„Curcublocaustul” amicus curiae și negaționiștii anormalului

Dacă vor să se pipăie în anusul lor colectiv contra-naturii, nu au decât! Pot să-și mângâie între ei și scârbavnicele mădulare atârnătoare, dar să o facă la ei în dormitor. Nu să vină în fața noastră cu fesele pe post de fețe-fețe reclamante, să ne impună anormalitatea lor.

Voința noastră stă în cele peste trei milioane de semnături pentru definirea clară în Constituție a noțiunii de familie ca uniunea dintre un bărbat și o femeie. Scurt! Și nu ne sperie cu „paradele” lor țipătoare pe la instituțiile statului. Nici de s-ar duce la președinte cu fetișurile lor în piele de bovine nu am avea de ce să le dăm prioritate. Normalitatea noastră e una singură și nu se discută, iar concesiile făcute până acum sunt de ajuns. Și nu avem voie să le permitem să ne transforme țara într-o curte de promenadă pentru turismul LGBT-iștilor pupăcioși în fundul curcubeului.

Firește, ei nu știu să acționeze în procesualul normalității. Așa că, au luat-o pe ușa din dos, plesnind din biciurile curcubeului care îi mână unul în altul. Nu au bătut la ușa parlamentului, ci au izbit direct de masa CCR-ului neduioasa lor delațiune. Un „amicus curiae”!

Să se analizeze excepția de neconstituționalitate (!) a inițiativei celor normali de a defini familia în spiritul voinței lui Dumnezeu! Și rușine unor jigodii de presă care încearcă să transforme inițiativa pentru normalitate într-un presupus conflict al laicității dogmelor, o nepotrivire între Biserica Strămoșească și Constituția țării.

Evident, proLGBT-iștii nu aveau ce să caute la CCR. Trebuiau să-și depună lipicioasele umori (scrise ori pupăcite din dosul palmelor dantelate) pe lângă comisiile din parlament, să facă lobby, cu umbreluțe și colanți (poate, pe lângă delfinul non-uman, mai racolau și câțiva senatori ori deputați care încă își caută sinele), și să defileze pe tocurile multivalente pe sub ferestrele plenului până aflau ce sunt și, mai ales, „de ce”.  Ei au mers însă direct la CCR, cerând Curții să respingă inițiativa a trei milioane de români, „să avizeze negativ iniţiativa cetăţenească, punând astfel capăt unui exerciţiu inutil, manipulator şi generator de ură la nivelul întregii societăţii”. Păi, nu?! Dacă nu e cu de la „dânșii” (ori „dânsele”, asta fără a mai intra în discuție pedofilii, zoofilii și alte animale, astea cu adevărat  „non-umane”!) dezlegare, inițiativa cetățeanească reprezintă un izvor de ură ce trebuie secat!

Practic, LGBT-iștii vroiau să forțeze CCR-ul, printr-un „amicus curiae” colectiv ong-ist, să se transforme într-un cenzor al libertății de inițiativă civică și parlamentară! Păi’, și firesc că lor li s-a părut normal, de acolo din fundul curcubeului, să meargă pe cărarea inversă. Dar o astfel de sesizare, fie ea și semnată pe deasupra de patru ONG-uri internaționale, nu trebuia să primească nici măcar un număr scris cu pixul pe peretele toaletelor publice unde s-au grupat probabil reclamanții când au conceput textul lui „amicus”, darămite unul de registratură!

Ne zic (și nu ne reproșează, ci ne plesnesc de-a dreptul peste degetele care nu-i caută acolo unde vor ei!), ne zic dară scârbavnicii că inițiativa noastră, a celor patru milioane, este ilegală. Nici mai mult nici mai puțin! Păi’, dacă îi lăsăm de capul lor (în fine, de capul curcubeului de care se țin ei, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie), mâine-poimâine or să ne impună ca ilegal (și imoral!) și dreptul de a ne exprima, acuzându-ne în procesul vinovăției colectiv normale de un „curcublocaust” al negării normalului anormalității lor. Or, să vrea și memoriale, și manuale, și indicatoare, poate și un videoclip al spațiilor „mici și înghesuite”, nu neapărat din lemn, ci mai mult sintetice, să nu-i usture… Tristă țară, unde ai fost tu oare izgonită?…

2 Responses to „Curcublocaustul” amicus curiae și negaționiștii anormalului

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *