Atâta vreme cât proiectul de lege nu va menționa o perioadă clară de aplicare a acestei restricției „de tip nou” (la omul nou, restartat, restricții noi, nu?!), pentru că despre asta este vorba în esență, o restricționare a dreptului la muncă, problemele juridice vor depăși toate aspectele de constituționalitate. Pentru că, în clipa în care vorbim despre un drept fundamental, nu putem ascunde matrapazlâcul anti-constituțional etichetându-l drept condiționare. Nici măcar limitare, darămite restricție… Și nu putem accepta formula ajuridică vehiculată acum, aceea a necesității unei condiționări a accesului la muncă (la dreptul de a munci) prin prezentarea unei dovezi. Oricum s-ar chema. Pentru că, dacă vom ajunge aici, această dovadă-permis, acum având denumirea „generică” de certificat verde, va deveni în sine un act de identificare. Nu va mai fi un formular-anexă, ci un permis general la care se vor raporta poate și alte acte și acțiuni ale noastre, iar dimpreună cu acestea și drepturi, cândva „fundamentale”. Pentru că, în momentul în care legea certificatului de muncă ar trece, dreptul muncă nu ar fi condiționat de acest permis, ci de o normă legislativă subsidiară („inferioară”) Constituției României. Și care, ulterior, îl va generaliza.
Astfel, dreptul la muncă ar fi condiționat practic de o lege. Și nu de articolele Constituției… Iar în acest context, certificatul ar putea deveni o simplă anexă într-o lege ce ar putea include oricând și alte restricții. Și da, poate mai avem o „referință”, pentru că asta a ajuns Constituția noastră, un punct (și acela, poate „eventual”) de referire, nemaifiind acel izvor inițial de condiționare a existenței tuturor legilor și normelor subsidiare, și în care dreptul la muncă este garantat. Va fi însă suficient pentru a proba tocmai neconstituționalitatea legii care va impune certificatul acestei paradigme a fascismului restartat?
Acum, toate acestea par simple teoretizări din sfera dreptului constituțional… Și un aparent apanaj al discuțiilor între juriști. Dar, dacă vom ajunge ca dreptul la muncă să fie condiționat de o lege, practic el va fi scos din capitolele constituțional-fundamentale. Și va crea un precedent în care oricare alt drept fundamental va putea face obiectul unor astfel de suprascrieri constituționale prin simple legi. La început prin legi, pentru că, într-o previzibilă anarhie postanomie legislativă, nu peste mult timp se va produce aceea degringoladă bine dirijată, și care va fi poate singurul lucru ce va mai face subiectul unor reglementări, și acela pentru a asigura degringolada care va duce la destructurarea fundamentelor juridice, apoi statale. Fundamente din istoria părinților constituționaliști, ce vor deveni nu doar ajuridice, în raportarea lor ca sens, morală, etică, utilitate și dreptate socială, ci mai ales anti-juridice.
În fapt, certificatul de vaccinare nu mai este doar despre inducerea unor discriminări în societate… Nu mai este doar despre refuzul accesului la muncă și a asigurării celor necesare unei existențe devenite oricum, în acest context pandemic, subzistență. Este vorba despre golirea de conținut a tuturor drepturilor și libertăților cetățenești. Și care nu vor mai fi nici măcar ale omului, ci ale sistemului (a impunerilor, restricțiilor, refuzurilor, înlăturărilor).
Trăim zilele în care se scrie, în care ne scriem singuri, un ferpar… Este al unei părți a umanității ce moare, în multe cazuri fiind conștientă, știind sau intuind, o moarte civică ce va separa supușii de deviaționiști, apoi va face și selecția celor aplecați.
Lasă un răspuns