Printre „comorile” de sare ale României se numără și zăcământul de la Praid (jud. Harghita). Praid este un mic orășel ce adăpostește o frumusețe de salină. Localitatea este așezată pe valea Târnavei Mici, la poalele Munților Gurghiului, în depresiunea Praid, la 525 m altitudine (masivul de sare atinge 580 m înălțime). Săpăturile arheologice făcute în această zonă au descoperit materiale ce atestă prezența omului aici încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, pe malul pârâului „Mesteacăn”, s-a descoperit un topor de piatră fragmentar ce datează de la începutul epocii bronzului.
Pe vârful „Sf. Ladislau” și pe culmea „Trei dealuri”, s-au mai găsit câte un topor în fiecare loc, în formă de inimă, aparținând culturii Coțofeni. Între pâraiele „Iuhodul Mic” și „Ulmiște”, pe un platou, se văd ruinele unei cetăți medievale (Cetatea Rabsonne). Cercetările arheologice facute pe platou au descoperit urmele unor locuințe de suprafață ce conțineau materiale dacice (sec.I î.Hr. – sec.I d.Hr.). Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman Praetoria Augusta de la Inlăceni a apărat exploatările de sare de la Praid. Aici s-au descoperit cărămizi cu înscrieri latine și s-a afirmat că salina datează încă de pe timpul romanilor. La fel ca și Salina de la Târgu Ocna, Salina Praid adăpostește o biserică începând cu anul 1993. În plus de asta, aici mai găsim și un muzeu, loc de joacă pentru copii, băi sarate, se țin anual expoziții de sculptură și pictură, chiar și o galerie de vin, ca o adevărată cramă. Pentru galeria vinurilor din salină se plătește separat intrarea de 15 lei, unde găsiți aproximativ 300 de tipuri de vinuri, de la noi și din alte țări europene. La cerere, se fac prezentări de vin și degustări. Baza de agrement pentru turiști este amenajată la „Orizontul 50”, care se află la o adâncime de 120 m de la suprafaţă. Transportul persoanelor se face cu autobuzele salinei pe o distanţă de 1250 m., până la poarta de intrare în baza de agrement. Odată ajunşi vă puteţi bucura de prezenţa tuturor dotărilor specifice: sistem de iluminat, wireless şi televiziune, terenuri de joacă pentru copii, spaţii de creaţie şi agrement, capelă ecumenică, cafenea, cinema 3D şi o farmacie cu produse naturiste, toate acestea având menirea de a oferi o recreere pentru cei care vor să petreacă clipe plăcute într-un mediu plăcut si inedit. Temperatura medie anuală din subteran este de 16 grade Celsius.
Pe traseul de ieşire din Baza de agreement, la „Orizontul 60” găsiţi zona de vizitare Panorama Belvedere „Mina Iosif”. Tot la acest nivel puteţi face o degustare de vinuri şi puteţi servi masa, bucurându-vă de un meniu variat de produse preparate în restaurantul propriu. În decursul unei an aproximativ 400.000 de personae vizitează salina, iar în sezonul de vară numărul persoanelor care intră în incinta salinei ajunge pâna la cifra de 2500-3000/zi. În perioada de vară, după vizita din subteran, sunteți aşteptați şi la ştrandul exterior. Trebuie să știți că, în estul Transilvaniei există această zonă unică, care şi-a dobândit numele de la comoara sa din subteran: „Zona ocnelor de sare” sau „Ţinutul Sării”. Această toponimie s-a folosit pentru prima dată în anul 1659 şi include următoarele localităţi: Sovata, Ilieşi, Praid, Ocna de Sus şi Ocna de Jos, Sărăţeni, Atia, Şiclod, Solocma şi Corund. Acest meleag, desprins parcă dintr-un basm, are în subteran imensa acumulare de sare de la Praid, unul din cele mai mari zăcăminte din Europa. Uriaşul depozit de sare, având o formă uşor eliptică cu diametrele de 1,2 km x 1,4 km îşi are rădăcinile la stupefianta adâncime de 2,7 km. Zăcământul de sare de la Praid păstrează mai multe taine, care ţin de geologia, istoria, mineritul şi efectele balneare curative. Prima taină rezidă în chiar geneza sării din bazinul Transilvaniei. Aliniamentul estic Corund-Praid-Sovata-Gurghiu este marcat de apariţiile „brâului de sare”, în cadrul căruia, sarea de la Praid apare la surafaţă ca pălăria unei uriaşe ciuperci. Se poate aprecia că formarea sării din Transilvania datează din timpul geologic al Badenianului inferior (Miocenul mediu), acum aproximativ 20-22 milioane de ani. Sedimentele din perioadele geologice ulterioare s-au depus peste stratul de sare şi, sub presiunea lor, sarea a migrat spre zonele marginale ale bazinului. Această deplasare a sării a fost favorizată şi de greutatea sa specifică mai mică, faţă de rocile din jur şi sarea s-a ridicat pe unele falii existente, formând imense cute diapire. Sarea din zăcământul Praid cuprinde cantităţi exploatabile pe sute de ani şi constituie una din comorile de nepreţuit ale Ardealului. Istoria exploatării sării din Transilvania îşi are originile undeva în epoca romană. „Tăieturile de sare” de la suprafaţă, abandonate de romani, au fost preluate de avari şi mai apoi de bulgari. Unul dintre căpeteniile ungurilor „Töhötöm” a fost informat de iscoadele sale, că în Ardeal „se sapă sare”. După anul 1003, vasele care transportau sare, ale împăratului Ştefan I. cel Sfânt, circulau cu regularitate pe râul Mureş.
Comunitatea arhaică de bunuri şi egalitatea în drepturi ale secuilor au influenţat hotărâtor mineritul şi comercializarea sării, de-a lungul timpului. Unul din elementele de bază care constituia libertatea secuilor (libertas) era dreptul liber la sare. Aceasta este de fapt secretul istoriei mineritului sării din Praid, care s-a caracterizat, prin limitările periodice ale acestui drept, acordat secuilor. Prima atestare scrisă, indirectă, cu referire la exploatarea sării din Zona Ocnelor, găsim în scrisoarea de privilegii acordate cavalerilor germani, de către regele Andrei al II-lea, în anul 1222. În această scrisoare se permitea cavalerilor să folosească pe râurile Mureş şi Olt câte şase ambarcaţiuni, cu care transportau sare şi alte mărfuri utile. Următoarea menţiune a salinei din secuime se face în 1405, când regele Sigismund de Luxemburg le interzice nobilimii să extragă sare de pe propriile moşii. În anul 1463 regele Matei Corvin a întărit privilegiul secuilor cu privire la exploatarea şi comercializarea liberă a sării. Sarea din „Ţinutul Sării” a fost de la bun început avuţia comună a naţiei secuilor şi astfel, orice gospodărie secuiască primea sare gratis, până în anul 1562, când în urma înnăbuşirii răscoalelor din secuime, regele Ioan Sigismund al II-lea a rechiziţinat salina din Praid în folosul camerei regale. Printre criteriile de alegere a principelor Transilvaniei, figura şi respectarea dreptului liber la sare al secuilor şi astfel s-au ales: Báthori Gábor (1603), Bocskai István (1605), Bethlen Gábor (1613) şi Rákóczi György I. (1631). Dreptul liber la sare a fost restituit pe perioada luptelor pentru libertate conduse de Rákóczi Ferenc al II-lea. Mineritul subteran propriu-zis s-a început la Praid în anul 1762 când, sub conducerea inginerului de mine austriac Johann Frendl, a fost deschisă mina Iosif (ocna „clopot“). Sarea extrasă, legată în piei de bivoli, a fost trasă la suprafaţă cu ajutorul crivacului, acţinat cu patru perechi de cai. Extragerea sistematică a sării a început în anul 1787, când salina din Praid trece în proprietatea visteriei de la Viena. Conform scriitorului Orbán Balázs, în anul 1861, Scaunele Săseşti utilizau sarea din Praid.
În anul 1864 s-a deschis mina „Paralela”, având formă trapezoidală, iar în anul 1898 s-a început deschiderea galeriei Elisabeta, în partea nord-estică al masivului de sare. Tehnica mineritului din salinele din Transilvania şi Maramureş, având originile în epoca feudală, a fost restructurată după primul război mondial (1920) de către administraţia română de stat. În anul 1945 a fost introdusă metoda de exploatare prin împuşcare, prin urmare mineritul tradiţional al sării, a devenit o amintire. Între anii 1948-1949 a fost deschisă mina „Gheorghe Doja”, botezată în amintirea marelui rebel secui, dar până în anul 1954 a rămas sub extracţie şi mina „Paralela”. În anul 1972 la Praid au fost începute lucrările de deschidere ale unui nou câmp minier, în zona nord-estică, dar lucrările s-au sistat din cauza parametrilor calitativi nefavorabili. În anul 1978, sub minele vechi au fost proiectate noi orizonturi, având dimensiunea camerelor unicat în ţară (înălţimea 12 m, lăţimea 20 m şi lungimea 200 m). Mai târziu, prin anii 1991 s-a început deschiderea sectorului minier „Telegdy”, situat în partea nord-estică al zăcământului. Camerele de exploatare din acest sector au dimensiunile: înălţime 8 m şi lăţime 16 m, iar pilierii pătraţi au secţiunea de 14 m x 14 m. În ceea ce priveşte secretul curativ al Salinei Praid, aceasta a început a fi dezvăluită prin anii 1960, în sălile orizontului minei „Gheorghe Doja”, când a demarat speleo- şi climatoterapia în subteran. Având exemplul salinei din Wieliczka (Polonia), directorul de atunci al salinei Praid, Telegdy Károly, şi medicul dr. Veres Árpád, au făcut primele teste de tratament ale afecţiunilor respiratorii cronice în subteran. Din anul 1980, baza de tratament şi vizitare a fost amenajat la orizontul +402m, la adâncimea de 120 m de la suprafaţă. Până la sălile de sare propice pentru agrement, se ajunge printr-o galerie de coastă şi plan înclinat auto lung de 1250 m. La acest orizont, prevăzut cu iluminat şi sistem de aeraj propriu sunt amenajate locuri de odihnă şi de joacă, o capelă ecumenică, bufet, mese de tenis de masă, pentru a diversifica cele patru ore obligatorii pe zi, din subteran. Lumea aceasta aparte, din adâncul pământului, devine mai familiară şi datorită gimnasticii conduse de cadre de specialitate, a unui mic muzeu istoric, a numeroaselor creaţii de artă plastică şi fotografii artistice afişate şi magazine de souveniruri. Supravegherea medicală permanentă asigură o siguranţă corporală, iar sprijinul spiritual este conferit de capela ecumenică, inaugurată în anul 1993 şi aflată sub ocrotirea Sfântului Ioan de Nepomuk. Ținutul Sării este înzestrat cu nenumărate frumuseţi peisagistice şi rarităţi geologice. Una din acestea este canionul pârâului Corund, cu pereţi de sare şi vegetaţie halofilă, fiind declarată rezervaţie naturală pe o suprafaţă de 60 ha. O altă remarcabilă structură geologică este stânca de aragonit, denumită Dealul Melcilor, situată în colţul sudic al bazinului Praidului, în vecinătatea drumului naţional spre Corund. Alte obiective vestite din perimetru ar fi: Cetatea Rapsonné la km 4 spre pasul Bucin, lacul Ursu din Sovata, piatra găurită de lângă Corund şi numeroasele izvoare sărate şi ape minerale din zonă. Bazinul Praid este situat pe rama estică al Bazinului Transilvaniei, care este de fapt o solniţă uriaşă, aflată la baza Munţilor Gurghiu. Numele de „Ţinutul Sării” provine de la zăcămintele de sare de la Praid şi Sovata. De aceea s-au și așezat secuii în acestă zonă, având în vedere bogăția ținutului și drepturile de care aveau parte.
Lasă un răspuns