Cei patru lingăi de clanțe (fie ele de ambasade, tot clanțe!) ne-au înturnat într-un ciob dintr-o oglindă strâmbă a istoriei… Ne-au dovedit că întotdeauna, indiferent de avertismentele vremurilor, de fântânile însângerate ale istoriei, se vor găsi întotdeauna trădători gata „să întoarcă armele”… Acei tovarăși din „țările neprietene”, dispuși să stea în genunchi…
Și nu numai că unii i-au și iertat pe cei patru pentru derapajul lor în asumarea unei reprezentări de nimeni acordată, dar acțiunea acestora chiar li s-a părut eroică… Că doar vrem pace, iar pentru ea, am face orice, nu?! Și stăm și în genunchi. Pesemne și cei patru și-au închipuit că fac istorie dacă merg cu o petiție de predare… Să fie țara „acoperită” dacă alunecă frontul războiului pe la noi… Și a fost și ceva „istorie” în acțiunea lor, dar a sunat scrâșnet de oase sfărâmate în țarina de la Fântâna Albă chiar în ziua comemorării măcelului rusesc de acum opt decenii…
Iar lucrurile sunt grave pentru că avem dovada faptului că, oricând, putem fi prada unor acțiuni contrare interesului național. Acum am aflat pentru că „idioții de serviciu” s-au dat de gol… Cu un „statut” pe care și l-au asumat, spun ei, „verba-volans”, dar, dacă ar fi avut un rezultat, cine știe ce parafe și steme găseam pe „drafturile” acordurilor propuse. Pentru că nici unul dintre cei patru nu a mers la ambasada Rusiei ca simplu cetățean vuind a pace în lume! Iar faptul că nu au avut și o apostilă parlamentară, nu la vedere (cine știe ce fițuici aveau prin buzunare!), nu înseamnă că nu au avut calitatea de reprezentanți ai Parlamentului. Dimpotrivă! Și pot fi acuzați măcar pentru abuzul de statut, pentru că nimeni nu le-ar fi deschis ușa dacă nu mergeau ca parlamentari. În fond, cine ar fi deschis ușa unor neica-nimeni în drum, nu?! Și nici ambasadorul nu i-ar fi invitat, nici măcar protocolar, în ambasadă, pentru că nu avea timp de șuete ca oficial al unei țări în război. Și nu i-ar fi primit dacă nu avea acceptul superiorilor de la Kremlin.
De aceea, avem toate premizele ca această „descălecare” în genunchi să fi fost premedită… Doar că „solii” nu și-au făcut lecțiile cum trebuie, venind cu un mesaj de unitate ca patru rătăciți de prin colțurile politice… Da, dacă ar fi fost cu toții din același partid parlamentar, altfel ar fi stat lucrurile. Nu ar fi negociat ei o mutare a discuțiilor de pace, dar ar fi răscolit pacea în care ne aflăm noi. Și cu frontul celui agresat, pentru că acolo vorbim de o lume întreagă care îl sprijină, dar și cu puterile care și-au asumat negocierile de pace.
O acțiune ce nu trebuie să rămână fără consecințe pentru cei patru… Dar, iarăși, nimeni nu se grăbește… Nimeni nu i-a pus la colț, nici măcar forul instituțional pe care l-au reprezentat cu de la sine putere, pe copeici sau pe cărțile de tarot ale vuvuzelelor, asta rămâne de văzut, pentru că, nu-i așa?!, nu au fluierat în catedrala aleșilor… Și nimeni nu a propus măcar suspendarea lor din comisiile în care activează (inclusiv comisia de apărare)… Pentru că, solidari principiului sucirii de conștiință (întoarcerea armelor, nu?!) și a desolidarizării cu demnitatea și respectul de sine, stăm în așteptare, fie și doar într-un genunchi… Că nu se știe…
Lasă un răspuns