În patrimoniul Muzeului Județean Teleorman se află o piesă arheologică ce aparţine categoriei arme, cunoscută sub denumirea de „akinakes”. Arma a fost descoperită la Lăceni, în urma unor cercetări de suprafaţă întreprinse în anul 1968 în punctul „La Solare”, de către regretatul arheolog Emil Moscalu. Obiectul aparţine etapei finale a culturii Basarabi, cel mai probabil primei jumătăţi a sec. VII î.Hr. şi a fost descoperit împreună cu un vârf de lance şi fragmente ceramice specifice primei epoci a fierului (Hallstatt), ca posibil conținut funerar al mormântului unui luptător. „Akinakesul” (cuvânt de origine persană ce desemnează un tip de spadă scurtă), a fost utilizat de perşi, sciţi, sarmaţi, dar şi de către alte populaţii în sec. VI-III î. Hr., fiind întâlnit pe o arie extrem de întinsă, din Siberia Centrală până în Câmpia Tisei (zonă de influență a Geților de Aur primordiali).
În spaţiul carpato-dunărean sunt întâlnite atât forme de lungime medie, spade scurte, cât şi piese de dimensiuni reduse, denumite pumnale, cele din urmă reprezentând o formă caracteristică acestui spaţiu. „Akinakesul” nu este o armă a luptătorilor de rând, ci a aparţinut unor războinici de vază, mai cu seamă căpeteniilor. Potrivit relatărilor istoricilor antici greci Xenophon şi Herodot, „akinakesul” avea pe lângă funcţia de armă şi pe cea de prestigiu, de însemn al puterii. Unele piese cu garda bogat decorată sau placate cu foiţă de aur sugerează caracterul lor special. Piesa descoperită la Lăceni este confecţionată din fier şi are o lungime totală de 38 cm, din care lama măsoară 27 cm cu o lăţime maximă de 2,6 cm. Lama prezintă o nervură mediană şi două tăişuri şi se termină cu un vârf ascuţit. Garda este în formă de inimă (cordiformă), cu mânerul terminat cu o bară transversală. „Akinakesul” de la Lăceni nu este o descoperire singulară în judeţul Teleorman. O piesă similară ca formă, dar de dimensiuni ceva mai mari (lungime totală 52,2 cm, din care lama 38,5 cm) a fost descoperită în satul vecin, Orbeasca de Sus, în apropierea unei cunoscute cetăţi getice fortificate datată în ambele epoci ale fierului. Zona satului Lăceni, alături de localităţile Măgura, Orbeasca de Sus şi Vităneşti, a fost relativ bine cunoscută din punct de vedere arheologic, constituind un important reper în cercetarea arheologică a văii râului Teleorman.
Lăceni este un sat din comuna Orbeasca (jud.Teleorman), ce se află în partea centrală a județului, în Câmpia Găvanu-Burdea, la 16km de Alexandria și 105 km de Pitești, de-a lungul drumului județean 504. Satul Lăceni (cunoscut ca și Lănceani/Lătceane/Lătceani/Lătceni) este atestat documentar pentru prima dată în „Cartea de vânzare din 5 martie 1596 a lui Stan”, în care printre martori se află Constantin și Cârstian din Lănceani. În urma săpăturilor arheologice (fiind o zonă arheologică foarte bogată), au fost găsite în apropiere de pădure unelte și brățări aparținân unor culturi din epoca de bronz. Alte săpături au scos la iveală unelte și podoabe din diverse epoci ulterioare. În apropierea satului, în zona numită „Valea Ciroaica” există câțiva copaci seculari, pe locul în care a existat, cel mai probabil, o fermă (surse: wikipedia.org, muzeulteleorman.ro).
Pentru doritori, sabia „akinakes” descoperită la Lăceni, poate fi văzută în colecțiile Muzeului Județean Teleorman din Alexandria, uimind cu tehnica sa milenară de realizare. (G.V.G.)
Lasă un răspuns