Dăn(ă)ilă Prepeleac – ultimul liberal neefeminat (politic!)

Măcar au câștigat la partid un psiholog care să le facă terapia postelectorală de formațiune în disoluție! Căci spre asta se îndreaptă PNL-ul… Și nu, nu e nici pe departe un misogin! Pentru că, la vârsta lui, nu mai poate fi bănuit că ar fi de o parte sau alta a „baricadei”, în pragul senectuții nemaicontând de fel astfel de „amănunte”.

Doar că, din perspectiva discursului politic (mai ales electoral!), l-a luat gura pe dinainte! Deh’, omul e cam nevorbit în public de la pensionare încoace! Și, în mod cert, nici înainte vreme nu prea avea despre ce să vorbească. Nu în ritmul logoreic al politicianului de acum! Cel mult, se sfătuia cu sine în timpul operațiilor…

De aceea, doctorul Dănăilă, acest Dănilă de prepeleac pentru liberali, a glăsuit în singurul registru pe care îl mai are la o asemenea vârstă. Sinceritatea dată de indiferența omului care, la un moment dat, realizează că tot ceea ce credea el că are importanță, de fapt, este egal cu acel zero al timpului care oricum trece peste tine, indiferent cât te-ai trece tu ca rotiță insignifiantă în acest univers.

Dar tocmai din această sinceritate a călătorului la apus, liberalii au primit poate cel mai prețios sfat de la reînființare încoace. Discret, dar tăios precum bisturiul, scurt, dar la esența „tumorii” politice. Doctorul nu a stat să croșeteze vorbe politicianiste, nu le-a servit liberalilor (netreziți nici măcar de sub propria povară), ci a aruncat o analogie „de salon”. Sau, de la caz la caz, de sală de operații, după gen, profunzime ori încărcătură orgolioasă.

Pentru că nu pe femei, la general, le-a trimis savantul Leon Dănăilă „la cratiță”, nici măcar ca reminescență a unei mentalități de generație, ci pe una singură. Singura care ar fi trebuit să simtă ironia delicată a chirurgului și psihologului. Iar doctorul și-a inserat ironia așa cum lucra cu bisturiul, sub anestezie și cu multă delicatețe, în esență însă, cu evidentă trimitere la „competențele” șefei sale de partid, punctual, omul având poate o singură vină. E drept, o vinovăție „mare” în lumea încorsetată a liberalismului de mahala politică, aceea de a spune ceea ce gândește. „Femeile, în general, au treabă acasă, se ocupă cu alte lucruri, de familie. Gândul le este în altă parte”. Sau ar fi trebuit să precizeze: „mai ales unele, mai ales una”?!

Și chiar dacă va fi hulit, etichetat drept misogin, poate și reclamat pe la asociațiile pentru combaterea discriminării, măcar doctorul Dănăilă a pus un diagnostic sincer, chiar apolitic (!), unui liberalism care suferă, nu atât din lipsa liderilor reali în capul unor treburi care cer mâni de bărbat (sau de „bărbată”!), ci de o efeminare excesivă.

Or, dacă salvarea PNL-ului cere o mână forte, „misogină”, care să elimine „muierile” politice din partid, nu femeile, atunci doctorul Dănăilă chiar își merită locul pe lista pentru Senat. Măcar așa va mai exista cineva în PNL care să-i aducă aminte Alinuței să nu încurce „borcanele” de la sediul formațiunii cu biberoanele de acasă. Sau invers, că la câți „bărbați” papă-lapte stau la țâța liberală…

În fond, parafrazând o altă butadă a doctorului Dănăilă, aceea că „decât să schimbăm țara, mai bine schimbăm conducătorii”, i-am putea traduce Alinuței mesajul pe care se face a nu-l pricepe: decât să schimbăm partidul, mai bine schimbăm liderii, nu?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*