„Invizibilul” agent patogen!…

Primăvara acestui an nu-i deloc prietenoasă cu românii. Lupta cu SARS Cov2 rămâne cap de afiş în preocuparea majorităţii covârşitoare a celor care şi-au pierdut încrederea în incompetenţii lipiţi de fotoliile celor trei palate dâmboviţene. Suntem în toiul luptei pentru supravieţuire, în ale cărei prime linii de apărare se află personalul medico-sanitar, salvatorii de pe ambulanţe, I.S.U.-iştii, oamenii ordinii publice, banalii şi aproape invizibilii vânzători din magazinele de alimentaţie publică…, iar în tranşee, noi, „ceilalţi”.  Deşi după alte criterii decât cele aplicate în primul „cincinal” al domniei „robotului cu bluză roşie”, cetăţenii români au fost re-împărţiţi în două categorii: privilegiaţii ascunşi după ziduri de apărare (cu mască şi fără mască) sau în Vile-Lac X şi „ceilalţi” cărora li s-a aplicat pe cartea de identitate nu ştampila de vot la „anticipate”, ci strigătul disperării „scapă cine poate !”.

În haosul isterizat al incompetenţei oficiale şi a isteriei generalizate, întreţinută şi urcată de oficialităţi şi mass media la cote demne de performanţele alpiniştilor căţărători pe Everestul himalaian, aproape nimeni nu a mai avut vreme să-şi reamintească de acel cutremurător – la propriu şi la figurat – 4 martie 1977, când mult hulita conducere de atunci şi Armata Ţării au reacţionat prompt şi profesionist pentru protecţia şi salvarea oamenilor. De atunci încoace, orice schimbare sau catastrofă prinde românii nepregătiţi şi distruge ce a rămas încă nedistrus de ticăloşii administratori postdecembrişti ai României, cu concursul turmei votante şi al unor servicii speciale, aservite altor state şi interese. Ploaia, zăpada, viscolul, gripa aviară şi pesta porcină, guturaiul, alergiile şi asteniile de toamnă-primăvară, hârtia igienică şi macaroanele, ridichiile şi pătrunjelul… au primit statut de „factori de risc”. Deasupra tuturor suntem agresaţi de invizibilul agent patogen îmbrăcat în mantia doamnei cu coasa, pe post de fantomă umblătoare, făcut responsabil de toate decesele prin infarct miocardic, fractură craniană,  supradoză cu heroină şi de ce nu, chiar prin intoxicarea cu gaze eliminate prin flatulenţă necontrolată. Nu mâncaţi fasole !

Astăzi, mult hulita conducere din 1977 ne priveşte cu compătimire, poate şi cu reproş, de dincolo de Styx, pentru că, în treizeci de ani de „libertate”, am acceptat să se aleagă praful de ţara din ’77, ’80 şi ’89, când România producea intern aproape tot ce avea nevoie. Cei trei „escu”: Iliescu, Constantinescu şi Băsescu au distrus România ceauşistă şi i-au făcut loc acestui Iohannis ca să-şi bată joc de români, să-i sfideze, să promoveze domnia răului absolut, să transforme spaţiul românesc în colonie corporatistă penitenciară a diabolicei asasine, (ne)Uniunea Europeană, cu ai ei nemernici conducători globalişti anti-români.

Vechea strâmbă filosofie „divide et impera”, impusă popoarele şi-a arătat iarăşi faţa hâdă, tot aşa cum s-a întâmplat în perioadele premergătoare celor două mari conflagraţii mondiale. Au fost refăcute vechi alianţe, precum S.U.A. şi Marea Britanie, au fost create altele noi, precum China şi Federaţia Rusă, în timp ce şandramaua înstelată şi-a dovedit ticăloşia demagogică şi se clatină precum Cofetăria „Capşa”, la 4 martie 1977. După declanşarea războiului terorist bacteriologic, Alianţa N.A.T.O. a fost pusă în derută, incapabilă să riposteze, la fel ca România înaintea celor două războaie mondiale. Avem mare „noroc” că tancurile şi dispozitivele militare venite cu garniturile CFR în spiritul „Defender Europe 20” vor nimici şi ultimul pui de SARS Cov-2, aflat pe teritoriul României… La ce să mai cerem – asemenea Italiei – sprijin din Est?

Preocupaţi de luptele intestine şi de interese meschine, politrucii autohtoni au pus interesele norodului băştinaş sub ordinele şi interesele fără scrupule ale Europei Occidentale, ale asasinilor economici de la F.M.I. şi ale altor organisme, la fel de criminale, poate, mai criminale decât Mafia, cu subdiviziunile ei, Camorra şi ’Ndràngheta. Acum, când ţările neUniunii au nevoie de sprijin, U.E. le întoarce spatele, dovedindu-şi, nu doar inutilitatea, dar şi ostentaţia cu care invită la RoExit. Au rămas miraţi că la strigătul de ajutor au răspuns ruşii, chinezii şi chiar cubanezii? Fără îndoială, gestul statelor menţionate a şocat, însă ajutorul refuzat trădător de „Vest” şi oferit prompt de „Est”-ul stigmatizat este realitate, nu campanie electorală pentru „anticipate”, oriunde s-ar produce acestea.

Chiar şi ziua de 27 martie – împlinirea a 102 ani de cînd Sfatul Ţării a hotărât şi declarat unirea Basarbiei cu ţara-mamă – a fost ignorată de către Iohannis, de Guvern şi Parlament, de mass-media aservită. Dar nu va fi uitată de români ziua în care, în plină stare de urgenţă, acelaşi lamentabil preşedinte cititor de pe prompter, i-a sfidat din nou pe români în propria ţară, găsindu-şi timp să semneze decrete de decorare, privind conferirea Medaliei Aniversare „Centenarul Marii Uniri” „în semn de apreciere pentru efortul depus în vederea păstrării identităţii naţionale şi a răspândirii valorilor culturale româneşti, pentru dăruirea cu care s-au implicat în organizarea de evenimente dedicate Centenarului Marii Uniri”.

Iohannis a decorat: Forumul Democrat al Germanilor din România (moştenitor al organizaţiei declarată criminală  subordonată direct Berlinului Celui de-Al Treilea Reich Deutsche Volksgruppe in Rumänian), Asociația Federală a Saşilor Transilvăneni din Germania și Asociaţia Federală a Şvabilor Bănăţeni din Germania. Reamintim că în Primul Război Mondial sașii au luptat de partea Imperiului Austro-Ungar împotriva românilor. Pentru o astfel de discrimare strigătoare la Cer, Consiliul Naţional Anti Discriminare  ar trebui să se autosesizeze, dar nici acolo nu-i şef un român. (De notat că, în anul 2019, istoricul Ioan Scurtu a fost judecat şi obligat să plătească daune morale F.D.G.R., pentru că a scris adevărul istoric)…