Vaccinurile, serurile, „arn” -rile și alfabetul grec apostilat pe post de prefixe și-au epuizat rostul… Rămâne evidenta problemă a retragerii stocurile rămase din „mijloacele” folosite în etapa „pandemiei”… Fie motivând expirarea acestora, proces de durată, fie prin retragerea voluntară și imediată, dintr-un „exces de precauție” al producătorului pe varii motive… Precum contaminarea accidentală a unor loturi… Iar semnalul a fost deja dat de „Moderna”, gata să degreveze guvernele de stocurile rămase, producătorul rechemând „din piață” (mai greu din venele subiecților, nu?!) aproape un milion de doze…
Vaccinul și-a împlinit menirea, poate să dispară ca mijloc de presiune, șantaj, amenințare… UE și-a creat metodologia necesară pentru „hub” -urile de influență imediată, apoi presiune, șantaj și, la nevoie amenințare… Și nu a fost nevoie nici măcar să aștepte încheierea războiului din Ucraina pentru a transforma o consecință într-un nou scop… Pentru că era nevoie de un motiv pentru a decupla țările membre de la gazele rusești și conectarea acestora la un „hub” de livrare al gazului coordonat de către UE, iar acesta a fost creat… Și avem deja conturul unei platforme unice pe care Europa o va pune la dispoziția țărilor care, pentru a compensa pierderea unor surse de aprovizionare, vor să cumpere gaz din surse nonrusești. Există și proiecția importurilor pentru următorii patru ani… Și mențiunea că platforma UE, deja aprobată prin summit-uri doar de ei știute când vor fi fost întrunite, acum se livrează doar deciziile de aliniere, va fi, nu doar un „hub” de conectare pentru resurse, acum gaze, ci și mijlocul procedural de coordonare „a negocierilor cu principalii furnizori de gaze”… Pentru că țările membre nu vor mai fi de capul lor… Nu vor mai avea suveranitatea aparentă a propriilor discuții cu partenerii… Pentru că UE va aplica procedura la care se pricepe cel mai bine, și pentru care s-a pregătit: centralizarea…
Sigur, Europa anunță că „procedura este voluntară”… Iar fiecare stat poate decide dacă va folosi acest „hub”… Dacă nu, evident, are la dispoziție libertatea de a sta în frig, de a-și contracta și chiar îngheța economia… O procedură „voluntară” în care UE nici măcar nu își mai maschează intențiile, anunțând că obiectivul este de a utiliza influența sa „de cel mai mare cumpărător de gaze din lume, pentru a sigura prețurile cele mai stabile” (nu cele mai mici, așa cum ar trebui să facă un negociator de piață) și care să reflecte „previzibilitatea și dimensiunea pieței comune a UE”. Adică, vor supraviețui, alimentate de gazul „hub” -ului centralizator coercitiv al Europei, economiile din „predictibilitatea” decisă de aceasta.
Este pentru prima dată când UE își afișează atât de agresiv intenția unei influențe (monopol) asupra celorlalți. Și vor urma presiunile și acțiunile coercitive, pentru că țările nu vor fi lăsate în statusul „alegerii voluntare”, de a se conecta ori nu la „hub” -ul creat, la prețurile și condițiile centralizatoare ale Europei. A fost conturată și directiva necesară, mascată sub negocierea voluntară a unor țări de a solicita acest lucru, prin care să se impună statelor membre să aibă obligatoriu în depozitele proprii stocuri care să acopere cel puțin 90 la sută din capacitate, iar asta până cel târziu la 1 noiembrie al fiecărui an (începând din 2023). Și da, UE are în vizor și o a doua marfă livrată printr-un „hub” similar… Cel destinat aprovizionării cu hidrogen pentru țările care vor reînvăța discursurile Gretei cea verde de ciudă… Apoi, vor urma restul: cărbune, grâne, alimente… Și, tot mai probabil în cea mai simplă proiecție dată de felul în care au evoluat lucrurile într-un răstimp atât de scurt, apa… Viitorul?… Să n-ajungem să cumpărăm, centralizat-european, gaz lichefiat importat din SUA ori China, dar cu sursa de provenință tot Rusia… Sau, poate importat de Europa direct din Ucraina, printr-un „hub” al unui gaz pe care îl va primi, din partea Rusiei, drept despăgubire de război…
Lasă un răspuns