Spolierea în numele și pe domeniile de activitate ale firmelor, PFA -urilor, cabinetelor individuale…

Dacă o instituție poate trăi bine, lăfăindu-se chiar cu salarii, prime, asistente și fel și fel de secretare, „colaterale” feluritelor birouri, pe seama rostogolirii continue a peșcheșului generat de obligativitatea reînregistrării anuale a domeniilor de internet, achiziționate o dată, practic cu drept de proprietate, dar introduse forțat în procesul de asigurare unor venituri anuale pentru nimicul oferit de o instituție de stat, de ce nu ar funcționa asta și în cazul firmelor, a numelor lor, acum, și poate a domeniilor de activitate, pe viitor, nu?… De ce să nu impunem și o taxă anuală pentru dreptul persoanelor juridice private de a ființa?… Pentru că instituții de gestiune colectivă a numelor, a drepturilor de a exista, se găsesc oricum în portofoliul statului… Acele sinecuri pe spatele mediului privat… Și este evident că și recentul proiect de lege avansat în parlament, pentru a forța firmele, asociațiile și PFA -urile să se înscrie, anual, într-un catalog gestionat de Camera de comerț și industrie a Românei asta vizează. Că avem în tot acest matrapazlâc legislativ niște aspecte penale, prin obligarea firmelor să se înscrie și să plătească anual o taxă abuzivă o știu și inițiatorii. Dar pe asta se și bazează… Pentru a veni ulterior cu așa-zisa corectare a principalului aspect imoral și aproape penal, de a obliga firmele private să plătească unui ONG, pentru că asta este Camera de comerț,  pentru a fi înscrise într-o listă cu actualizare anuală, prin revizuirea ulterioară, la capitolul sugestii venite în procesul de transparență decizională, de a numi, în locul CCIR o instituție de stat responsabilă de această centralizare.

Evident că se putea prevedea acest lucru de la bun început, direct prin numirea unei instituții a statului ca agenție de gestiune a catalogului firmelor, asociațiilor, ONG-urilor (inclusiv a celui numit ca beneficiar inițial, CCIR!), dar apărea o dublare a rolului instituției specializate în gestiunea firmelor, Registrul comerțului. Și totuși, scopul legii, după ce vor fi depuse amendamentele deja previzibile, acela de a împinge firmele, asociațiile, fundațiile, PFA -urile, cabinetele individuale într-o zonă de plată a dreptului de a exista, nu neapărat și a ființa, este vizibil prin condiționarea din proiectul de lege, în speță, posibilitatea de a mai putea depune bilanțurile anuale la ANAF doar după achitarea taxei anuale de înregistrare în bizarul catalog al firmelor naționale! Un opis abracadabrant ca parte a unui ONG, dar legal și îndreptățit din momentul în care de organizarea și gestiunea datelor se va ocupa o agenție de stat, nu?!

Este un proiect de lege care ar trebui desființat din față… Și nu trebuie permisă continuarea lui fie și prin acceptarea unor amendamente… Pentru că întreaga „inițiativă” legislativă este la limita penalului, inclusiv prin încălcarea normelor GDRP, dar și prin faptul că se impune obligarea firmelor să se înscrie în ceva doar pentru a plăti încă o taxă statului (de data acesta una funcționând chiar și în absența activității firmei, în eventualitatea suspendării temporare a acesteia). Și pune bazele unei asocieri periculoase între posibilitățile de acțiune ale unui organism al statului, ANAF, de a nu accepta bilanțurile anuale (obligatorii!) în absența înregistrării firmei într-un catalog, și aspectele punitiv-coercitive, aplicarea de amenzi de către același agent fiscal pentru nedepunerea bilanțurilor!

Se deschide, de fapt, drumul pentru impunerea acelei taxe anuale a dreptului de a avea o firmă sau orice altă structură ca „persoană juridică”, încercată și de alte guverne, deși Constituția garantează inițiativa privată fără a o condiționa prin astfel de aspecte.

Și nu, soluția nu este aceea de a activa proceduri, prin avocatul poporului sau sesizări în instanță, pentru dizolvarea Camerei de comerț ca ONG ce și-a depășit cadrul legal de funcționare. Pentru că se va găsi un alt intermediar ori direct o agenție de stat final beneficiară care să gestioneze acțiunea. Trebuie pusă opreliște oricărei încercări de taxare, nu doar a ceva deja existent, ci practic a dreptului constituțional de a activa și chiar a exista fără nici un fel de activitate. Iar pentru asta este necesară o acțiune și împotriva procesului obligatoriu de reînregistrare anuală a numelor domeniilor web, acel rău inițial folosit acum ca speță, pentru că dreptul de proprietate a fost consfințit prin prima achitare a numelui de internet, o speță care, plecând de la domeniile de internet, se încearcă a fi extinsă peste numele (de catalog național) al firmelor, dar poate, în viitor,  și al domeniilor de activitate. O îmbogățire a bugetelor de stat pentru rezervele de sinecuri, de la taxa în numele domeniilor de internet (șase euro pe an) la spolierea pe numele și poate domeniile de activitate ale firmelor,  asociațiilor, PFA -urilor, cabinetelor individuale (de la zece la o sută de euro pe an)…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*