Din Moldova lui Ștefan!

Daniela Condurache este o acea interpretă de muzică populară din România, îndrăgită pentru vituozitatea cu care îşi prezintă originea. Ea s-a născut pe 23 mai 1962 în localitatea Stânceşti din judeţul Botoşani, la doi paşi de Ipoteşti, locul copilăriei poetului nostru naţional Mihai Eminescu, şi s-a dovedit o adevărată păstrătoare a tradiţiei, fiind tributară regulilor portului popular tradiţional. Totuşi, Daniela Condurache iese din tiparele obişnuite ale tradiţiei moldoveneşti, ea adăugând ceva care oferă farmec firii sale impunătoare: viersul cules din Stânceşti, de lângă vatra strămoşească, acea vorbă fără stridenţe, pur moldovenească şi populară. De la apariţia sa ca solistă a cântecului popular moldovenesc, Daniela Condurache a cucerit publicul din România, dar şi românii din diaspora, pe care solista i-a bucurat de nenumărate ori cu melodiile născute în nordul Moldovei, pe meleagurile Botoşanului drag. Este una dintre cele mai agreabile prezenţe în mass-media, indiferent că este vorba despre presa scrisă sau de ecranele TV, şi asta pentru că ea îşi dezvăluie deopotrivă melodiile, dar şi permanenta bună-dispoziţie. Bucuria de a cânta, de a se întâlni cu publicul, de a crea momente unice, face din Daniela Condurache o solistă de valoare a nordului Moldovei şi nu numai, fiind un ambasador ce menţine şi promovează folclorul autentic, curat, în aceste vremuri de grele încercări pentru adevăratul cuvânt româneasc şi adevărata muzică autentică românească.

Dovedindu-şi din plin valorea talentului său interpretativ, Daniela Condurache a cântat şi cântă alături de Orchestra Populară Rapsozii Botoşanilor şi s-a alăturat, deasemenea, Ansamblului Folcloric al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Daniela Condurache, interpretă a cântecelor populare moldoveneşti, a fost recunoscută pe plan naţional si internaţional, fiind premiată în nenumărate rânduri, la diferite festivaluri naţionale şi internaţionale, dintre care menţionăm: Festivalul de la Copălău, Festivalul folcloric al cântului moldovenesc „Satule, mândră grădină”, Festivalul Naţional de muzică folk pe versuri de Mihai Eminescu, Festivalul folcloric „Serbările pădurii” de la Vorona, etc. Pentru deosebita sa activitate artistică, Daniela Condurache a fost onorată de a fi numită Cetăţean de onoare al comunei Mihai Eminescu. Emoţionată de acest neaşteptat premiu, interpreta de muzică populară a declarat: ,,A fost un moment unic în viaţa unui artist, un moment în care îţi dai seama că lumea te iubeşte şi te apreciază şi că toată munca ta şi-a atins scopul.” Ea a ţinut să menţioneze: ,,Sunt extrem de emoţionată. Văd aici minunaţi oameni şi îmi amintesc de fiecare etapă a copilăriei mele, fiecare dintre dumneavoastră m-aţi ajutat să fiu ceea ce sunt astăzi. Mă mândresc oriunde în lumea largă cu comuna noastră şi cu faptul că Mihai Eminescu s-a născut aici la Ipoteşti”. În semn de respect faţă de această cântăreaţa de muzică populară, un adevărat model de femeie care sfinţeşte locurile, conducerea Poliţiei Române i-a oferit cu ocazia ,,Zilei Poliţiei”, într-o ceremonie prilejuită acestei zile, gradul de agent-şef principal, întrucât interpreta face parte de opt ani din Ansamblul Folcloric al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi are acum cel mai mare grad pe care îl poate primi un agent de poliţie.

Încercând să o descrii pe Daniela Condurache în doar două cuvinte, acestea nu ar putea fi altele decât „bucurie” şi „emoţie”. Este una dintre cele mai pozitive şi mai energice fiinţe pe care le poţi întâlni vreodată, dar, în acelaşi timp, este extrem de emotivă. S-a dedicat cântecului şi publicului în totalitate, nepăstrându-şi timp pentru familie. Întrebată despre copilărie, despre momentele de neuitat ale acestei vârste de aur, interpreta ne mărturiseşte: „Am fost un copil extrem de zgubilitic şi de zvăpăiat. Am făcut tot felul de „minuni”. Băteam băieţii, mă urcam în toţi copacii, întrebam oamenii pe drum dacă vor să le cânt ceva. Am dat multă bătaie de cap părinţilor, dar am primit şi câte-o corecţie bună. Am foarte multe păţanii de povestit…”. Dacă am dori să aflăm cine i-a îndrumat paşii către muzică, vom afla că atunci: „…când aveam trei ani, nu puteam să vorbesc bine şi, când mă întreba cineva ce vreau să mă fac, îi spuneam „atită” (n.a. – artistă). Am avut o copilărie şi frumoasă, dar şi chibzuită. Mama, săraca, era cu treburile şi necazurile sale, s-a chinuit cu părinţii îngrijiţi la pat o perioadă. Nu pot spune că ne-a lipsit strictul necesar, dar ştiam să preţuim fiecare lucru care ni s-a dat. Începând de la cinci ani, eu am fost la preşcolară la Şcoala de Muzică din Botoşani, unde mă ducea mama de două ori pe săptămână. N-am visat că o să ajung ceea ce sunt, dar dorinţa mea dintotdeauna era să fiu pe scenă. Nu conta că recitam sau cântam muzică uşoară. La toate serbările din sat, comună, apoi la şcoala de muzică, eram spaima celorlalţi copii, fiind prima la toate concursurile. Erau şi copii cu posibilităţi, care făceau meditaţii la diverse instrumente.” Acest minunat talent de unde a venit oare? „De la ambii părinţi, care cântau extraordinar. Din păcate, nu mai sunt. Pe mama am pierdut-o de curând şi a fost cumplit, dar încerc să merg mai departe şi să fac ceea ce şi-ar fi dorit şi ei. Mama m-a susţinut foarte mult când lumea de la sat spunea să învăţ o meserie, nu să cânt. Dar ea a fost încurajată de intelectualii satului, care-i spuneau că este păcat să nu fac ce-mi doresc şi să-mi irosec talentul.” Cum a fost debutul? „Exploziv. Prima apariţie a mea la televiziune a fost în 1975, când am luat premiul la concursul „Maria Tănase”. A fost o competiţie acerbă şi o comisie extraordinară, foarte exigentă. Eu am avut aceeaşi profesoară de canto pe care a avut-o şi buna mea prietenă, Irina Loghin, atunci, invitată de onoare la acel concurs. Nu îndrăzneam să cred că voi ajunge prietena bună a Irinei Loghin, dar de atunci m-a apreciat şi aşa s-a legat relaţia noastră.” Cele mai frumoase momente din viaţa dumneavoastră care au fost? „Legat de meserie, mi s-a părut o comparaţie uluitoare cea a unor intelectuali din Râmnicu Vâlcea. Era exact în anul cu eclipsa de soare. Am ajuns la o familie, cunoştinţă a unei prietene de la Suceava. Când am intrat au spus aşa: „Două lucruri nu credeam că ni se vor întâmpla în această viaţă. Să mergem la Mormântul Sfânt şi să ne intre în casă Daniela Condurache”. Vă daţi seama ce fel de comparaţie dumnezeiască a fost pentru mine şi preţ de trei minute am plâns toţi. Am fost extrem de impresionată de această comparaţie. Aveau toate discurile mele de vinil.”

Care a fost cel mai mare vis al dumneavoastră? „Mi-am dorit enorm să fiu pe scenă şi oamenilor să le placă ceea ce cânt, dar mi-aş fi acordat şi o parte din timp pentru familie şi, de ce nu, pentru copii. Într-un fel regret că n-am copii, dar am vreo 16 fini şi îi iubesc extrem de mult. Eu stau mai mult în tren şi în mijloace de transport. Merg în toată ţara şi am călătorit şi „afară” foarte mult, acum, ceva mai puţin, pentru că în ultimii ani nu am mai zburat cu avionul. Am avut momente minunate şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate. La întoarcerea din Australia am căzut mai bine de 2.000 de metri în gol cu avionul şi am făcut un atac de panică ce nu mă părăseşte. Am avut un spectacol cu Corina Chiriac la Roma şi eu am făcut trei zile cu autocarul, în timp ce ea a zburat două ore.”

Există oare un secret al muzicii populare, datorită căruia aceasta este iubită şi astăzi la fel ca înainte? „Mie îmi place să cânt cu instrumente autentice din Moldova, cu tobă, clarinet, trompetă sau vioară. Sunt pe piaţă CD-uri realizate numai cu orgă. Din păcate, şi la solişti profesionişti am auzit piese în care are loc orga, lucru care mi se pare criminal, e o dovadă de amatorie. Orchestra este sfântă, cu ea este autentic folclorul. Nu e bine să „educi” publicul cu orgă. Tinerii trebuie să fie extraordinar de pretenţioşi cu ei, să meargă alături de dirijori valoroşi şi să respecte tot ce fac. Respectul pentru public este un lucru esenţial. Dacă îi cânţi unui om din suflet, acest lucru se transmite, se simte. Eu sunt un om extrem de emotiv. Mă impresionează orice este sensibil, orice gest, candoarea unui copil, mă impresionează bătrânii foarte mult. „ Ce aţi face pentru a vă câştiga existanţa în ziua de astăzi ? „Întotdeuna mi-am câştigat existenţa numai din muzică.” Acesta este răspunsul sincer al marii interprete, cea care a acceptat promovarea valorii şi a resursei autentice populare, cea care a îmbrăcat costumul popular ca pe o uniformă, ca pe un dar de suflet al generaţiilor anterioare ce ne-au lăsat astfel mesajul lor spiritual, legătura lor cu sferele cereşti, cu natura care le-a oferit şansa la viaţă, la exprimarea prin cuvânt şi cântec.

Ca absolventă a Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii Spiru Haret, cunoscuta interpretă Daniela Condurache a tezaurizat cunoştiinţe valoroase ce îi folosesc şi astăzi în procesul de culegere şi valorizare a folclorului autentic moldovenesc. Interpretând cunoscutele melodii din repertoriul său, sau dând noi valenţe noutăţilor folclorice culese din obârşiile satului părintesc, Daniela Condurache mai poartă încă în gândul său sfaturile dascălilor-profesori ce i-au îndrumat paşii spre cercetarea fenomenului artistic, dar şi spre aşezarea în forme teoretice a unor experienţe practice ce pot folosi generaţiilor viitoare de interpreţi ai muzicii populare româneşti autentice. O adevărată comoară, un tezaur imaterial de spirit este întregul repertoriu al cunoscutei absolvente a Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii Spiru Haret, Daniela Condurache. Pasionată și conștiincioasă a adunat și înregistrat cântecele-i dragi în numeroase albume, precum: „Romanțe și cântece de petrecere” (1994), „Și primaru-i om bogat”, „La o casă cu gard verde” (2009), „Muzică de petrecere” (2011), „Din Văleni la Botoșani” (împreună cu Irina Loghin), etc. Dintre aceste cântece îndrăgite de către ascultători putem menționa: „Polcuța”, „La o casă cu gard verde”, „La crâșma cu porta-naltă”, „Lăutarul”, „Am fost două surioare”, „De-ai ști ce grea e despărțirea”, „Zbuciumat țăran român”, „Arde-i para de bănuți”, „La fântână, la izvor”, „Pe culmița dealului”, „Doamne, cum trece vremea”, „Prin Pădurea Gorovei”, „Haide, haide, măi Mihai”, „Unde-i joc”, „Te rog Doamne, nu mă bate”, Ați jucat și-ați cheltuit”, „Ceas de seară, ceas de taină”, „Hai flăcăi, din toată țara”, „Inima”, „Că știm pasul jocului”, „Cântecul nănașei”, „Doi voinici din Valea Mare”, „Lume, lume, rea mai ești”, „Ține neică drumul”, „Sus la crâșmă, la Stejaru”, „Uite-l pă badea”, „Prima iubire”, „Că te-am iubit”, „Am greșit”, „Un joc de cărți”, „Dragoste, buruiană rea”, „Din Moldova lui Ștefan”, „Primar”, „Măi bădiță, păr sucit”, „Ciobănașul”, „Micșunica”, „Trandafir de la Moldova”, „Lângă cobză și cimpoi”, „Două aici ca mine nu-s”, „Și primaru-i om bogat”, „Frumos mai cântă Botgros”, „Pe drumul care merg eu”, „Frunză verde și-o frăguță”, etc.

Când cântă Daniela Condurache, cântă toată Moldova lui Ștefan…