Defăimarea…

În dicţionarul enciclopedic român acest sustantiv comun este definit ca reprezentând calomierea, ponegrirea sau bârfirea este acţiunea de a vorbi de rău pe cineva sau despre ceva prin care se aduce atingere bunei reputaţii (faimei) de care se bucură preopinentul… În sens juridic este comunicarea unor afirmaţii care clamează , stabileşte sau implică în mod expres fapte care pot prejudicia imaginea unei persoane, firme, produs,grup, guvern sau naţiune.Mai departe se face precizarea că cel incriminat în cazurile care implică afirmaţii privind chestiuni de ordin public, reclamantul (cel lezat) trebuie să dovedească că afirmaţiile sau faptele imputate, considerate defăimătoare, sunt false. Dacă judecătorul constată aceasta, fapta se stinge, fie cu pedepsirea calomiatorului fie prin scoaterea lui de sub proces, la cererea reclamantului sau la hotărârea juecătorului de caz.

Facem referire specială la acest aspect, apărut ca modus vivendii în presa de azi, împărţită prea evident în două, – una de apărare a celor care vin direct din sistemul revolut socialist şi cealalta  de atacare a acestora, rămaşi până azi decidenţi în administraţia ţării, – dar, mai ales, că aceştia, aflaţi încă majoritari în forul legislativ, au iniţiat „revederea” legii privind acest aspect , în vederea apărării lor chiar de faptele penale evidente,(în sensul existenţei atâtor hotârâri judecătoreşti definitive prin care unii sunt condamnaţi deja şi aflaţi în executare iar foarte mulţi sunt în procese pe rol de câţiva ani buni). Acesti indivizi,(vorba lui Caţavencu,că „nu pot să le zic altcumva”!), având în fruntea lor şi în senat şi în parlament „şurubari” penali (ca să le zicem pe nume !) sunt gata să facă o nouă lage specială de pedepsire expresă a celor care mai îndrăsnesc „să se ia de ei”, o „Lege a Defăimării”. Acerşti doi indivizi malefici, -aflaţi azi pe scena publică şi dominanţi în clasa politică, reclamă şi termenul de „penal”, -„penali”-atribuit celor aflaţi în proces, apăsânt pe faptul că aceasta este deja „defăimare” „calomnie”, ce „trebuie pedepsită”, zice foarte apăsat preşedintele vremelnic al senatorilor, el însuşi aflat în această situaţie. Faptul este şi mai anormal privind situaţia jurică… Or ştiut este că oricine se află deja într-un proces constituie motivul „unui caz penal”,  individul aflat sub cercetare, se află „într-un caz penal”, cum este însăşi cercetarea, iar după pronunţarea judecătorească, cazul devine al unui „condamnat” sau „achitat”. Mai grav este că însuşi actualui preşedinte al camerei deputaţilor este „condamnat” într-un proces, indiferent că… „cu suspendare” (ceea ce explică neîncarcerare, dar fapt grav şi condamnabil, ca gest politic şi juridic!)

Ce elemente „de apărare” aduc aceştia, conform prevederii legii existente, privind „defăimarea” lor? Nimic altul decât doar că sunt „demnitari” persoane cu titulatura de „preşedinte” de senat sau camera deputaţilor, că „această titulatură” este calomiată ! Ori… ştiut este, că în faţa legilor toţi suntem egali şi nimeni nu se poate prevala de faptul că, – cu totul vremelnic!- cineva are o funcţie de stat !

Cum poate fi socotită calomnie faptul că actualul preşedinte al senatului dă un exemplu ultra negativ privind situaţia lui familiară? Ce poate învăţa un tânăr de la cineva care, folosind carisma şi titulatura, a schimbat șase neveste ca pe nişte ciorapi!? Cum poate şterge din sidiul său actualul preşedinte al camerei deputaţilor faptul că are condamnare certă, judecătorească, privind măsluirea alegerilor de suspendarea preşedintelui Băsescu şi are pe rol alte procese de  corupţie pentru a-şi atribui imense bunuri materiale luate, prin maşinaţiuni, de la statul socialist în desfinţare? Faptul că de ani de zile se ocupă numai de maşinaţiuni de ordin mediatic, fiind permanent, – el şi acoliţii lui,- în presă, aproape seară de seară, învărtind promisiuni irealizabile , – şi nerealizate! -, aruncînd chiar calomnii la adresa adversarilor politici, sau simpli cetăţeni, cum sunt masele de tineri  care ies la proteste, strigându-le că nu fac nimic pentru scoatea ţării de sunt cel mai mare procent de analfabeţi funcţionabil, de învăţâmânt nescos din canoanele realismului socialist, de o cultură aflată în haos, de lipsa dotărilor corespunzătoare a şcolilor ţări, de un corp profeso-ral sub orice nivel, mai ales a celor de prin sate, că lipsesc cu desăvăr-şire lucrări pentru drumuri interjudeţene dar mai ales al autostră-zilor, că producătorii particulari sunt atacaţi de leguile fiscale ale statului cu grave sechele comunistoide, că valorile umane  ne-au plecat cu milioanele şi pleacă masiv din ţară… Acestea sunt „defăimările” care li se aduc, lor personal dar şi a întregii şleatci de baroni locali, reîncherbănaţi pe funcţii în- teritoriu, manevrând forţa economică a ARENDAŞILOR! Stăpânii econimici de azi ai satelor…

Cine a auzit vreun cuvânt despre aceste „căpuşe” ale satului românesc, indivizi dotaţi cu toată tehnica modernă a prelucrării pâmântului, pentru care NU PLĂTESC IMPOZITE LA STAT, pentru că „pământul nu este al lor, ci AL PROPRIETARILOR”, care doar ei, prin lege, SUNT OBLIGAŢI să plătesc impozit…

Cu banii acestora- şi a atâtora „privatizaţi” prin corupţie-, PSD manevrează de 28 de ani masa inertă de ţărani, mai ales partea săracă, aduşi la vot prin acele metode per-verse, în care preşedintele de azi al PSD şi, implicit, al Camerei Deputaţilor „s-a specializat”, obţinând încă procentajul cel mai mare, spre marea ruşine a rămânerii în urmă a poporului faţă de realitatea istorică a Europei de azi. Acuza spiritelor lucide, a intelectualiţăţii încă legată de Neam şi Ţară, că această grupare malefică, a unor şme-cheri patentaţi, ţine poporul pe loc, aceştia o socotesc „calomie” şi revin cu ameninţarea readucerii  legilor statului socialist, cînd, pentru o „defăimare” a apartidului comunist se făceau ani grei de închisoare!-

În vreme ce presa adevărată menţine privirea critică asupra guvernanţilor, – căreia-i este menirea legală şi morală,- presa aservită acestora exultă în calominerea pe faţă şi deşănţat a preşedintelui republicii, a serviciilor speciale dar mai alea a Direciei  Naţionale Anticorup-ţie, special preşedinta acestui for juridic, devenită ţinta atacurilor la persoană de cea mai josnică speţă, bătânnd şaua „statului paralel”, invenţie ilegală şi aberantă, deoarece nu se cunoaşte în lume state paralele, decât a acelor ţări din care câte o provincie se dezlipeşte de întreg, formându-şi alt stat, (cum ni se întâmplă nouă de zeci de ani de când Basarabia, trecută prin ocupaţie sovietică, se dezlipeşte şi de statul rus dar şi de România, adevăr istoric deloc în atenţia guvernan-ţilor de azi, care contiună să se plângă de calominere – defăimând prin gurile spurcate de la posturile de televiziune Antena 3 şi RomâniaTV pe oricine îndrăzneşte să le spună adevărul despre ei şi „preocupările lor” egoiste şi lacome, de a deveni cât mai repede mari bogătaşi din proletarii umili şi egalitarişti în sărăcie din comunism. Minţiţi, minţiţi, le-a tot spus Lenin, că până la urmă se lipeşte de prostime ceva”! Iar Stalin le ţine trează tendinţa de majoritate, prin spusa. „Nu contează cine vine la vot şi ce votează, impotrant este „cine numără voturile!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*