Grifonii erau considerați străjerii comorilor și a posesiunilor prețioase. Anticii au înzestrat aceste ființe cu urechi pentru a le spori vigilența și pentru a adăuga auzului o privire pătrunzătoare. Purtați încă din sec. IV î.Hr., acești cercei de aur ne confirmă rolul miturilor în viața cotidiană, fapt pe care îl trăim și astăzi perpetuat prin superstiții și legende. Bijuteriile descoperite în satul Balabanu, raionul Taraclia (Republica Moldova), în urma cercetărilor din anul 1971, merită toată admirația giuvaierilor contemporani. Aceste podoabe reprezintă o pereche de cercei tubulari, în formă de lunulă, ornamentați în tehnica filigranului. Pe partea frontală marginile sunt decorate cu capete de grifoni (dragoni), iar pe cea dorsală – cu patru inele suprapuse din care pornește o rozetă cu petale din sârmă îndoită în buclă (floare?). Corpul grifonilor este de reptilă târâtoare (șarpe), cu un motiv zigzagat (viperă?). Forma aduce a punguță cu galbeni legată la capăt, spre a nu se vărsa bogățiile (sau relele?). Grifonii – șerpi susțin cerurile, spre a nu se elibera energiile negative. Se remarcă forma serpentiformă, „gravidă” – ce poate „naște” prin desfacerea legăturii de la coadă. De mijlocul rozetelor sunt prinse tortițele arcuite ale cerceilor.
Ideea de șarpe – semn de pământ, ce apare ridicat către cer apare și în Biblie, în capitolul „Șarpele de aramă” (de bronz): „ Atunci a trimis Domnul asupra poporului șerpi veninoși, care mușcau poporul, și a murit mulțime de popor din fiii lui Israel. 7. A venit deci poporul la Moise și a zis: „Am greșit, grăind împotriva Domnului și împotriva ta; roagă-te Domnului, ca să depărteze șerpii de la noi”. Și s-a rugat Moise Domnului pentru popor. 8. Iar Domnul a zis către Moise: „Fă-și un șarpe de aramă și-l pune pe un stâlp; și de va mușca șarpele pe vreun om, tot cel mușcat care se va uita la el va trăi. 9. Și a făcut Moise un șarpe de aramă și l-a pus pe un stâlp; și când un șarpe mușca vreun om, acesta privea la șarpele cel de aramă și trăia. Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului”. Nu numai Moise a înălțat șarpele (dragonul / grifonul – șarpe) în pustie, ci și geto-dacii înălțau stindardurile draconare către cer, așa cum ridicau și pumnii către zei când nu li se îndeplineau dorințele. Cerceii purtându-se la urechi asigurau prin poziția lor apropierea de cer (văzduh) și mișcarea (viața) perpetuă a acestora (echilibrul precar al cerurilor).
Satul Balabanu a fost menționat documentar pentru prima dată în anul 1809. În preajma satului au fost descoperite urmele unei așezări umane din epoca bronzului, fapt dovedit de fragmentele de ceramică specifice epocii. Au fost deasemenea descoperite morminte din secolul IV î.Hr., pe care unii specialiști le atribuie sciților nomazi, unde au fost descoperite depuneri funerare, precum acești cercei de aur, proveniți probabil dintr-un atelier de orfevrărie grecesc (?). Cerceii menționați sunt în formă de colăcei lucrați dintr-o bară tubulară, ornamentați cu fir torsionat și granulație fină de aur (tehnică specifică și pentru bijutierii etrusci). Marginile cerceilor sunt prevăzute în partea frontală cu capete de grifoni, în cea din spate prezentînd drept decor o rozetă cu 6 petale (vechi simbol getic).
Ca și celelalte piese de giuvaiergerie antice prețioase, acești cercei minunați pot fi admirați în sala Tezaur a Muzeului Național de Istorie a Moldovei din Chișinău, în cadrul expoziției „Comorile trecutului”. Simbolul dragonilor (grifoni) afrontați sunt des întâlniți pe garda săbiilor de luptă, ca simbol al regenerării și al Coloanei Cerului. Grifoni – șerpi asemănători cu cei doi cercei de aur descoperiți la Balabanu (Republica Moldova; sec. IV î.Hr.) aflăm pe obrăzarul drept al coifului de aur din tezurul princiar getic de la Băiceni – Cucuteni, din secolul V. î.Hr. (Muzeul Național de Istorie a României din București). Un grifon – șarpe este și misteriosul stindard draconar (Draco) al geto-dacilor (a.s.v. Columna lui Traian din Roma), iar carnixurile celților urmau cumva același model ( a.s.v. Cazanul de la Gundestrup din Danemarca).
Vechile simboluri milenare geto-dace transgresează miile de ani și ne spun povestea unei filosofii de viață și credință nemaiîntîlnită. Stâlpii cerului, cei ce susțin bolta, pot să cedeze din varii motive, iar atunci ne vom confrunta cu neînțelegerea rosturilor lumii materiale și a mersului înainte a vieții pe planetă. (G.V.G.)
Lasă un răspuns