Atenție la buzunare, curentează!

Spunea cineva că cel mai mare hoț este statul. Nimic mai adevărat, și asta nu doar pentru că fură mai mult decât toți, de la toți, ci și pentru că primește bani de la toți hoții, dar cei pe care îi primește de la ceilalți hoți, mai mărunți, care pot fi considerați găinari pe lângă el, nu se concretizează doar în masca numită taxe, impozite, amenzi, TVA, adică bani care intră în bugetul statului hoț, ci și în șpăgi, parandărături, mite, ciubucuri, șperțuri, pe care slujbașii (deci degetele) statului le palmează, primesc pentru ca ceilalți hoți să mânânce și ei o pâine albă. Acuma se poate pune întrebarea cine este statul ăsta? Statul este acel hoț care prin reprezentanții săi aleși sau numiți, dirijează, legiferează, blochează, redirecționează toate activitățile economice, politice, sociale educative, medicale ale unei țări, în cazul nostru, România.

Nu o să explic întregul mecanism al economiei albe sau negre, nu trebuie să fii expert financiar ca să vezi și să știi cum funcționează șpaga în România, cum sunt scutiți de plata datoriilor la stat marii retaleri și cum se pun taxe care cocoșează românul de rând, care practic este principalul furnizor de fonduri la bugetul de atat, ăla prin care, (conform declarației actualului prim ministru), „România europeană este mai conectată, mai inovativă şi mai prosperă decât oricând în istoria sa, aflându-se în mod constant în topul economiilor cu cea mai rapidă creştere economică din UE.” Eu nu știu cum a ajuns domnul prim ministru la concluzia asta, dar dacă el nu vede că romanul trăiește mai prost ca niciodată în toată istoria sa exceptând perioada războaielor, înseamnă că pe scaunul de la Victoria există ceva pe care dacă te așezi îți intră în suflet o stare de beatitudine, de automulțumire și confort pe care numai clienții lui Vlad Țepeș o simțeau.

Furtul la negru

Acum câteva zile am mers la un Mall din Craiova după ceva cumpărături. La intrarea în Mall, îmi pregăteam telefonul pentru a arăta cerberului că pot intra în magazine. Nu a mai fost nevoie, cerberul era atent și probabil și direct interesat la activitatea comercială din fața magazinului unde o „familie” vindea en gros și la bucată petarde și pocnitori toate „cu acte de proveniență, tva și bon fiscal”. Iar cerberul care trebuia să verifice certificatul verde, supraveghea cu atenție activitatea, atent să nu vină cineva să o perturbeze. Bineînțeles că în Mall intrau și polițiști și reprezentanți ai ANAF ai Primăriei, sau altor „organe” ale statului, poate și opreau și își cumpărau câte ceva de la „micii intreprinzători” dar nici gând să verifice legalitatea activității.

Să nu creadă cineva însă că acești comercianți ad-hoc nu plăteau TVA. Bineînțeles că plateau, că în România totul se plătește dar sub o formă sau alta. Banii care intră în bugetul statului(și nici ăștia toți), intră la bugetul statului sub formă de taxe, TVA, impozite, etc. Ceilalți, care provin din astfel de activități( mult mai mulți) intră în bugetul personal al slujbașilor statului proportional cu treapta pe care se află. Cel mai mic dă din ce primește, o cotă celui de deasupra lui, acela la rândul său dă și el o cotă din ce primește de la cei de sub el, celui care îl acoperă pe el și uite așa se ajunge la marii boși, care fără a face nimic dar și fără a ști măcar de la cine și cum, doar pentru că sunt suiți pe scaune mari, primesc haraciul periodic.

Acesta este TVA-ul negru. Cel alb, oficial, se primește cu acte în regulă, prin legi date de reprezentanții statului și ai poporului, legi care îi împuternicesc pe ceilalți hoți, de sub ei, să ne fure legal. Cum se întâmplă asta? Prin „liberalizări”. Să luăm două exemple.

Furtul legalizat

S-a scumpit energia. Se iau măsuri pentru „protecția” consumatoriului.

– La gaze, de exemplu în Craiova, acum câteva luni, printr-o hotărâre a Consiliului Local, s-a introdus în apartamentele oamenilor, un detector de depistare a scurgerilor de gaze, pe care oamenii au fost obligați să îl accepte, altfel erau decuplați de furnizor. Era nevoie de acel detector? Nu neapărat, de 30 de ani de când stau in bloc, nu s-a întâmplat nimic, dar, să admitem că există posibilitatea de a se întâmpla și o măsură de precauție în plus nu strică. Numai că senzorul nu era instalat de furnizor, ci de o firmă privată (probabil „de casă”) și nu avea nicio legătură cu furnizorul.

Odată cu detectorul, oamenilor li s-a dat și o fițuică cu intrucțiuni în care li se explica în câteva rânduri ce să facă în caz că au scurgeri de gaze depistate de detector. Cei mai mulți au pus hârtia pe masă și apoi probabil fie au pus-o într-un sertar, sau cine știe pe unde, fie au aruncat-o. Acolo era un nr. de telefon la care trebuia să suni, dacă erau probleme. Li se spunea oamenilor să încerce să evite folosirea sprayurilor împotriva gândacilor, substanțele de curațenie și dezinfectare puternice sau să fiarbă alcool iar dacă folosesc totuși, să scoată detectorul din priză. Cum din cauza vechimii blocurilor și pandemiei de covid, oamenii folosesc intens substanțele nerecomandate, ar fi nevoiți să stea mai tot timpul cu detectoarele scoase din priză, deci măsura e practic inutilă. Nu cunosc dacă firma furnizoare de gaz era înștiințată de aceasta intervenție pe sistemul lor, dar chiar dacă au fost înștiințați nu i-a interesat, era „ordin de la Primărie”.

Acum o lună și ceva, cineva din bloc a făcut murături. Cum în hârtie nu spunea nimic despre murături, omul a lucrat cu detectorul instalat. Numai că oțetul fiert elimină gaze care sunt detectate de detector și automat omului i s-a declanșat detectorul. Neavând la îndemână sau poate aruncase hârtia, a sunat la „furnizor”, care auzind că în blocul de la adresa omului s-a declanșat alarma, a trimis un reprezentant care fără să verifice nimic, a oprit gazele în tot blocul și a luat și contorul. Pentru cine nu știe, orice intervenție pe sistemul de distribuţie se plătește, închidere, deschidere, repornire, atât la gaze cât și la lumină și energie termică.

Am stat trei zile fără gaze și am mai și fost taxați pentru operațiunile respective, pentru că între cele două firme nu exista nicio convenție și probabil nici informare. Ni s-a explicat că de vină a fost omul care a sunat unde nu trebuia, când de fapt de vină era lipsa de informare/ comunicare între „Distrigaz” și Primărie și firma care instalase detectoarele ca și decizia de a opri distribuția gazului în tot blocul, fără a verifica sau contacta și pe cei care instalaseră detectorul sau să afle ce anume a declanșat alarma. Și uite așa „Distrigaz” s-a făcut cu niște bani încasați inutil iar bugetul statului a încasat și el TVA de la banii încasați, pentru că „așa spune legea”. Mână în mână.

– Tot mână în mână este statul roman și cu alți „investitori” și furnizori de servicii către populație, care plătesc TVA, sau eu i-aș spune șpagă oficială. Prin lege, prin liberalizarea prețurilor la energie s-a dat liber speculei cu energie și cu cât câștigă mai mult furnizorii și distribuitorii, cu atât încasează mai mult și statul. Exemple de cum se întâmplă asta la nivel macro găsiți în linkurile de la final.

Eu vă voi arăta un alt mod de păcălire a cetățeanului, tot cu ajutorul statului, mult mai „ascuns vederii”.

Se știe că cetățenii care nu își dau singuri citirea lunar, primesc facturi estimative pe trei luni cu obligativitatea de a plăti lunar energia estimată „după ureche” de furnizor. Dacă nu plătești o cantitate stabilită arbitrar, al cărui termen este trecut în factură, furnizorul te debranșează de la curent, legea îi dă dreptul, pentru că legea e făcută în beneficiul lui și implicit al statului. După ce plătești, dacă ai fost debranșat, trebuie cerere de rebranșare și atât debranșarea cât și rebranșarea costă bani care întră în buzunareele furnizorului și statului.

Dar și cei care își plătesc regulat estimările pot plăti, fără să știe, sume în plus furnizorului, tot cu ajutorul statului mai bine spus prin legile făcute de … reprezentanții săi. Conform ordonaței 118/2021, aprobată prin L258/2021, anexa 1, statul acordă o compensație de 0,21 lei/kWh pentru consumatorii casnici care în perioada noiembrie 2021 – martie 2022 au un consum între 150-1.000 kWh adică 37-250 kWh lunar. Interesant – și aici e primul pas prin care statul îl ajută pe furnizor, este că dacă într-o lună ai depășit 250kWh cu un singur wat, vei plăti întregul consum la prețul necompensat, adică prețul acelui singur kilowat amărât. Nu e frumos?

Pe hîrtie totul pare frumos, legea ne acordă niște înlesniri. Dar aceeași lege dă ocazia furnizorului să o fenteze și mă refer aici la cei care nu își fac și trimit citirea lunar, deci care primesc și plătesc facturi estimative. Să zicem că un cetățean primeste consumul pe lunile ianuarie – martie 2022, echivalent unui consum de 240 kWh lunar. În mod normal se încadrează în consumul necesar pentru a primi reducerea deci ar trebui să plătească la un preț redus consumul.

Când furnizorul îi face citirea și vede consumul, el face citirea totală de 720 kwh, însă nu știe și nici nu are cum să stabilească acest consum pe fiecare lună, pentru ca nu a făcut citirea lunar ci la trei luni. Deci cum va stabili dacă consumul a fost de 240 kWh lunar sau a fost de 245 în luna ianuarie, 260 în luna februarie și 235 în luna martie pentru a stabili prețul la care trebuie taxat consumul? Nu are cum.

Întrebare: cum se stabilește și încasează consumul în aceste condiții? Bineînțeles arbitrar poate în favoarea consumatorului sau în defavoarea lui și nimeni nu are cum să verifice, să conteste sau să dovedească că taxarea sau modul de calcul sunt corecte, sau greșite cu sau fără intenție.

Conform ordinului de aplicare a legii, dacă ai depășit consumul stabilit sau este estimat (?), nu vei mai primi compensația. Așadar, dacă nu îți citești lunar consumul și aștepți estimarea, există două riscuri majore de încărcare a facturii:

– furnizorul îți trimite o estimare mai mica (aparent favorabilă) desi știe din consumurile anterioare cam care este consumul tău lunar, iar la citire vei ieși cu un consum mai mare decât estimarea și vei fi păgubit de compensare;

– furnizorul îți trimite o estimare corectă, dar la citire va împărți consumul pe luni astfel încât pe una sau două luni să pară că ai depășit estimarea sau consumul alocat și chiar dacă a treia lună sau consumul total sunt sub estimare sau sub consumul prevăzut de lege tot vei fi văduvit de compensare la general.

Această posibilitate de taxare incorectă este posibilă pentru cei care nu își verifică consumul și nu îl raportează lunar, lăsându-se astfel la mâna furnizorului care, (ajutat de un stat interesat să primească cât mai multe taxe pentru a raporta la diverse aniversări o economie care duduie și nu să protejeze cetățeanul, dar și de un cetățean care nu cunoaște și nu știe cum să interpreteze legile) se joacă cu cifrele după bunul plac

În ceeace privește celelalte aspecte, Dumnezeu cu mila!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*