Comoara de la Someșeni

Comoara descoperită în anul 1963 în localitatea Someşeni (în trecut numită Someșfalău; cu sens de „S – Om e – S– falău (falus, „Cel Erect)” din judeţul Cluj (acum un cartier al municipiului Cluj-Napoca) este datată în secolul V d.Hr.. Valoroasele obiectele au fost descoperite în câmpul legumicol din stânga Someșului, probabil fiind depuse în mormântul unui nobil gepid (principe al neamului geților gepizdi), sau poate al unei prinţese gepide. Descoperit întâmplător în ziua de 4 septembrie de muncitorii care săpau gropi pentru răsadniţe, toate piesele comorii erau depozitate într-o oală de lut, de culoare cenuşie-brună, fără toarte. Greutatea iniţială a depozitului a fost evaluată la cca. 1 kg, din care autorităţile au mai putut recupera doar 618 g. În prezent tezaurul – care a fost recuperat parţial de autorităţi în anul 1964 – cuprinde un pectoral (symbol getic: Floare a Vieții), mai multe pandantive („care atârnă”; ale lui Pan – țapul), inele, mărgele, o cataramă, câteva fragmente din aur de brăţări şi coliere. O parte din obiectele tezaurului au fost distruse de cei ce l-au descoperit, în dorința lor de a li se pierde urma.

După marea retragere a armatelor imperiale romane și a aparatului administrativ de stat din perioada aureliană, Dacia a fost ocupată de popoarele migratoare (ca revenire a unei părți a urmașilor semințiilor ce au făcut parte din marea „păstaie” a Geților de Aur primordiali (marea masă a geților: masageții) cei ce și-au asumat o viață nomadă după ultimul cataclysm), ca popoare salvate o dată în marea enclavă a Vechii Europe ce au venit să ajute Dacia, spre a se organiza și a ataca Roma – ceea ce au și făcut, pentru a apăra Grădina Maicii Domnului (Dio Geția, Dacia Felix, Pământul lui Adam, locul salvării planetare în caz de cataclysm cosmic). Unul dintre acestea era poporul geților gepizdi, popor germanic care a migrat din zona gurilor Vistulei (Vistula ca „visul lui T”, al Marelui Tată Creator (noi suntem visul lui)) spre Dacia, unde s-au mutat prin anul 336, după ce provincia a fost abandonată de vandali (geții vandali; cu sens de „totul este în van” – la „D”, rama pământului se închide (A-B-C-D), și își începe ciclul invers  D – A, sau „pasul înapoi” (histerezisul fierului magnetic din sângele nostru)), ce plecaseră déjà spre Italia (pentru a răzbuna atacul asupra Daciei).

De la popoarele geților germanici (din același „germene” (unic RAM) ca și geto-dacii au răsărit; de aceea își spun germanii „deutsch”, adică tot daci) care au stăpânit vremelnic Dacia (vandali, goţi, gepizdi) au rămas destul de multe tezaure, printre care şi cele de la Apahida şi Someşeni şi cel de la Pietroasa. Sensurile denumirilor acestor triburi ale geților de pe cuprinsul întregii Europe și a peste  jumătate din Asia (cu sens de „A” și „A”, adică două cataclisme, două „începuturi-judecăți; de aceea avem Asia Mică și Asia cea Mare) și de pe marginile – țărmurile Mării Mediterane aveau înțelesuri mai adânci decât ne gândim noi acum. Gepizii erau de fapt gepizdii, pentru că „G este pizda”, este Făcătoarea, Geneza, Născătoarea. De aceea au rămas în folclor înjurăturile („înjur” cu sens de „în – jurul – adevărului”) gen: „Du-te în p…zda mătii!” (durerile Facerii din Nou, Nașterea din Nou, Întoarcerea la izvoare; de aceea sabia dacică are vârful întors, căciula dacică are vârful întors, lupoaica dacică întoarcea capul – deși se știe că lupul nu întoarce capul).

Goții și-au luat denumirea de la „G – Hoțul”, ca symbol al trișorului, tricșei, mesagerul zeilor cel înșelător. Vandalii erau cei ce spuneau prin numele lor că lupta cu zeii este în van (zadarnică); suntem vânduți ca și sclavi acestui destin în materie (galaxia noastră este numită Calea Robilor, sau Calea Lactee – Calea Laptelui, care sună frumos ca denumire, dar vine vremea smântânirii galaxiei, a baterii laptelui în putină („puțin – A”, sau „un nou început”, de la capăt – epoca pietrei); nu ne putem feri de marele cataclysm care va decima lumea (mergem „ca boii la tăiere”- simbolul boului, al bucraniului). Aceste triburi getice și-au asumat o viață migratoare, pentru că nu doreau să se fixeze într-un loc, sperând că prin această mișcare continuă vor avea mai multe șanse de salvare în caz de cataclysm, vor fi mai pregătiți și căliți pentru un stil de viață aspru și greu. După cataclysm și renunțarea la fier (ca metal magnetic al zeilor; Zeul Paloș) ne vom întoarce la epoca pietrei. Prin scoaterea fierului la suprafața planetei noi grăbim acum sfârșitul; îl chemăm magnetic. Înainte vreme de aceea se îngropa securea războiului pe timp de pace (fierul stătea îngropat în pământ) și se dezgropa doar în caz de pericol sau război. De aceea țăranii noștri înțelepți făceau și cuiele din lemn de corn, folosind lemnul, lutul sau piatra, și nu fierul – care va deveni Fiara – rugina este sângele – iar noi avem fier în sânge. Dacă nu vom devenii oamenii de lemn (prin post; Verde Împărat)), vom putea trece la formele care vor fi sparte (Omul Roșu). Triburile getice migratoare au răzbunat Dacia și au cucerit Roma. Progresul așa zis civilizator nu se afla în planurile lor, pentru că știau că știința și progresul va atrage sfârșitul civilizației – Marea Judecată de Apoi (Vechea Religie Valaho – Egipteană a Geților de Aur primordiali).

Pisele tezaurului de la Someșeni sunt bogat ornamentate în filigran și mai ales, cu plăcuțe și perle de almandine, în tehnica cloisonné-ului, iar ca fromă îmbină strălucit elemente ale tradiției locale cu influențele romanității sud-dunărene. Este vorba de artă proto-bizantină de factură nord-dunăreană. Dintre piesele importante ale tezaurului putem menționa fragmentul de colier din zale duble (symbol al celor două cataclisme; două zale de lanț, două legături, adică două inele: logodna și apoi căsătoria) de aur în formă de „V”, astfel împletite între ele încât să confere obiectului un profil fațetat. La capete erau sudate două capete de animal (cal? Symbol pentru iuțeală, imaginație, nemurire) din foaie subțire, modelate„au repousse” și prevăzute pe mijloc cu un brâu din plăcuțe de almandine. De cele două capete sunt sudate verigi late cu caneluri la extremități, de care se prindea pectoralul din aur (Lungime totală 13,60 cm; Diametrul lanțului – 0,90 cm.; Greutatea – 44,910 g.). Apoi este pectoralul, creat dintr-o placă groasă de trei mm., în formă de casetă circular. Aversul este ajurat în complicate motive geometrice (mai ales semicercuri) care circumscriu o cruce mare, cu brațele evazate și egale; toate motivele erau acoperite cu plăcuțe de almandine, acum căzute. Acestea sunt pietre semiprețioase ce în România se întâlnește în șisturile cristaline din Carpați și din Dobrogea și în aluviunile formate din erodarea acestor șisturi. Reversul (fundul casetei) este creat dintr-o placă mai subțire ce are ștanțat în centru un crismons (monograma lui Iisus) circumscris din motive imprimate în val.

Pe suprafața lateral a pectoralului sunt sudate radial mai multe cuișoare de aur în care erau fixate mărgele de almandine; simetric sunt sudate două verigi tubular pentru prindere în colier (Înălțime – 1,00 cm.; Diametru – 5,80 cm.; Greutate – 65,100 g.). Mai avem șase bucăți de pandantive semilunare în forma unor casete cu marginile subliniate de o sârmă granulată și fața acoperită cu trei plăcuțe de almandine. În partea superioară au sudate câte două piciorușe din sârmă subțire (Înălțime – 0,30 cm.; Lumgine – 1,60 cm.; Lățime – 1,00 cm.; Greutate totală – 14,520 g.). Urmează un set de șase pandantive rombice (numărul șase este și numărulul hexagonului biblic, numărul creației, numărul mijocitor dintre Principiul dumnezeiesc și manifestare. Lumea a fost creată în șase zile. După cum arată Clement din Alexandria, lumea a fost creată și în șase direcții ale spațiului: cele patru puncte cardinale, zenitul și nadirul), cu suprafața casetată și acoperită cu almandine semisferice. Marginile sunt subliniate de un fir de aur crestat. Au fost montate inițial într-un colier similar cu cel descoperit la Olbia („OL – Bi – A”, ca Dublul vas al Noului Început, sau Dublul cataclysm; „olbia” tradus din limba greacă = fericit (ca cel scăpat din cataclysm va fi preafericit) în fostul URSSS (Înălțimea – 2,60 cm.; Lățimea – 2,00: Grosime – 0,30 cm.; Greutate totală – 15,285 g.). Mai sunt numerose mărgele (M-argele; măr – G) în formă de butoiașe alungite (șapte bucăți) cu un brâu placat cu almandine pe mijloc, lucrate „au repousse” din foiae de aur. Pe suprafața mărgelelor, simetric dispuse două câte două, sunt sudate casete alungite umplute cu almandine care redau imaginea stilizată a capului de lup, standard geto-dac (sau cal?; semn al Cavalerului Danubian)(Înălțime – 2,70cm.; Diametru maxim – 1,60 cm.; Greutatea – cca. – 9,00g. fiecare). Inventarul mai cuprinde patru bucăți de mărgele poliedrice din foaie de aur ajurată în motive triunghiulare umplute cu plăcuțe de almandine. De mărimi diferite, acestea erau înșirate pe un suport textil (Diametrul-între – 1,20 – 1,60 cm.; Greutate-între – 0,795 – 1,855 g.). Mai putem admira o cataramă mare (cu sens de „Cată – Rama”, ca și zonă protejată), cu placă dreptunghiulară în formă de casetă, având suprafața ajurată în motive geometrice placate cu almandine; inelul și spinul sunt din bară masivă (Lunigime – 8,70 cm.; Grosime – 0,70 cm.; Greutate – 184,200 g.). Mai avem un inel de cararamă, din bară masivă de aur cu secțiune semicircular (Diametru maxim – 3,90 cm.; Greutate – 44,520 g.). Tezaurul mai cuprinde un număr de trei inele cu șaton rhomboidal având sudate la colțuri câte două casete circulare subliniate de un fir de aur crestat. În jurul casetei central a șatonului, în care este montată o perlă rotundă de almandină, sunt dispuse radial alte șase casete circulare, umplute cu plăcuțe de almandine. Veriga este lată, sudată de șaton (Diametrul-între – 2,30 – 2,50 cm.; Greutate – 10,690 – 8,825, 5,870 g.). Alt inel este cel cu camee de argint. Acesta are veriga din foaie de aur, goală prin interior și mai groasă în zona montării. Aici este practic o adâncitură circulară în care este fixată o camee de argint reprezentând un cap de bărbat cu coif (Diametrul – 2,80/2,60 cm.; Greutate – 11,950 g.). Dintre elementele recuperate ale tezaurului mai fac parte fragmente de brățări atipice, provenind de la cel puțin două brățări, dintre care măcar una este tubular, cu capetele îngroșate (Greutate totală – 110, 000 g.).

Simbolurile milenare prinse în aurul acestei comori a geților gepizdi ce au coborât de pe teritoriul Vistulei, spre a apăra pământul sfânt al Geto – Daciei, al lui Adam (Adam Clisi), zona sacră a ramei în care este cuprins pământul salvării neamului omenesc la ceas de cataclysm cosmic magnetic, sunt aceleași de mii de ani. Doar „cititorii” diferă. De aceea nu au scris cu litere, ci au cuprins în simboluri de aur, argint și marmură vechea învățătură. Știau că simbolurile vor putea fi interpretate în orice limbă, iar atunci când cineva care le știe rostul se va afla în fața lor, mesajul lor disperat va ajunge și la noi, spre nemurirea veșnică a Pomului Cosmic al Vieții.