Discul din aur și argint de la Călărași-Teiș (jud. Dolj) are peste 3000 de ani

Era prin 1969 când un sătean din Dolj a găsit un disc metalic din aur și argint făurit  acum peste 3.000 de ani în timp ce nivela un teren cu dune de lângă Dunăre și, nebănuind că descoperise ceva special, în primele zile a decorat cu el interiorul buldozerului cu care lucra. Acesta a fost începutul unei povești cu multe surprize, cu oameni inspirați, aparate performante și teorii cu ritualuri ce duceau spre alte lumi. De multe ori, obiecte foarte vechi, frumoase și incredibil de valoroase, au fost descoperite din pură întâmplare. Așa s-a întâmplat și cu discul descoperit la 1,5 metri adâncime în nisip; aparent un banal disc metalic de 30 cm în diametru. Întâmplarea se petrecea într-un sat din Dolj numit Călărași. Văzând discul, câțiva ingineri agronomi de la Bechet și-au dat seama că acesta este deosebit și l-au convins pe descoperitor să îl ducă la Muzeul Olteniei din Craiova unde, cu mijloacele tehnice mai modeste ale acelor vremuri, specialiștii au estimat că discul e vechi de cinci-șase secole și că ar fi de proveniență turcească. Teoriile indicau faptul că respectivul disc ar fi fost folosit ca scut, fie ca talger (pentru a produce sunete la lovirea puternică de un disc similar), ne povestește arheologul Dorel Bondoc, cel care a readus de curând în prim-plan piesa de 1,4 kg., după 30 de ani de uitare. Trei decenii a stat la Craiova discul, fiind uitat în magaziile muzeului, considerat a fi mai „tânăr” cu peste 25 de secole decât era de fapt.

Spre norocul său, „Discul a fost redescoperit in 2000 de arheologul Dorel Bondoc care a observat asemănarea cu „capacele” din tezaurul Vălcitrăn găsit în 1924 în Bulgaria, cam la 100 km sud de județul Dolj”, spune Bogdan Constantinescu, cercetător științific principal în cadrul Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, care a povestit despre disc la o conferință a Muzeului Național de Istorie. Dorel Bondoc a vrut să facă analiza aurului și argintului, dar nu a reușit la Craiova și i s-a recomandat să vină la București, la profesorul Constantinescu de la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară, unde spectrometrele cu raze X puteau da detalii de mare profunzime. Istorioara este cu atât mai inedită cu cât, neavând alternative, Dorel Bondoc a adus cu trenul acest disc, de la Craiova la București, riscând multe în numele științei, mai ales că piesa ar valora multe sute de mii de euro. După analiză, Bondoc a dus seara discul la Craiova, tot cu trenul, povestește profesorul Constantinescu.

După analizele aprofundate la care a fost supus, putem spune despre discul de la Călărași-Teiș, câteva date destul de importante, respectiv: Vârsta: Sfârșitul Epocii Bronzului, începutul Epocii Fierului, undeva între anii 1.300-1.000 î.Hr.. Descriere: Disc de 30 cm în diametru (compoziție 70 la sută argint, 25 la sută aur și cinci la sută cupru). În centru are un „umbo”, o proeminență (compoziție 85% aur, 12% argint, 3% cupru). Funcționalitate: Capac ce acoperea vase ritualice în care preoții puneau lapte fierbinte cu semințe de mac și apoi beau compoziția pentru a cădea în transă în timpul ceremoniilor religioase. Greutate:1,47 kg. Proveniență: Argintul aurifer este din zona Anatolia –  Caucaz.

Marea necunoscută a fost (și încă este) la ce a putut fi folosit acest disc. Despre teoria talgerului am vorbit, dar nu a fost exclusă nici posibilitatea de a fi fost folosit pe post de scut, o alta ipoteză fiind că discuri de acest fel decorau pereții templelor. Un arheolog bulgar – Diana Gergova, care a descoperit acum doi ani un tezaur de aur getic în zona Ruse –  a venit cu cea mai plauzibilă teorie: capacul acoperea vase în care preoții puneau lapte fierbinte cu semințe de mac și apoi beau compoziția ritualică pentru a cădea în transă în timpul ceremoniilor religioase. Interesant este că în anul 1990, după căderea comunismului, la vila fostului dictator bulgar Todor Jivkov s-a găsit un tezaur mai mic de tip Vălcitrăn, tezaur despre care arheologii bulgari nu știau nimic atunci.

Analizele compoziționale făcute la IFN arată de unde provin metalele din care a fost confecționat un obiect, dar și prin ce tehnici a fost făurit, prin asta oferind și informații despre zona georgrafică. Analize compoziționale s-au făcut încă de acum o sută de ani în țară (în 1912 chimistul Niculescu-Otin a analizat obiecte preistorice de bronz, însă era vorba de analize chimice care presupuneau și deteriorarea obiectului, deoarece trebuiau luate mostre). După anii 70′ au apărut analizele cu raze X și obiectele puteau fi evaluate fără a fi distruse. Pentru discul de la Călărași analizele au revelat nu doar compoziția, ci au venit și cu informatii despre zona în care a fost produs și locurile de unde au fost extrase metalele. „Compozițiile argintului și aurului dau informații despre locul de proveniență al artefactului (mină, atelier, etc.) și indirect despre vechimea lui. În cazul acesta argintul aurifer (Ag=70%, Au=30%) a indicat că  acest aliaj de argint  provine din zona Caucaz-Anatolia, deoarece toate obiectele similare făcute din acest tip de argint  s-au descoperit de către arheologi în zona Mării Egee, Mediterane de Est, Mesopotamia și Egipt”, a explicat cercetătorul Bogdan Constantinescu. Despre aurul din care a fost realizat discul, profesorul Constantinescu spune că analizele au arătat că are urme de staniu, deci de casiterită (microcristale de oxid de staniu) care se găsește întotdeauna în aurul aluvionar, (cules din albia râurilor. Asta înseamnă că aurul nu a fost rafinat (nu s-a extras argintul din el), ci a fost folosit așa cum a fost cules din râu, dovadă că meșterii nu cunoșteau metalurgia aurului. Tezaurul din Bulgaria a fost descoperit la 28 decembrie 1924 de doi frați care lucrau în podgoria lor, lângă satul Valchitran, la 22 km sud-est de Pleven. Tezaurul este format din 13 recipiente, diferite ca formă și dimensiune și cântărește în total 12,5 kg: două platouri rotunde, cinci piese bombate rotunde, două cu mânere centrale, trei căni cu mânere, un ulcior cu mâner, trei vase în formă de frunze cu mânere (frunza ca simbol al vieții), un castron cu două mânere (4,5 kg de aur). Metalul auriu are un amestec natural de 9,7 la sută argint. Oamenii de știință datează comoara din 1300 î.Hr., pe vremea tracilor. Acum este una dintre cele mai valoroase bunuri ale Muzeului Național de Arheologie din Sofia.

Pentru a face o introspecție istorică mai amplă, putem cerceta și posibila legătură (sau nu) cu Tezaurul de vase de aur de la Rădeni (jud. Neamț), foarte asemănătoare cu vasele din Tezaurul de la Vălcitran (Bulgaria). Tezaurul de vase din aur de la Rădeni (com. Urecheni), reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din ultima jumătate de veac de pe teritoriul judeţului Neamţ. Iată, pe scurt, care este istoria acestei ,,comori”. În timpul unor lucrări agricole, efectuate în marginea de vest a satului Rădeni prin 1965-1966, au fost scoase la lumină mai multe vase din aur. Deşi se bănuieşte, după spusele descoperitorilor, că ar fi fost găsite opt recipiente lucrate din metal preţios, au mai putut fi recuperate doar cinci, întregi şi fragmentare. Trei vase se păstrează în colecţia Muzeului de Istorie şi Arheologie Piatra Neamţ, iar bucăţi din alte două au ajuns la Muzeul Naţional de Istorie a României. Din punct de vedere morfologic este vorba despre ceşti cu una sau două torţi uşor înălţate, având dimensiuni medii (între 8-13 cm). În ceea ce priveşte greutatea vaselor, aceasta variază între aproximativ 200-450 grame. Asemănător mai este și vasul de aur descoperit la Biia (jud. Alba), dar și vasul de aur descoperit la Bistrița-Dealul Tîrgului. Acesta din urmă a fost descoperit în anul 2014 cu detectorul de metale. Datarea vasului între anii 1900 şi 1700 î.Hr. îi asigură locul de cel mai vechi vas de aur  realizat de meşterii locali din Bazinul Carpatic, mult mai timpuriu decît vasele similare din ”fostul comitat Bihor” şi de la Biia. O altă observaţie demnă de reţinut este aceea că descoperirea datează chiar dinaintea vaselor de aur ale ”lumii minoico-miceniene”, deci este mai veche şi decât acestea.

Prezentarea acestore cercetări despre discul prețios descoperit la Călărași – Teiș (jud. Dolj) a avut loc la conferința publică – „Dincolo de strălucirea aparentă – Vechiul aur și argint al României din perspectiva unor cercetări recente” – a doua conferință din seria „Historia Viva” organizată de Muzeul Național de Istorie din București. Prin aceste studii aprofundate vom putea afla adevărul istoric și da la o parte lințoliul misterelor milenare… (G.V.G.)

One Response to Discul din aur și argint de la Călărași-Teiș (jud. Dolj) are peste 3000 de ani

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *