarte reușit al scriitorului se află în holul de onoare al acestei instituții de cultură prahovene. Bustul este din ghips, şi este un cadou de suflet pentru Casa de Cultură. Sculptorul Florin Tache l-a făcut gratuit, cu plăcere şi multă pricepere. De asemenea, piedestalul care pune în valoare lucrarea este realizat de o firmă din Câmpina. Tot astfel Școala gimnazială „Geo Bogza” din sectorul I al capitalei și Școala gimnazială „Geo Bogza” din Bălan (jud. Harghita), poartă numele marelui scriitor român. Numeroase străzi poartă numele de „Geo Bogza”, ca tot atâtea direcții și căi pe unde a ajuns opera sa (Câmpina, Constanța, Vădăstrița (Olt), Bucov, Mangalia, Valea Lupului, Blejoi, Vrancea, etc.)
Geo Bogza se odihnește acum la Cernica, dar sufletul său a rămas și rătăcește încă pe Valea Oltului, în Basarabia, în Hunedoara, peste tot pe plaiurile României noastre dragi.
Lasă un răspuns