Nu, nu o să ne trecem noi dacă îi retrage Dodon cetățenia! El, ca individ, e chiar ultima noastră grijă. Pentru că și noi îi suntem, iar de acum iată că și frații noștri, ultima lui grijă! S-a văzut din poziția lui după (răs)crucea votului de peste Prut… Când, din nou, s-a dovedit a fi dezamăgitor… Și mai fără de speranță chiar decât votul „prododon”.
Pentru că, dacă Traian Băsescu are un „har” aparte, acela e tocmai felul lui e a-și da arama pe față în momentele în care „marile” conjuncturi nu-l mai interesează, nu-l mai afectează ori nu-i mai dau un rost de cap de afiș pe un panou undeva într-o margine de țară… Și o face într-un fel atât de personal, dar și impersonal în același timp, încât e clar că dacă o acțiune, un fenomen social sau o implicare politică nu îl mai interesează, atunci pune cruce „proiectului” pentru care mai agârț se plângea că s-a sacrificat pe altarul țării. Și își caută o altă referință. Se „reinventează”. Fără să-i pese dacă, în formele și formulele lui anterioare, chiar a adus vreun beneficiu țării…
Pe undeva, Traian Băsescu ar merita să piardă cetățenia Republicii Moldova. Dar nu pentru că asta vrea Igor Dodon, ci pentru felul atât de egoist în care a privit din nou lucrurile. Și soarta fraților noștri aruncați iară într-o răscruce a istoriei.
Și de data aceasta, tot el este victima! Mai bine spus, să nu fie victima! Să nu fie vizat de ranchiuna moscoviților. Lui să nu-i retragă carecumva Dodon cetățenia! Căci pentru drepturile lui, va merge până în pânzele albe, cam prăfuite, ale dreptății. Ceilalți? Să-și poarte singuri de grijă, să-și apere drepturile cum or ști!
Or, doar și pentru felul în care a arătat cât de înstrăinat este de frații noștri, de problemele lor, de viitorul lor precar (care, da!, va începe și cu șantajul renunțării la una dintre cetățenii, cea românească), înstrăinat așa cum a fost, în realitate, și față de nevoile noastre, Traian Băsescu chiar ar merita să nu mai fie cetățean al Republicii Moldova. Pentru că ar fi trebuit să aducă în discuție siguranța cetățeniei pentru oricare altă persoană! Dar nu pe a lui. Căci, oricare altă cetățenie moldovenească retrasă unui român, dar, mai ales, cea românească retrasă unui frate de al nostru, ar reprezenta o ofensă pentru care Traian Băsescu ar trebui să se ducă în Justiție, în numele tuturor acelora pe umerii cărora și-a construit imaginea populistă, de aici și de dincolo de Prut.
Dar pentru el, Republica Moldova nu mai este importantă… Să se spele cu Dodon pe cap, nu?! Or, chiar așa să fie domnule ex-președinte? „Ce hotărăşte un popor, aia merită. Aia merită şi poporul şi cel ales”… Păi’, dacă se dovedește că mai mult s-a ales în numele fraților noștri, decât au ales ei, vă suciți din nou spre Moldova? Sau chestiunea este oricum epuizată pentru dumneavoastră?
„Căpitanul” pare dară să-i fi abandonat și pe românii de peste Prut… Așa cum a făcut-o și cu noi… Pentru că, în mod real, el nu a fost niciodată pe puntea unei mari Biruințe, ci în pupa unei biete bărci de salvare. Acolo unde nu a fost și nu va fi loc decât pentru el. „Cel mare” în interesele lui atât de mici…
Lasă un răspuns