Ce a mai rămas…

Nu m-ai dezamăgit!

Nu m-ai dezamăgit! Iar dacă sunt dezamăgită,
E numai vina mea căci am crezut,
Deși știam…simțeam că sunt mințită…
Voiam să cred că mă iubești atât de mult!

Nu m-ai dezamăgit! Iar dacă doare
E numai vina mea, pentru c-am ascultat,
Promisiuni atât de-nșelătoare!
Când tu, de fapt, cu mine te-ai jucat!

Nu m-ai dezamăgit! Am vrut să fiu dezamăgită!
De altfel pentru ce te-am tot iertat?!
Știind că ,, lupul schimbă părul” însă în ispită
E greu să nu mai cadă! C-așa s-a învățat!

Nu m-ai dezamăgit! Dar trebuie să recunosc
Că am greșit, că am avut prea multe așteptări,
Că am crezut că e de-ajuns să te iubesc,
Ca tu să faci în viața ta niște schimbări!

Nu m-ai dezamăgit! Iar dacă lacrima rebelă
Se scurge tremurând, adesea, pe obraz,
E vina inimii. Ea însăși infidelă,
Prizonieră între ce-a avut și ce i-a mai rămas!

Prieten drag

Prieten drag ești raza de lumină,
Când ochii mei se zbat în întuneric…
Ești călăuza care eu o prind de mână,
Când sufletul îmi este agitat …isteric!

Balsam ești inimii și încântare,
Căci știi să-mi fii alături când îmi este greu…
Tu uiți de tine, dacă am o supărare..
Și fără tine nu știu ce m-aș face eu?!

Îmi sufli peste răni cu dăruire
Și pentru mine o vorbă bună ai,
Te simt alături mai mult la rău decât la bine…
Și timp din timpul tău de-atâtea ori îmi dai!

Și uneori mă tem că n-am cuvinte ,
Sau mod în care să te răsplătesc..
Deși eu știu ca e putin, tu ține minte:
Nu-mi va ajunge viața să îți mulțumesc!

Prietenilor virtuali

Să-ți fie viața bogată-n sănătate,
Prieten drag, prieten virtual…
Ce mi-ai intrat în viață pe neașteptate
Și-mi ești în fiecare zi, mai drag!

Suntem asemeni orbilor: în întuneric!
Dar ne unește sufletul și e de-ajuns,
Atunci când gândul meu aleargă melancolic,
Tu, de departe, un umăr mi-ai întins!

Și dac-o fi vreodată să te întâlnesc…
(Căci nu-i atât de mare lumea, cum se spune.)
Aș vrea să fiu în stare să îți mulțumesc,
Să te îmbrățișez sau să-ți ofer o strângere de mână!

Îmi ești prieten, soră, frate sau părinte
Și mă ajuţi să mă ridic, când zborul mi-este frânt…
Mă-ncurajezi cu ale tale dulci cuvinte,
Când simți că-s gata-gata ca să plâng!

Mi-ai dat curaj, când nu credeam în mine
Și poate n-am știut să-ți mulțumesc suficient.
Și cum nu știu de-am să mă întâlnesc cu tine,
Îți multumesc acum, prin internet!

Iar dac-o fi să pleci din viața mea…sunt pregătită!
Pentru c-am învățat să nu aștept nimic!
Căci de prea multe ori, am fost rănită
Și m-au dezamăgit ființele pe care le-am iubit!

Nu știu de-ai să rămâi la fel… nu știu de ne-om cunoaște…
Sau poate, precum alții, tu te vei schimba.
Dar pentru timpul care ai să-mi rămâi aproape!
Îți mulțumesc spunând: Bine ai venit in viata mea!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*