Conform credinței creștine, cei patru călăreți ai Apocalipsei sunt descriși în ultima carte a Noului Testament, ei fiind considerați a simboliza Molima, Războiul, Foametea și Moartea. Și cum învățăturile din Cartea Sfânta sunt de o actualitate până nu demult inimaginabilă, iată că într-o miercuri seară ne-am culcat în pandemie (Molima) și joi dimineața ne-am trezit în nebunie (Război). De aici și până la Foamete și Moarte nu mai este decât un pas. Lumea în ansamblul ei privește buimăcită și nu mai înțelege absolut nimic. Nu că până acum ar fi înțeles prea multe despre ce se întâmplă în ultimul timp pe mapamond… și implicit cu viețile lor. Din păcate lumea în care trăim nu mai este condusă și guvernată în spiritul și litera credinței și a moralității creștine. Noua religie la care se închină acum omenirea este banul (vițelul de aur) și puterea lui. Guvernanții, autoritățile, societatea, totul se rezumă la profit, putere financiara, control și dominație. Iar pandemia și, acum, războiul sunt exact pârghiile prin care „elitele” noii orânduiri planetare își duc la îndeplinire aspirațiile și planurile de domnie și dominație absolută… tirania Apocalipsei.
Lorzii războiului de azi sunt promotorii pandemiei, care pozează în „salvatorii” omenirii: Biden, Macron, Johnson, Trudeau, von der Leyen și până mai ieri Merkel. Toți aceștia au participat și participă activ la asfaltarea impecabilă a totalitarismului camuflat sub mantaua globalistă. De partea cealaltă, ca exponent al imperialismului, dușman absolut al poparelor „libere” este președintele rus Putin. Cu toții sunt actorii principali în acest război planificat care urmează cu minițiozitate de ceas elvețian calea spre „marea resetare”, gândită de „părintele” celor enumerați mai înainte, perfidul și „diabolicul” Schwab.
Am urmărit cu mare atenție desfășurarea evenimentelor în ultimele săptămâni. Și, deși toți factorii de decizie implicați în rezolvarea diplomatică a divergentelor ruso-ucrainiene afirmau sus și tare că nu doresc un conflict militar, de fapt, fiecare analiza atent cam care ar fi privilegiile de pe urma războiului, politice, economice sau electorale, de imagine. Și trebuie să recunosc că am crezut ca un naiv că nu se vă ajunge la acest deznodământ tragic pentru întreagă omenire. Pentru că, înainte de toate, războiul este o tragedie colectivă, un act care trebuie condamnat pentru că el aduce multă suferință și moarte.
„Să iubești pe aproapele tău că pe tine însuți și ne iartă noua greșalele noastre, precum și noi iertam greșiților noștri”, ne poruncește și ne învață Dumnezeu. Dacă doar aceste două porunci ar fi cunoscute și respectate ca principii de viață și de trăire creștină autentică de către liderii politici de azi, responsabili de destinele omenirii, atunci acest război și multe altele nu ar fi avut loc niciodată.
Dar unde este Dumnezeu azi? Cei care teoretic ar fi trebuit să apere Ucraina de intervenția militara rusă, și anume Statele Unite și Occidentul, s-au lepădat de mult de Dumnezeu. Ei l-au înlocuit pe Dumnezeu cu progresism, materialism, umanism, ateism. Din multe puncte de vedere, din care primul este bineînțeles cel militar, atât americanii cât și occidentalii nu sunt pregătiti să riposteze, să dea o replică armatei ruse. Și aici mă refer la o acțiune militara care să se încheie cu un succes în teatrul de război. Recent, America și-a luat-o pe cocoașă în Siria, unde redutele militanților ISIS au fost distruse complet abia după intervenția armatei ruse în zonă, iar în Afganistan parca am asistat la filmul francez de comedie „Vizitatorii” seria a cincea…. unde niste primitivi călare cu turbane pe cap și kalașnikov din anii 80 au reușit să pună pe fugă armata ultra dotata a senilului Joe.
Revenind la episodul Ucraina, sancțiunile economice împotriva Rusiei sunt un fel de apă de ploaie. Cu ele sau fară ele, numărul morților vă creste de la oră la oră și de la zi la zi. Propaganda mediatică anti-rusă este asemenea unui câine care latră la lună și nimic mai mult. Singura care vă conta și vă zgudui serios viețile multora dintre noi, va fi criza economica și sărăcirea noastră. Adică visul de aur al noii ordini mondiale. O populație mult sărăcită este mult mai ușor de condus și de controlat. Iar dezastrul vă fi cu mult mai mare, daca tovarășii chinezi vor decide că este timpul și pentru ei de o acțiune militara împotriva vecinilor taiwanezi. „Its party time”, nu ?!? Parca prea suna a război planetar comandat. Problema este că, în situația dată, nota de plata nu vă fi plătită de cei care au făcut comanda. ci de noi, cei mici și nesemnificativi, care așa cum ni se spune ardem gazul de pomană și suprapopulăm degeba planeta.
Dar noi, românii, să nu disperăm prea tare. Avem în frunte un fiu al țării… cel mai iubit și cel mai apreciat, care ne îndeamnă plin de încredere ca la debutul pandemiei… „dragi români să stați linistiți”. De așa liniște să aibă el parte țoață viața” Cu facturile la utilități și combustibil umflate la maxim, cu războiul la ușa, cu o inflație imposibil de controlat, într-adevăr putem sta liniștiți… Nu ne-a mai rămas decât să ne pregătim tot liniștiți de foamete. Căci cu o moarte toți suntem datori. Dar nu-i totuna, leu să mori, ori câine-nlănțuit. Adevărul iese mereu la suprafață! Mai devreme sau mai târziu!
Lasă un răspuns