Nu, nu de un agent constatator avem nevoie, ci de un specialist în științele minților întortocheate… Unul care să constate dacă nu cumva, dincolo de contravenția lui Iohannis de la congresul unui partid-ferpar (pe ăștia chiar o să-i bată ultima brumă de mineri din țară!), nu avem de sesizat, notat și tratat (!) probleme cu mult mai grave?… Că poate e nevoie de un consult, de un tratament și nimeni n-are curajul să-i spună, nu?… Sau poate i l-au și prescris deja, dar nu își ia „pilulele”; nici măcar pas cu pas… Deși, în momentul ăsta, pare mai ușor să constați, din poziția agentului-ghiocel cine nu are nevoie de pastile… Și nu doar pentru că-și poartă lesa regulamentar…
Sindicatul lui europoliția lu’ pește ne-a anunțat cu mândrie că „recrutează”. Că de racolat, a făcut-o mai din timp… Și caută un polițist, unul singur măcar!, care să aibă curajul să întocmească un proces verbal. Sigur, trebuie să aibă și priceperea de a buchisi literele pe liniuțele punctate din carnețel, dar, dacă e nevoie, îl alfabetizează sindicatul la fața locului. Pentru că sindicaliștii cascadori ai nehazului vor să-i dea amendă șefului statului pentru că nu a purtat masca acum deja aproape un congres trecut. Atât de trecut, spre cele aproape veșnice, de poate s-a și prescris posibilitatea de constatare.
Dar de ce nu se autosesizează „din oficiu” chiar sindicatul lui organ barat? De ce nu scrie singur constatarea într-o instanță? De ce nu se oferă martor, cu zeci, sute și mii, la bara dreptății? Pentru că e sindicat, firește! Iar dreptatea trebuie să o apere alții, nu un „di tutti capi”, nu?
Trecând însă dincolo de ridicolul anunțului sindicatului polițiștilor, se pun mai multe întrebări. E drept, toate despre același cetățean, suferind de prea multe cu prea mult peste lege. Și este nevoie de o părere avizată. Iar dacă nici un agent nu are curajul să treacă dincolo de liniuțele și bastonașele folosite pe post de alfabet sub acoperire pe procesele verbale, poate să o facă, ba chiar ar fi mai bine, un specialist de la poliție. Un psiholog, să ne spună ce nu e în regulă cu președintele nostru, sigur, în acele situații punctuale, de însingurare demonstrativă a lui de restul lumii, aia mai proastă, cu mască, iar de acolo om trage și noi concluzia. Că poate nu președintele a fost neprecaut de neghiob când a stat fără mască în mijlocul unui partid de ultim congres ce își afișa, mândră, sigla botniță de „tăcerea și supunere”. Poate că, prin rânjetul lui superior, aproape de rasă superioară, prin atitudinea și poziția voit dominante, nu doar peste rândul muritorilor de lângă el, fără eșarfa trasă peste gură, fără reverul de geacă de neam prost lipit de bărbie, președintele a vrut de fapt să ne dea un mesaj. Chiar și un argument de speță juridică pentru a ajuta justiția să anuleze amenzile, nu per capita de om, că nu individul contează, ci pe bot de nesupunere.
Sigur, o fotografie valorează cât o mie de cuvinte, mai ales una de-a peștele în acvariu, cu fosilele și puietul de partid devorându-se! Dar tot trebuie un argument, cât de mic, cum ar fi bunăoară răspunsul secției de poliție sesizate de necunoscutul cetățean curajos, care a fost avizat cu semnătură de organ (nu și de bulan, e drept!), că președintele nu poate fi amendat pentru că secția nu a avut nici un agent care să constate el, cu sine!, că acolo era chiar președintele fără mască. Sau poate fără botniță, transmițând un subliminal mesaj de nesupunere, dar nu unul anti-vaccin, ca s-a „injectat”, iar pe asta o știe și sindicatul aceluiași pește prăjit în tain, ci un mesaj pro anti-mască. Dar ar fi prea frumos să avem un președinte atât de fin în dialogurile lui cu sine (despre dreptate, evident!), care să gestioneze etica, drepturile, libertățile vieții și viața în libertățile lui Seneca, gânditorul care se declara mai liber în propria celulă decât ceilalți, care râdeau de el de dincolo de gratii. Pentru că noi avem doar un președinte arogant. Iar filosofia lui nu este despre viață, ci una „de viață”. De „descurcăreală” cât mai departe de focarele de boală, de sărăcie, de disperare și deznădejde, departe de mormintele celor arși, departe de pietrele tombale ale milioanelor de speranțe ucise…
Lasă un răspuns