Muzeul preistoric din Peştera Unguru Mare (jud. Bihor)

Peștera Unguru Mare mai este cunoscută şi sub denumirile de Peştera Ungurului sau Peştera de la Bolhac. Aici au fost adăpostite urme de locuire umană încă din zorii civilizaţiei pietrei. Este situată în marele meandru al râului Crișul Repede, într-un sector îngust din defileul Şuncuiuş – Bălnaca, la aproximativ 250 metri în amonte de confluenţa Văii Mişidului cu Crişul Repede, pe teritoriul comunei Şuncuiuş (jud. Bihor).

Amplasată într-o zonă carstică de o frumuşeţe care te lasă fără cuvinte în faţa marelui sculptor, Natura, unde se dezvoltă adevărate sisteme carstice unele simple, altele pe mai multe etaje, şi unde au fost identificate şi cartate peste 100 de alte peşteri, Peştera Ungurului impresionează prin grandoarea spaţiului subteran şi prin încărcătura istorică a vestigiilor lăsate aici de strămoşi, peştera fiind locuită încă din neolitic. Peştera a fost menţionată pentru prima dată în anul 1921, de către E. Bokor. Literatura de specialitate spune că Peştera Unguru Mare reprezintă nivelul inferior de carstificare al unui vast sistem endocarstic, al cărui nivel superior este dat de Peştera de la Hodoabă, care se găseşte deasupra ultimului sector al Peşterii Ungurului. Datorită microclimatului ei, peştera este adăpostul a numeroase specii de lilieci ce formează colonii de hibernare. Intrarea se prezintă sub forma unei arcade largi, de mari dimensiuni, de 32 metri înălţime şi 22 metri lăţime. Pe porţiunea de la intrare golul subteran se prezintă sub forma unei galerii vaste, cu o desfăşurare aproximativ liniară, podeaua fiind aproape orizontală. Pe podea, un curs de apă lăptos îşi croieşte agale calea. Caracteristica principală a acestuia este culoarea albicioasă, dată de prezenţa unui mineral rar, denumit crisit, după numele latin al râului Crişul Repede.

Compușii minerali care-l alcătuiesc işi au originea în apele acide provenite din vechile lucrări miniere existente în regiune. În această peşteră au fost descoperite urme ale locuirii umane încă din neolitic, epocă de care se leagă numeroase descoperiri ale unor unelte de piatră: lame cioplite, dălţi meşteşugite din piatră cioplită şi şlefuită. Uneltelor neolitice li se adaugă fragmente de vase ceramice pictate, precum şi obiecte din os aşa cum sunt ace şi sule folosite probabil la coaserea pieilor de animale. Din perioada de tranziţie de la epoca neolitică la aceea a metalelor dăinuie resturile unei construcţii, din care au mai rămas azi doar urme ale unor stâlpi din lemn, care probabil susţineau un tavan menit a-i proteja pe locuitori de căderile de pietre din tavanul peşterii, dar și pentru crearea unui microclimat benefic omului (mai cald). Epocii bronzului îi aparţin descoperirile cele mai importante. Ele au fost făcute în ultima galerie, denumită „Galeria Sacră”, loc unde a fost descoperită o necropolă datând din această perioadă. De aici au fost scoase la lumină resturi de schelete umane, bucăti de vase ceramice, care au putut fi reconstituite în întregime, piese şi unelte din bronz. Piesa cea mai importantă o reprezintă o mărgea de chihlimbar, de origine baltică, o raritate în această zonă, şi care ne arată cât de dezvoltate erau schimburile comerciale în acea vreme.

Aici, în Peştera Unguru Mare, datorită numeroaselor vestigii descoperite, a fost organizat un mic muzeu cu exponate descoperite, prin intermediul căruia vizitatorul este iniţiat în modul de viaţă al locuitorilor peşterii din epoca bronzului. Pentru doritori, peştera poate fi vizitată pe tot parcursul anului, fiind declarată rezervaţie. Accesul se poate realiza doar în prezenţa unui ghid. Lungimea totală a traseului vizitabil este de 200 de metri, sector pe care peştera este și electrificată. Pentru accesul auto către acest cavernament trebuie să urmăriţi drumul european E60, până în dreptul localităţii Topa de Criş. De aici se urmează drumul DC 173 până în localitatea Vadu Crişului (aprox. un kilometru) iar de aici, drumul judeţean DJ108I până în localitatea Şuncuiuş (aprox. șase kilometri). Accesul spre peşteră se face pe drumul local care se ramifică din DJ 108I, în dreptul barierei de cale ferată la intrare în satul Bălnaca dinspre Șuncuiuș, pe malul stâng al Crișului Repede. Puteți vizita peștera zilnic între orele 10.00-18.00. Aceasta este închisă în perioada 1 noiembrie – 1 aprilie, pentru a proteja populaţiile de lilieci care hibernează aici. Durata vizitei: aprox. 30 minute. Date de contact: Carmen Ungur, ghid, telefon 0749303111 sau Gârdan Dorina, administrator, telefon 0766470630. Pentru a afla mai multe informații legate de peșteră, puteți accesa și pagina de Facebook a peșterii. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*