Cetatea Tomis și monedele sale antice

Numită TOMI (Tomis) – TOMITON (T-Om–I-Ton), Tomis (astăzi Constanța, România), colonia de origine milesiană (ca şi Istria), pare să fi fost întemeiată ceva mai târziu. Lipsa unor date precise fac dificilă stabilirea exactă a momentului înfiinţării coloniei de la Tomis („T – cel – omis”, „T – cel uitat”, sau „Mortul care va reînvia”). Concluziile care au rezultat în urma cercetărilor arheologice arată că întemeierea sa ar fi putut avea loc chiar înainte de prima jumătate a secolului VI î.Hr. (cca 560 î.Hr.). În secolele VI – IV î.Hr., oraşul Tomis (nume luat de la regina masageților Tomiris?) a rămas încă în stadiu incipient de dezvoltare, fiind dominat de oraşele vecine. În cursul secolului al III-lea î.Hr., a început şi ridicarea oraşului Tomis, care, în acea perioadă, a bătut primele sale monede, toate emisiuni din bronz. În cursul secolului al II-lea î.Hr., dezvoltarea Tomisului a luat un mare avânt. Prin urmare, începând din a doua jumătate a secolului al III-lea î.Hr., oraşul Tomis a bătut numai monedă din bronz, iar emisiunile sale prezintă o mare varietate iconografică. Un prim tip monetar este reprezintat de monedele care au pe avers capul lui Apollo („Fiul” – „A – Pol – Ion”; „A – Pol – Leon”, ca și Forță a Vieții)) spre dreapta şi pe revers trepiedul împreună cu legenda TOMI, eventual cu aplicare de contramărci (capul lui Helios (Zeul Soare) sau monogramă pe avers, iar pe revers nume de magistraţi abreviate).

Alt tip tomitan din epoca autonomă îl reprezintă monedele cu capul lui Zeus spre dreapta pe avers şi acvila cu aripile desfăcute şi legenda înscrisă la stânga şi la dreapta, TOMI TON (noi știm că „tonul face muzica”, așa că va veni timpul Păsării – Mama Gaya Vultureanca). Un alt tip monetar între emisiunile de bronz tomitane este reprezentat de monedele care au pe avers capul zeului Hermes (mesagerul, dar și zeul comerțului, trikerul, înșelătorul) spre dreapta şi pe revers caduceu (kerykeion; cheia tainei, cei doi șerpi de sens contrar; „caduc” are sens de „șubred, care nu mai are putere, care cade înainte de vreme, retragerea Forței Vieții de la noi) încadrat de legenda TO MI şi numele abreviat al magistratului monetar ΦIΛΩ (FILOn). Alt tip monetar este cel care are capetele Dioscurilor  (cei doi frați gemeni, Castor și Polux, fii lui Jupiter – Zeus), alăturate pe avers, iar pe revers doi cai la trap. Adesea pe revers se întâlneşte numele oraşului, TOMI, împreună cu o mare varietate de sigle şi abrevieri de nume de magistraţi monetari (gemeni transformați de Zeus în constelația Gemenilor). „Curia” este o subdiviziune religioasă, militară și politică a tribului primitiv la romani, este Senatul municipiilor (administrația), dar și Administrația pontificală a bisericii romano-catolice (papală). Dio = Dumnezeu. Așa că o anume semnificație poate fi „Cei doi frați care reprezintă administrația Zeului pe Pământ” (Dio – S – Curia), iar „S” reprezintă Șarpele, sau Cele două capete – Sensuri ale Forței Vieții.

Un alt tip monetar tomitan, din perioada pseudo-autonomă a Tomisului, sunt monedele care au pe avers bustul zeitei Demetra („D – E – metra”,  (meștera, cea care știe, cea care face) care vine când se închide rama A – D), cu voal (acoperita, ascunsa; așa cum apare și la Cetățeni – Negru Vodă) spre dreapta (sensul bun), în faţa ei spic de grâu, pe revers două spice de grâu (dualitatea vieții în materie), legenda înscrisă la stânga şi la dreapta, TOMI TΩN (TOMITON; „tonul face muzica”). Un tip monetar este cel al căror monede au fost datate până spre jumătatea secolului I d. Hr. şi care au pe avers bustul zeiţei Athena (inteligența, iscusința, războiul ceresc; Primul salt „A” va fi urmat de Nașterea din nou „N” și saltul Doi („A”), astfel formându-se trinitatea – tridentul) A – T – e  – N– A”), sau  cu coif pe cap spre dreapta (sensul bun), iar pe revers capul zeului Hermes (mesagerul) şi legenda TOMOC (TOMOS; „tom” este și carte, volum, taină scrisă; „tom” este și Toma necredincioasul – „caută și vei afla!”; citit invers devine „moț”, ca piramidion, vârf întors – încârligat, ca semn al întoarcerii la izvoare). Observam că denumirea oraşului a devenit Tomos („T – omos”, Zeul T – Tatăl tuturora) din Tomi, iar pentru litera „S” (șarpele cu două capete – sensuri) a fost folosit semnul „C” (semiluna, secera, potcoava, legănul ceresc al zeiței Anahâța, șeaua (șaua) lumii (de unde se poate schimba sensul timpului și al Forței Vieții), ca şi în cazul ultimelor emisiuni ale Istriei. Toate cele trei oraşe greceşti (Istria, Kallatis și Tomis) de la Marea Getică (Marea Neagră) au bătut monedă de tip Filip II („Fili – P”, sau „Fiul Marii Zeițe”) şi Alexandru cel Mare („A – lex – A” (un salt „A” (trecere, cataclysm) să ne fie de lecție pentru următorul). Este vorba de stateri şi tetradrahme ale căror reprezentări şi legende sunt identice cu originalele.

Diferite sunt doar siglele care exprimă atelierele de emisiune. Trebuie menţionat de asemenea, că toate cele trei oraşe greceşti Istria, Kallatis şi Tomis, au bătut monedă de aur de tip Lysimach, tip monetar emis de fapt de regele Pontului, Mithridates VI Eupator, la distanţă de două secole, în perioada primului său război cu romanii, 88-86 î.Hr.. Stateri de aur emiși de oraşele pontice aveau pe avers capul basileului Lysimach, iar pe revers zeiţa Athena cu coif pe cap spre stânga (celălalt sens ce va veni: „De-a stânga Tatălui”), şezând pe tron, sub tron siglele atelierelor monetare ale oraşelor greceşti: IΣ- Istria, KAΛ – Kallatis, TO –Tomi; adunându-le putem avea mesajul „IS – KAL – TO”, cu sens de „Pe calul victoriei va veni Isis (Dubla – Sisi – Nebuna – Șerpoaica) și T – Marele Zeu Războinic Tată”. Circulaţia monedelor oraşelor pontice depăşeşte cu mult domeniul înconjurător al acestora. Moneda istriană circulă pe spaţii întinse, cea din argint fiind documentată din abundenţă în toată Dobrogea şi sudul Moldovei, în nordul Mării Negre şi, mai rar, în Câmpia Munteniei, nord-estul Bulgariei şi sudul Mării Negre. Monedele din bronz istriene sunt descoperite, în general, în aria directă de influenţă a Istriei (în Dobrogea) dar există şi descoperiri în sudul Moldovei, Oltenia şi sud-vestul Transilvaniei. Mult mai puţin circulă monedele Tomisului şi Kallatisului, fiind documentate numai în Dobrogea, sudul Moldovei şi Câmpia Munteană. Încă din prima jumătate a secolului al V-lea î.Hr, alături de monedele celor trei cetăţi vest-pontice amintite, în regiunile extracarpatice, mai puţin în cele intracarpatice, au circulat şi monede emise de alte oraşe greceşti din bazinul Mării Negre, din cel al Mării Marmara („M – arma – Ra”) şi din nordul Mării Egee (Geea, Gaya). Foarte importante sunt emisiunile oraşelor Olbia, Tyras şi Kyzic pentru secolele V-IV î.Hr. şi cele de la Odessos, Messembria, Panticapeum şi Maroneia pentru secolele III – I î.Hr. Se poate afirma că efectele raporturilor dintre greci şi geţii autohtoni au contribuit la o accelerare a ritmului de dezvoltare a societăţii locale și de diseminare a elementelor comune ale religiei ce avea izvoare din vremea Geților de Aur primordiali. Relaţiile au avut un caracter reciproc, nivelul de dezvoltare al celor trei oraşe fiind condiţionat, în mare măsură, de raporturile cu populaţia autohtonă. Aceste imagini aflate pe monede pun încă întrebări și descifrează simboluri încă nedeslușite pe care suntem datori să le explicităm, spre înțelegerea modului în care trebuie să trăim în acest univers material în care ne-am născut și pe care încă nu l-am descifrat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*