Cod roșu de salvare a limbii române!

În ultimul timp, din dorința de a fi cât mai interesanți, tot mai mulți Români folosesc câteva expresii, devenite stereotipe. Dacă acestea se pot admite la oamenii obișnuiți, nu sunt de înțeles la politicieni, la unii invitați ai diverselor talk-show-uri TV, dar mai ales la jurnaliști. Am observat pe toate posturile TV, la mulți jurnaliști, câteva sintagme devenite adevărate ticuri verbale care – efectiv – sună atât de urât. Dacă am mai scăpat de acel ca șica și profesor, ca și activitate, etc. Sau de neîntrebuințarea acuzativului: …„situația  care am văzut-o…”  în loc de situația pe care am văzut-o… Acum, au apărut altele… Nu se poate înțelege rostul unei repetări  extrem de supărătoare, întâlnită  la mulți  jurnaliști, de la mai multe  posturi de televiziune.

De foarte multe ori, am auzit, într-o singura emisiune: Și așa mai departe… fără să fie vorba de o enumerare de cel puțin două cuvinte. De abia se începe o propoziție și rapid apare: Și așa mai departe… După alte câteva cuvinte se continuă în același mod, repetându-se supărător: Și așa mai departe… (culmea, am auzit aceasta expresie și la un academician sau la unii jurnaliști cu mare experiență în mass-media)

Mulți jurnaliști folosesc după fiecare două, trei cuvinte  un DA? Se relatează o situație și apariția unui „DA?!” după fiecare propoziție care nu spune absolut nimic… „Vine … X și nu are nici o probă, DA?” La fel de supărătoare sunt și expresiile repetate de către „marii” noștri jurnaliști, angajați ai televiziunilor române: „să fie bine,  să nu fie rău”, „pe repede înainte”, „în secunda doi”, „prioritatea zero”. După o emisiune în care, să zicem, le-a scăpat o formulare nepermisă să nu existe un  coleg care să atragă atenția? Dar, șefii de emisiuni, departamente chiar nu au observat? La acestea să adăugam un obicei foarte rău – prin efectele colaterale din mentalul colectiv al populației – al unor jurnaliști care întrerup interlocutorul când este în mijlocul unui „discurs”. Se, dorește, probabil, să se creeze impresia unui jurnalist frenetic, precum câteva modele străine și acelea cam destul de prea mult umflate cu pompa falsei afirmări și al impunerii de modele forțate, apelând la impulsurile viscerale ale  maselor, rău educate – mai ales după 27 de ani de democrație special, expres „rău înțeleasă”. Total, fals! Rezultatul este exact invers.

Un discurs, o părere, ar trebui sa fie exprimate clar, elaborate în gând, pe puncte înlănțuite logic, apoi lăsate să se desfășoare de către moderator. Pentru aceasta ar trebui o dublă selecție. Selecția invitaților capabili să se exprime ordonat, clar și concis. Selecția moderatorilor cu bun simț și educație care să „simtă” cursul discuției și să știe cum și când să „îi ia maiul” câte unuia.

Ar trebui o convenție înainte de emisiune, dat fiind că există îndemnul imperativ al regizorului de platou care cere pauza de publicitate. Un semn discret al moderatorului cu bun simț, către interlocutorul cu bun simț, l-ar îndemna pe acesta să se adune și să scurteze sau să accelereze debitul verbal… Altfel, cum să li se ceară invitaților să nu se întrerupă și să se vorbească civilizat? Mai mult, se „educă” masele de simpli cetățeni ca „așa se discută”, trebuie să „te afirmi”. Am văzut și am auzit destui moderatori care chiar cred ca asta înseamnă… „dialog”!

NU! DIALOG înseamnă – înainte  de orice – să asculți  politicos, în spirit academic, întregul discurs al interlocutorului – în definițiile de mai sus. De aici până la încăierări pe stradă și în trafic nu mai este mult… Ceea ce se vede, de 27 de ani.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*