Locația exactă a Predicii de pe Munte este încă incertă, dar locul actual (cunoscut alternativ ca Muntele Eremos care se afla pe malul nord-vestic al lacului Kinneret (Marea Galileii)) comemorează evenimentul de mai bine de 1600 de ani. Situl este foarte aproape de Tabgha. Predica lui Iisus de pe munte cuprinde o serie de învățături despre viața dreaptă. Se găsește în Evanghelia după Matei, în capitolele 5, 6 și 7. Este poate cel mai lung discurs pe care l-a ținut Iisus. Din predică aflăm cum ar trebui să trăiască, să gândească, să acționeze, să vorbească și să se închine un urmaș credincios al lui Hristos.
După rânduiala Vechiului Testament, pentru a implini Legea, credinciosul trebuia să asculte de cele zece porunci. Potrivit cuvintelor Mântuitorului: „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5, 17), cele zece porunci trebuie păzite și de creștini, întocmai. Pe lângă aceste zece porunci, Mântuitorul a dat creștinilor alte nouă îndemnuri, prin care se împlineste Legea, în scopul desăvârșirii morale. Pe acestea nu le-a dat însă în chip de opriri sau porunci, ci în chip de „fericiri”, fiindcă ele se potrivesc deplin cu smerenia și blândețea Mântuitorului Hristos. Predica de pe munte sau de pe munte a fost, după Evanghelia după Matei, o predică rostită de Iisus din Nazaret ucenicilor săi și unei mulțimi mari (Mt 5, 1; 7, 28). Tradiția spune că discursul a avut loc pe coasta unui munte (de unde și numele).Sfântul Nicolae Cabasila în cartea „Despre viața în Hristos”, explică sensul profund al fericirii păcii: ”Întrucât Hristos „este pacea noastră, el care a făcut din cele două (lumi) – una, surpând peretele din mijloc al despărțiturii și desființând vrăjmășia în trupul Său” și tot ce a făcut din pacea sufletului Său, oare la ce vor da întâietate, dacă nu păcii, sufletele a căror primă grijă și năzuință este să cugete întruna la legea lui Dumnezeu?
Acești oameni vor „urmări calea păcii”, cum zice Sfântul Apostol Pavel, dincolo de orice, vor urni și pe alții în căutarea ei, vor înlătura ura deșartă și vor înceta de a se mai învrăjbi, știind că pacea e atât de prețioasă, încât pentru aceasta S-a coborât Domnul din cer pe pământ și a răscumpărat pe om; din bogat ce a fost și Stăpân al lumii întregi, nimic nu a găsit vrednic să fie prețuit decât această pace, pentru care Și-a vărsat sângele. Iar întrucât a văzut că în întreaga lume a celor zidite nu se afla nicio făptură care să fie vrednică de pacea și de împăcarea pe care le-a adus, Domnul a făcut o făptură nouă din sângele Său, făcându-Se prin aceasta și Împăciuitor, și „Domn al păcii”. De aceea, credincioșii, care se închină sângelui Acestuia, ce altceva ar trebui să facă pentru a-și împăca trebuințele lor, decât să ajungă „făcători de pace” între oameni?” Războiul seamănă moarte, iar pacea răsădește și ocrotește viața omului dăruită de Dumnezeu. Sensul creștinului este de a fi semănător al păcii întru viață, ca binecuvântare pe drumul mântuirii.
Creștinul este o chemare la pace. De aceea un creștin autentic nu poate fi un promotor al războiului și dihoniei între oameni. Creștinul este mesagerul păcii și bunăvoirii dintre oameni. De aceea, orice război pornit de cineva împotriva altcuiva este o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și încalcă „Fericirile” lăsate testamentar de Hristos. „Făcătorul de pace este cel care dă pacea altuia, însă n-ar putea-o împărtăşi cineva altuia dacă n-ar avea-o el însuşi”, scria Sfântul Grigore de Nyssa (335 – 384). Cei care pornesc azi războaie nu dețin pacea interioară despre care ne-a predicat Hristos pe Muntele Fericirii. „Pacea izvorăște din biruința binelui asupra răului, fie la nivelul conștiinței, fie la nivelul istoriei. Aici se află și sensul războiului nevăzut al asceților, și sensul apocaliptic al istoriei” scria Valeriu Gafencu din temnița comunistă.
Ceea ce ține de Dumnezeu este pacea, iar ceea ce ține de cel rău și de păcat este războiul. Sensul creștinului, pe calea mântuirii și înfățișarea la Judecata de Apoi, este să ca să fie mesagerul păcii și iubirii. Promotorii păcii „Fii lui Dumnezeu se vor chema”, ei fiind după Chipul Fiului Omului. Tot mai mult în zilele acestea trebuie să transmitem mesajul hristic, care este chintesența iubirii ce ține lumea în armonie: „Fericiți făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”.
