Încă mai cred în izbânda binelui…

Lumea întreagă este întoarsă pe dos, pe fundalul nesiguranței se aud tânguiri și ecouri ale unor urlete nerostite și înăbușite în frică. În spatele ușilor închise e fierbere mare dar aburii scapă prin crăpăturile de la ferestre… ne urmăresc și ne ajung ca niște sulițe ce împung conștiința și sufletul.

Ce mai urmează? Ce se va mai întâmpla? Până când va mai dura această nebunie?… Iată, sunt doar câteva dintre miile de întrebări pe care ni le punem cu toții involuntar și organic din dorința vitală de supraviețuire. Știri contradictorii vin să inunde spațiul virtual îmbolnăvit și suferind de nesiguranță. Pârghiile dezbinării ale manipulării și ale îndoctrinării se fac tot mai puțin auzite deși strigă disperate înecate în propria sudoare. Timpul trezirii ne acaparează, mințile se deschid tot mai mult și tot mai puternic. Celofanul care acoperea până ieri milioane de minți se rupe brusc și se pierde fără urmă. Conștientizarea socială se îngroașă precum o gogoașă scufundată în ulei fierbinte.

Autorii mascaradei trag sforile ce nu-i mai ascultă și privesc timorați forța și puterea inimaginabilă a dezrobirii minților ce până ieri ascultau cuminți fără să cârtească.

Ceva se întâmplă! Ceva se petrece mai mult și mai intens decât ne-am putea imagina. Am crezut întotdeauna în forța binelui și în puterea lui Dumnezeu care nu va lăsa să piară umanitatea creată de El. Cu toate acestea la nivelul autorităților pare ca nu se mișcă nimic și continuă planul grotesc de intimidare. Un pas înainte și doi înapoi aceasta pare a fi hora care se joacă astăzi pe eșichierul administrativ tot mai beteag al eminențelor ce ne conduc dirijați psihotronic de la vârf.

Vești de tot felul vin să distragă atenția de la problema acută cu care ne confruntăm într-o încercare disperată.

Nu mai ține, ne-am prins, ne-am deșteptat și-am învățat să vedem dincolo de cortina pe care ne-o fluturați în față! Am învățat să ne ascultăm propriile instincte care nu mint. Am învățat să ne bazăm pe propria logică și pe propria conștiință.

Lupta însă, nu s-a terminat încă, iar de acum trebuie sa fim și mai puternici și mai solidari, înzestrați cu forța binelui care ne ridică la un nivel vibrațional mult mai înalt și mai puternic decât s-ar crede. Să rămânem deci pozitivi! Eu încă mai cred în izbânda binelui!

Un articol de Mihaela CD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*