S-a resfinţit biserica „Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare” a parohiei ilfovene Fundenii Doamnei după o importantă restaurare

Biserica Fundenii Doamnei se afla pe Șoseaua Fundeni, nr. 138 (sat Fundeni; comuna Dobroiești, jud. Ilfov), aici ajungându-se ușor din cartierul Colentina sau din Șoseaua Pantelimon. Specificitatea sa constă în pictura realizată de maestrul Pârvu Mutu Zugravul, dar și din reliefurile exterioare inspirate din arta persană (arabă), asemănătoare întru-câtva cu cele aflate pe exteriorul bisericii Trei Ierarhi din Iași. Este interesantă această îngemănare între arta și simbolurile orientului și occidentului, într-o încercare de împăcare și de recunoaștere a valorii fiecăruia. Suportând vicisitudinile secolelor, biserica a necesitat o restaurare amplă. Între lucrările executate la lăcaşul de cult în ultimii ani se numără şi cele de restaurare a picturii.

Evenimentul de resfințire a sfântului lăcaș de cult s-a bucurat de prezența a numeroși enoriași și iubitori în ale credinței. După slujba de resfinţire ce a avut loc dumunică 12 septembrie 2021, ierarhul Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul a amintit că Patriarhul Daniel a acordat bisericii cu ocazia resfinţirii al doilea hram – „Sfinţii Martiri Brâncoveni” – şi a prezentat motivaţia acestui lucru. „Pentru că a fost construit în perioada glorioasă a marelui voievod, cu o domnie deosebit de lungă pentru vremea aceea, avându-l drept ctitor chiar pe unul din unchii Sfântului Constantin Brâncoveanu. Acesta a fost foarte apropiat de Constantin, având grijă de formarea sa intelectuală, politică şi diplomatică”. „În rugăciunile din cadrul slujbei de sfinţire a icoanelor ni se spune că, privind la ele, citim parcă în Scripturi. În secolul al 6-lea, un mare Episcop al Romei, Sfântul Grigorie cel Mare, considera pe bună dreptate pictura bisericească drept Scriptura zugrăvită pentru neştiutorii de carte”, a spus în predică Preasfinţia Sa. Cu prilejul sărbătorii, a fost adus un fragment din moaștele Sf. Constantin Brâncoveanu de la Biserica „Sf. Gheorghe” – Nou din Capitală, care va rămâne permanent în biserica Fundenii Doamnei.

De câteve sute de ani în marginea de nord-est a Bucureștilor, între casele mai modeste situate pe malul de nord al lacului Fundeni, în mijlocul unei incinte plantate, se ridica una din cele mai frumoase ctitorii ale Spătarului Mihail Cantacuzino, Biserica Fundenii Doamnei. Acest monument se remarcă prin frumusețea exotică a decorației fațadelor sale, lucrate cu delicatețe și măiestrie în tehnica stucului. Ornamentația coloanelor din piatră ale pridvorului, ancadramentelor ușilor și ferestrelor, precum și celelalte componente artistice sporesc valoarea acestui monument.  Biserica din Fundenii Doamnei poartă hramul Sfântul Eftimie cel Mare. Acest sfânt a trăit în secolul al IV-lea. El s-a născut în Melitina – Armenia, ca rod al rugăciunii părinților săi, care i-au pus numele Eftimie – sau „voie bună”, în limba greacă. După moartea tatălui său, Eftimie a fost dus de mama sa la Evtroiu, episcopul Melitinei, care l-a hirotonit preot. La vârsta de 29 de ani el a plecat la Ierusalim și a rămas acolo, într-o peșteră, împreună cu Cuviosul Teoctist. Aici el vindecat mulți bolnavi și a săvârșit numeroase minuni: a hrănit 400 de călători cu puține pâini mici și a făcut roditoare, cu rugăciunea lui, pe multe femei care nu puteau să aiba copii. Sfântul Eftimie a adormit în Domnul la vârsta de 97 de ani.

Ca istoric, biserica a fost terminată la anul „1699 mai 1”, dată consemnată pe zidul de nord al pronaosului și în pisanie. Biserica se încadrează în arhitectura epocii brâncovenești, deosebindu-se însă de celelalte ctitorii (Colțea, Sinaia) prin inedita sa decorație de stuc, a fațadelor, în stil oriental de influență persană. Decorațiile deosebite sunt încarcate de un bogat simbolism. Acestea par decorații eshatologice – ca o chemare către morți, pentru a-și petrece în mod agreabil viața de dincolo, într-o ambianță real imaginară, cu palate, chiparoși, flori rare, cupe de vin și fructe exotice. Biserica a mai fost restaurată în anul 1860 de către Maria Ghica Doamna, de atunci căpătând numele de „Fundenii Doamnei”. Între anii 1997-2003, sub îndrumarea preotului paroh Daniel Onaca și a arhitectului Victor Popa, s-au desfășurat ample lucrări de restaurare și consolidare, pe măsura acestui ansamblu cu o ornamentație surprinzătoare în arhitectura românească a secolului al XVII-lea. După terminarea restaurării clădirii, s-a lucrat în continuare la restaurarea picturii.

Deși construită în epoca de înflorire a stilului brâncovenesc, ctitoria spătarului Mihail Cantacuzino, prezintă alte trăsături decât monumentele epocii. În primul rând, edificiul este mai puțin lung ca de obicei, iar turla de pe naos, lipsită de postament, pare scundă. Biserica are un plan triconc (baza de 18 x 7 metri și înălțimea de nouă metri; turla principală are o înălțime de 11 metri), cu o turlă octogonală (octogonul care apare și pe Monumentul de la Adamclisi) fără postament, pe naos și un turn-clopotniță mai mic, pe pronaos, cu acces printr-o scară plasată în grosimea zidului din colțul de nord-vest. Un pridvor elegant, deschis, cu arce trilobate – trei în fațada principală și câte două laterale – sprijinit pe coloane zvelte, dar puțin înalte, din piatră sculptată cu vrejuri în spirală și capiteluri compuse din patru volute între foi de acant. Pe conturul exterior al arcelor și între acestea, sunt prevăzute decorații din stuc, cu împletituri florale. Bazele coloanelor se sprijină pe parapetul din caramidă ce continuă soclul clădirii. Pe peretele pridvorului este pictată o amplă compoziție înfățișând „Judecata de Apoi”, de către celebrul zugrav Pârvu Mutu (1657-1735). Remarcabil este decorul neobișnuit al fațadelor, care include motive ornamentale în stuc preluate din miniatura persană: măsuțe cu vaze de flori, chiparoși, havuzuri, palate, ramuri înmănunchiate de lămâi. Fațadele sunt împărțite în trei registre prin două brâuri subțiri formate din câte un profil semicircular tencuit, în forma unor solzi, încadrat de două muluri mai fine, cu aspect de frânghie (ca loc al limitării necesare). Registrul inferior este îngust și prezintă o friză cu elemente decorative rombice polilobate, legate între ele cu câte o împletitură grațioasă de flori. Registrul de mijloc cuprinde ferestrele cu ancadramente din piatră sculptată, dublate de chenare cu flori. Panourile de pe fațada nord sunt deteriorate. Pe fațada de sud, primul panou de lângă pridvor înfățișează un palat persan cu trei niveluri, două scări laterale și trei cupole; al doilea panou reprezintă un havuz stilizat cu trei vase suprapuse. Fântâna și palatul din panoul vecin sunt mărginite de câte doi chiparoși. Cele trei panouri dintre ferestrele absidelor laterale înfățișează câte o măsuță pe care stau vaze cu flori și frunze. În panourile următoare, care nu se aseamănă între ele, decorația devine exclusiv vegetală. Registrul superior înglobează medalioane circulare, ornamentate cu împletituri de frunze și flori, despărțite de chiparoși înalți, care imprimă compoziției un anumit ritm. Acesta continuă deasupra arcadelor pridvorului cu motivul ornamental al primului registru. Cornișa este bogat profilată. Pe turle, decorația este moderată: câteva flori în jurul firidelor înguste care încadrează ferestrele. Turla-Pantocrator are opt ferestre înguste și înalte, semicirculare la partea superioară; turnul-clopotniță fiind luminat la interior prin ferestre terminate în ogivă pe fiecare latură. Învelitoarea este din olane.

La interior biserica are un portal, realizat în anul 1939 după modelul celui de la Mănăstirea Cotroceni, cu ancadrament de inspirație barocă, străjuit pe frontispiciu de vulturul bicefal, permite intrarea în pronaos. Pronaosul este ușor supralărgit, acoperit cu o calotă semisferică ce se descarcă pe patru arce în plin centru, cele longitudinale fiind foarte late. Un arc desparte pronaosul de naos. Naosul este acoperit cu o boltă din care se naște turla-Pantocrator. Bolta este susținută de patru arce prin intermediul pandantivilor. Absidele laterale, acoperite cu calote în sfert de sferă, sunt circulare în interior și poligonale în exterior, fiind luminate prin câte două ferestre. Absida altarului are cele două mici încăperi laterale: proscomidia și diaconiconul înglobate în grosimea zidului. Pictura prezinta nimburi în relief. Acestea se întâlnesc la Iisus Pantocrator, Maica Domnului din calota naosului și la sfinții militari. Aureolele au fost aurite, dar se păstrează numai urme de aur pe alocuri. Există o asemănare evidentă între tehnica de aurire folosită la Fundenii Doamnei și cea folosită la biserica din Filipeștii de Pădure de către Pârvu Mutu. Tehnica în care a fost executată pictura este o combinație „a fresco” și „a secco”. Pictura murală prezintă exfolieri active ale stratului de culoare, având o multitidine de lacune. S-au pierdut trăsăturile multor portrete, veșminte, detalii de arhitectură și peisaje. Se păstrează tabloul votiv din pronaos, zugrăvit în jurul anilor 1756-1757, în timpul lui Constantin Mavrocordat. În restul pronaosului, în naos și în altar, pictura datează din anul 1860, ca urmare a reparațiilor efectuate și consemnate în pisania din interior (4 august 1860). Curtea bisericii, pe vremuri cimitir, este înconjurată de o împrejmuire din zid. În fața cimitirului din jurul bisericii, în spațiul verde ce se întinde până la șosea, este rămasă o cruce veche din piatră și un monument al eroilor din Primul Război Mondial. După demolarea Bisericii palatului Cotroceni, în anul 1984, osemintele domnitorului Șerban Cantacuzino, a doi dintre frații săi, Iordache și Matei, au fost reînhumate în Biserica Fundenii Doamnei, în anul 1987. În septembrie 2004, osemintele au fost duse și reînhumate în pronaosul Memorialului ridicat în incinta Palatului Cotroceni. Pictura din pridvor este în cea mai mare parte cea originală, realizată de Pîrvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor. Pictura a fost foarte deteriorată, dar în urma lucrărilor de restaurare se poate vedea reprezentarea Judecății de Apoi. Un aspect interesant este introducerea turcilor și tătarilor printre damnați, acest fapt fiind datorat influenței moldovenești în pictura bisericească.

Cu atâtea specificități, biserica „Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare” a parohiei ilfovene Fundenii Doamnei, după această importantă restaurare se poate bucura și de cel de al doilea hram, acela al „Sfinţilor Martiri Brâncoveni” , acordat de către Patriarhul Daniel „Pentru că a fost construit în perioada glorioasă a marelui voievod, cu o domnie deosebit de lungă pentru vremea aceea, avându-l drept ctitor chiar pe unul din unchii Sfântului Constantin Brâncoveanu. Acesta a fost foarte apropiat de Constantin, având grijă de formarea sa intelectuală, politică şi diplomatică”. Credincioșii, dar și turiștii îndrăgostiți de istorie, sunt așteptați la sfântul lăcaș… (George V. Grigore)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*