Peștera Sfântului Andrei este fundamentul originar al nașterii poporului român, ca neam și creștini, laolată, dimpreună. La români nu există o dată anume a creștinării, ci, noi, ca popor ne-am născut creștini datorită Apostolului românilor Andrei care a propovăduit în Scitia Minor. Deci organizarea pelerinajului era o formă de afirmare a identității religioase și naționale a poporului român în ciuda opoziției credibile, dar exagerată, a guvernului și autorităților locale. Poliția ca pe vremea miliției comuniste a încercat să stopeze pelerinajul sub motivul real al îmbolnăvirii. Dar numeroși credincioși au declarat presei și polițiștilor că ei cred în Hristos, nu în Covid 19? Dacă la Alba-Iulia în plină gripă spaniolă 100000 de români au venit să facă unirea și azi, la Peștera Sfântului Andrei credincioșii au simți că trebuie să fie solidari cu BOR și dea dea un semn de unitate religioasă națională, precum și să celebreze unirea într-o perioadă când nu mai poți sau nu mai ai voie să te bucuri de mai nimic. Ca în 1941, când Biserica ortodoxă rusă a redus din puterea statului stalinist?
IPS Teodosie a dat declarații presei, spunând ferm ca un vlădică, care are șef doar pe Hristos: „Eu nu mă păzesc, că nu am timp. Sigur, nu stau aproape de ceilalţi, dar Sfânta Împărtaşanie zilnică mă păzeşte cel mai mult. În Sfântul Potir nu e niciun microb, e dovedit ştiinţific. Ştiinţa e de la Dumnezeu, nu de la oameni. Să nu vă înspăimântaţi peste măsură de boala care este. Să ne păzim, dar să nu ne temem. Să-l chemăm pe Dumnezeu în ajutor”, a declarat ierarhul la finalul slujbei. Întrebat dacă ar avea pe conştiinţă o persoană infectată cu SARS-CoV-2 la acest pelerinaj, persoană care ar deceda din cauza virusului, arhiepiscopul a răspuns scurt: „Nu. Dacă a venit la Sfântul Andrei o persoană, a venit să-l caute pe Dumnezeu. Aici s-a întâlnit cu Dumnezeu”. Nu întâmplător, Patriarhia a luat apărarea lui IPS Teodosie, deoarece sinodalii au simțit importanța transfigurantă a pelerinajului creștin de la Peștera Sfântului Andrei ca mod de afirmare a unității naționale, ca o zi religioasă a poporului român de care trebuie să ne bucurăm prin rugăciune. Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop a înșeles semnificația imagologică a momentului pentru români și a declarat public: „Legătura evidentă din calendar dintre Ziua Sfântului Apostol Andrei și Ziua Națională a României și a românilor nu este întâmplătoare, ci este o împlinire a proniei cerești. Identitatea națională românească nu se poate imagina și nici defini în afara limbii și credinței. Unitatea românilor s-a făcut prin poporul condus de „preoți cu crucea-n mână”, ca și Revoluția din decembrie 1989, când valurile de români veneau spre centrele orașelor cu prapori în frunte. Viața noastră este credința noastră, care ne-a ghidat spre marele act de voință națională din 1918, când, la 1 Decembrie, ne-am primenit sufletele de „cel rău” și am cântat o „odă bucuriei”.
Este timpul să ne dăm seama că a rămâne fideli valorilor noastre, mai ales limbii și credinței, moștenirii clasice greco-latine și creștinismului, înseamnă a rămâne mereu noi înșine, adică români, în casa noastră numită România (vremelnic despărțită de una dintre generoasele sale încăperi, anume Moldova dintre Prut și Nistru). Este timpul, după atâta ură și hulire, să cântăm un imn de glorie tuturor românilor”. În ciuda opreliștilor și opresiunii poliției, care și-a permis să amendeze și să oprească slujbe religioase ca să dea amenzi la Constanța, fapt care nu s-a întâmplat nici în perioada comunistă, peste 150 de preoți și-au asumat libertatea de a liturghisi pentru mântuirea poporului român, la Peștera Sfântului Andrei, cu riscul desigur și a-l îmbolnăvirii. Mărturisirea presupune asumarea pericolului în creștinism. Sute de mașini au fost oprite de poliție și jandarmi, dar pe câmpuri și dealuri, prin hârtoape și bălării, preoții și credincioșii au venit la Liturghia dedicată Apostolului Andrei.
Ciprian Ioan Cojocaru, un preot participant la Liturghia de la Peștera Sfântului Andrei ne-a lăsat o mărturie înălțătoare despre moment: „FRAȚILOR, azi, când stăteam toți preoții, diaconii si IPS cu Sfântul Trup al Mântuitorului în mâini și rosteam deodată rugăciunile de dinaintea împărtășirii m-a cuprins un fior puternic si am simțit că suntem ascultați(nu doar auziți) de Dumnezeu și că rugăciunea este primită de Dumnezeu. Am simțit ca toți clericii eram într-un Duh. Rareori am simțit atâta intensitate în rugăciunea comună. Am simțit ca toți ne rugăm. Am simțit că Dumnezeu chiar este cu noi, deși, în mod absurd, există interdicții exagerate și discreționar aplicate. Am simtit ca „sângele” martirilor este încă viu în Biserică, nu doar la nivel teoretic ci și empiric. Astăzi am simțit trăirea tuturor. Niciun preot nu s-a lamentat din cauza interdicțiilor. Deși vremea a fost greu de suportat a fost bucurie generală. A pornit ninsoarea, ca în povești, EXACT când corul a început să cânte Colindul Sfântului Andrei! O fi ceva! Binecuvântarea lui Dumnezeu sa fie peste noi toti!”
De acum, Ziua Națională religioasă a poporului român, prin pelerinajul și Liturghia de la Peștera Sfântului Andrei, a intrat în altă etapă a semnificației acestei zile fondatoarea neamului nostru, BOR a dat un semnal mărturisitor de unitate și credință creștină dincolo de voința statului, cu lideri trecători. Unitatea o fac creștinii români, iar Peștera Sfântului Andrei redevine un mit fondator oficial al unității românilor, ca și Alba-Iulia. La mulți ani români!
Lasă un răspuns