„GREAT AGAIN” by DONALD J. TRUMP (2)

Capitolul  9  – „Nice Guys can finish first” – Cine este băiatul sau tipul plăcut? Donald Trump așa se recomandă: „Eu sunt un tip plăcut. Eu cu adevărat sunt. Dar am un obicei neplăcut, pe care politicienii de cariera nu-l au: Eu spun adevărul. Nu mă sperii să spun exact ce cred.” (pag.89). Este și el în campanie electorală și se prezintă după firea lui: direct, tare, orgolios, are o mare avere muncită, nu cere bani de la niminea pentru cea mai scumpă campanie electorală din lume. Nu vrea sa ajungă un președinte dator unuia sau altuia, unor lobbiști ! Are o părere foarte proastă despre lobbiști de la Washington: „Ei câștigă mulți bani vânzând influențe” (pag.94). Aceiași părere proastă o are și despre Obama, poate și mai proastă fiindcă a fost președintele ce nu a făcut nimic pentru americani în opt ani de zile. Dar el, Donald Trump, va urni, va împinge Washingtonul în direcția cea bună pentru că crede puternic în munca, în valorile tradiționale, în constituție, în steagul american (El s-a născut în 14 iunie, ziua steagului american)  Adaugă că  e un tip frugal în multe (nu le enumeră, sâc) și  un republican conservator (pag.98). Multe vrea să facă, succes. Presa americană de cealaltă parte, cea politically correct, a afișat cu litere de-o șchioapă, repetat că Donald Trump va spune orișice numai să fie ales. Dar ceilalți nu fac la fel? Toți sunt la fel în campanii electorale, dar politicienii români, de azi, îi întrec pe toți în promisiuni mincinoase și slugărnicie față de stăpânii lor.

Capitolul 10 – „Lucky to be an american”. Acest noroc se datorează drepturilor pe care le au  americanii: liberi, egali, să se afirme prin muncă și talent, să-și practice religia si să-și exprime ideile și opiniile despre orice și oricine (pag.101). Este un scurt capitol prin care Donald Trump se etalează ca american în felul lui, în drepturile sale. În  Florida, la Palm Beach are o proprietate numită „Mar-a-Lago” (cu 128 de camere) și în fața căreia, pe un catarg de peste 25 de metri, a ridicat un steag american de vreo 25 de metri pătrați (pag.102) Bravo lui, e american născut în Day Flag – 14 iunie. Și a urmat grotescul. De la primăria orașului a primit o adresa sa dea steagul jos că e prea mare, nu se încadrează în dimensiunile reglementate în acea zonă (nu folosesc epitete, nu comentez, le las cititorului)! Nu știu cum a comentat Donald Trump,  dar le-a spus categoric că nu dă steagul jos. Cei de la primărie, i-au dat o amendă de 250 de dolari pentru fiecare zi cât va mai sta steagul american înălțat pe catarg. Automat, Donald Trump a dat primăria în judecată pentru că i-au fost încălcate drepturile constituționale și a cerut o despăgubire de 25 de milioane de dolari. Modestă pretenție și a câștigat! Dar până la verdict, amenda s-a ridicat la 120.000 de dolari, pe care trebuia să o plătească primăriei. Nu a plătit-o primăriei, a donat suma veteranilor din războiul din Iraq și a conchis: „Acest steag simbolizează patriotism” M-a impresionat, pe mine și pe mulți alți. Am redat telegrafic acest episod cu gândul să sensibilizez pe conaționali mei să fie patrioți, să-și înalțe tricolorul…

Capitolul 11 – „The Right to bear arm”  = dreptul de-a purta armă, este stipulat în cel de al doilea amendament al Constituției Americane: „Dreptul oamenilor de a deține și purta arme, nu va fi încălcat” (pag.109). E un drept de apărare, defensiv împotriva celor ce foloseau armele ofensiv, agresiv. Așa a rămas în constituție, bătut în cuiele  shall not be infringed,  cu toate cazurile de crime abominabile și proteste vehemente de schimbarea sau chiar abolirea acestui amendament. Donald Trump spune că deține arme, e dreptul lui, și se simte mai sigur, el și familia lui. Dar, pentru că, criminalitatea a crescut atât de mult este de acord cu controlul armelor, permisele de port arme și pedepse foarte mari criminalilor. Această poziție au avut-o și președinți anteriori deoarece Constituția Americană este tabu pentru toți americani. Nu e precum în România postdecembristă, unde, care cum ajunge în parlament sau guvern se repede la constituția țării să o schimbe cum vrea…

Capitolul 12 – „Our infrastructure is crumbling”  (crumble = a se fărâmița, fărâma, dărâma) Chiar așa să fie în Statele Unite? Mie nu mi s-a părut și în 35 de ani am șofat-o toată: din Alaska în California, de la Atlantic la Pacific. Dar, mă rog, e campanie electorală și Donald Trump scrie: „Întreaga noastră infrastructură națională se fărâmițează” (pag.120). Apocaliptică situație datorită politicienilor care nu au făcut nimic și între timp au și căzut 600 de poduri (tot pe pagina 120). Mai aflu că după Forumul Economic Mondial, infrastructura americană este numai pe locul 12 din lume. Viitorul președinte e foarte surprins că olandezii și spaniolii i-au întrecut, iar chinezii construiesc un oraș nou în aproximativ 12 minute! Mare minune, dar asta nu e nimic, să vadă el minune după alegerile românilor din Noiembrie după care, în zece minute îi întrecem și noi în infrastructură!

Capitolul 13 – „Values”.  Frumos, patetic capitol despre valori, punând familia pe primul loc și exemplificând cu familia părinților săi și a sa personală, recunoscând deschis: „Am fost mult mai bun tată decât soț” (pag.129) Recunoaște ca făcut și multe lucruri greșite, dar fiind religios, considerând credința religioasă valoroasă, a învățat să muncească, respecte și aplice putere gândirii pozitive. Și cu acestea a câștigat un alt mare număr de suporteri, de voturi. Pe toate acestea le suplimentează cu: „În fapt adâncile noastre rădăcini în credința religioasă a făcut această țară mare” (pag.131). Alte aplauze, alte voturi. Și așa, din fapt în fapt, ajunge la valoarea tradițiilor religioase și american-naționale ce trebuiesc păstrate și respectate. El, Donald Trump, le va respecta și apăra.

Capitolul  14 – „A new game in town”. Este o folosită expresie americană când ceva nou urmează să se întâmple în oraș. În acest capitol aflăm ce jocuri va face Donald Trump în Statele Unite când va fi la Casa Albă, unde în loc de politicieni va aduce oameni cu discernământ, isteți, buni afaceriști, pentru că: „Noi suntem unici printre națiunile lumii, trebuie să conducem, nu conduși” (pag.136). Clar și continuă cu America  este conducătorul lumii libere și o va apăra… nu ca Obama, despre care scrie că e awful president  folosit în sens figurativ de groaznic, mizerabil. Cât despre el repetă că reface America Mare prin lege și ordine, dar și restul lumii se va schimba pentru că: „Președintele Statelor Unite este cea mai puternică persoană în lume” (pag.142). Superbie și ultraj la adresa modestei democrației, a liniștitei și binefăcătoarei păcii, înviorând marile stafii istorice ale celor două războaie mondiale, incitând și excitând pe alți mari lideri și președinți megalomani. De reținut din acest capitol și afirmația: „Nouă nu trebuie să ne vină președintele Israelului și să explice Congresului ce am obișnuit să susținem, să apărăm” (pag.138)  Au învățat deja și știm și noi.

Capitolul  15 – „Teaching The Media dollars and sense”. E un titlu în contracție, cum se obișnuiește și-n presa americană, lipsește cuvântul despre – about. Nu are importanță, important este că americanii, și alți curioși din jurul lumii, află ce avere a declarat Donald Trump când și-a depus candidatura la președinția Statelor Unite, declarație obligatorie. „Eu am completat 92 de pagini de dezvăluiri financiare. Averea mea depășește zece miliarde dolari” (pag.148).

Capitolul  16 – „A Tax Code that works”. Și pornește de la „Codul curent – federal – e nebun” (pag.151) pentru că are 74.608 pagini, și pe care el are să-l simplifice, îmbunătățindu-l așa scrie și semnează. Nu mă pricep, nu mă implic, redau ce citesc pentru cei interesați de Donald Trump. Viitorul președinte are planuri mari de reformă a sistemului de taxare-impozitare, cum au toți candidații la președinția americană sau aiurea. Pe urmă o lasă cum a fost sau și mai rău. Donald Trump fiind finanțist  are un plan bine compilat de la predecesori dar expus în manieră proprie, trompistă (un cocktail din trompetă și Trump) Nu mă pricep nu mă implic, doar îmi aduc aminte de contabila care ne făcea anual incometax-ul. Într-un moment de relaxare. în care criticam taxele canadiene, federale și provinciale, a spus „așa cum unii sparg băncile să ia bani, alții sparg orice codul fiscal să nu dea bani” Mi-a venit în minte acum.

Ultimul capitol – „Making America Great Again”. Este laitmotivul fiecărui capitol, refrenul tuturor  cuvântărilor electorale pe care le-a ținut din Iunie 2015. Îi dorim succes la afirmația: „Noi putem lua infirma (crippled) țară și să o facem mare din nou” (pag.161) Apoi vorbește despre toate succesele sale în activitatea sa social-economică pe care promite să o continue la Casa Albă din convingerea personală că „numele meu a devenit unul dintre cele mai mare branduri în lume” (pag.162)  În acest caz ar fi multe de comentat, dar lăsăm viitoarele fapte să vorbească, cunoscând că una e campania electorală pentru Casa Albă și cu totul altceva este președinția în Casa Albă, un sistem complicat, criptic și cabalistic, programat să transforme și granitul în plastilină, dacă e cazul. Oricum, acestui brav american septuagenar, îi dorim sănătate și să auzim de bine.

Am cumpărat  „GREAT  AGAIN”, comandată de Donald Trump vreunui hack writer, nu pentru că nu ar fi putut să o scrie el, doar e concepută după ideile sale, dar nu a avut timp, era prizonierul to the live campaign. Am citit-o și  „… am pus-o la păstrare…dar știi, la loc sigur… La un caz iar… pac la „Răsboiul”! Din „O scrisoare pierdută” și eu scriu polemică ce vine de la grecescul „polemos” ce înseamnă război! Să vad când apare… primul caz…

Pentru România spoliată și târguită, depopularizată și deznaționalizată de 25 de ani, cu parlamentari mai afurisiți  decât hoții de drumul mare, cu un guvern de trepăduși și o instituție prezidențială umilă și aservită tuturor străinilor, de la Washington nu ne putem aștepta decât la ambasadori la fel ca precedenții, ordine de supunere, plăți pentru scut și conform axiomei „americanii vin când au interese și pleacă când nu-i mai interesează” cu siguranță ne vor abandona „Rusiei fără frontiere” pentru că sferele de influență din 1945 sunt încă bătute în cuie… iar brava armată americană s-a retras și din Vietnam, darămite din fața Rusiei… (sfârșit)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*