Semne bune!

Pe lângă numeroasele sale păcate, Internetul ne oferă şi o mulţime de subiecte şi evenimente care, în viaţa noastră cotidian-profesională, privată, publică – ar trece neobservate. Într-un interval de o săptămână m-am cutremurat de-a binelea, lecturând opiniile a trei persoane publice de marcă. Totul porneşte de la faptul că nu mi-aş fi imaginat vreodată că respectivele persoane pot avea şi alte păreri în afara celor exprimate ani în şir. Şi culmea, noile moduri de gândire sunt foarte apropiate de ale subsemnatului. Numai că eu le prezint cu insistenţă de 26 de ani. Colecţiile Revistei Europa, aflate în multe biblioteci, pot confirma spusele mele.  Adică, exact după lovitură de stat din decembrie 1989. Cele trei personalităţi, care abia în 2016 au ajuns la concluziile exprimate de mine în urmă cu un sfert de secol, sunt Ana Blandiana, Adrian Severin şi Traian Ungureanu. Poeta Ana Blandiana a primit, zilele trecute, un titlu important la Universitatea din Cluj-Napoca. Cu acest prilej, sărbătorita a ţinut un discurs excepţional din punctul meu de vedere, dar care va produce ecouri nebănuite în rândurile elitei dâmboviţene, cunoscută pentru servilismul ei faţă de noile „puteri garante” occidentale. Ana Blandiana a prezentat un filmuleţ necenzurat despre haosul care domneşte azi în Europa, despre înlăturarea fundamentelor creştine în tot Occidentul, despre imposibila dispariţie a statelor naţionale şi despre globalismul rapace care distruge esenţele umanismului care au stat la baza creării UE. Minunat discurs! Îi rog pe cititori să-l lectureze, la rândul lor.

O felicit pe Ana Blandiana pentru adevărurile spuse în faţă profesorilor şi studenţilor din Cluj-Napoca, dar şi pentru regăsirea liniei sale ancestrale. Pentru că eu cred că adevărată Ana Blandiana este cea de azi, când spune lucrurilor pe nume, nu la începutul instaurării haosului în România, când devenise purtătoarea de cuvânt a lacheilor elitişti, organizaţi în fel de fel de ONG-uri, finanţate de grupuri de interese ostile României. În concluzie, e bine şi mai târziu decât niciodată!

Al doilea client pocăit este Adrian Severin. Care, din proprie iniţiativa sau la comandă vreunei loji masonice, mai naţionaliste decât internaţionaliste!, îi trage un perdaf, meritat, obraznicului ambasador american la Bucureşti, de nu s-a dezmeticit bietul yankeu nici până azi. Adrian Severin l-a tocat mărunt pe guralivul nediplomat, de parcă primise ordin de la Obama ca Hans Klem să fie returnat la Washington sub formă de tocăniţă de Văideni. Dacă în privinţa Anei Blandiana mai aveam ceva speranţe de revenire la matcă, la realitate, cunoscând că înaintaşii săi fuseseră mari naţionalişti, mari patrioţi, în ceea ce-l priveşte pe Adrian Severin, o spun sincer, m-a surprins totalmente. E adevărat, plăcut. Nu este la îndemână oricui să-l biciuie pe trimisul Înaltei Porţi, să-l tăvăleşti ca pe şniţel într-o tigaie rusească.

Satisfacţia mea a fost dublă. O dată că Severin s-a pocăit, dându-şi seama că Soarele nu poate răsări vreodată dinspre Apus şi, a doua oară, că fostul ministru de externe al României mi se alătură în frontul patriotic care veghează la demnitatea românilor. Şi pe Adrian Severin îl felicit pentru curajul sau şi nici nu mi se mai pare important să ştiu acum dacă ideea i-a aparţinut sau a primit vreun ordin din partea unui venerabil român. Ultimul actor este Traian Ungureanu, ziarist şi euro-parlamentar. Într-un articol, publicat în Adevărul, cu un titlu perfect – „Fotografia de adio”, Traian Ungureanu demolează în două pagini toată construcţia de chirpici a Uniunii Europene, incapabilă să reacţioneze la acţiunile teroriste, dureroase şi repetate, la care este supusă.

Articolul lui Traian Ungureanu este ucigător pentru toţi liderii Uniunii Europene. Argumentele lui sunt gloanţe, pornite dintr-un Kalaşnikov conectat la depozitele mobile de muniţie ale Regimentului care-l păzeşte pe Putin. Subscriu la toate afirmaţiile făcute de Traian Ungureanu la adresa UE! Chiar dacă o spune de abia azi, Ungureanu merită aplauze la scenă deschisă. Eu încerc să deschid ochii românilor că UE nu este decât o şandrama, creată de cei bogaţi pentru a-i asupri pe cei din Estul Europei. Se pare că, încetul cu încetul, se deşteaptă şi optimiştii proiectului european. Din păcate, o parte a conaţionalilor noştri, oengişti, funcţionari mai mari şi mai mici, abonaţi la bani europeni şi nu numai, elitişti -boemi, lachei de profesie etc refuză realitatea şi se încăpăţânează să creadă în revenirea la viaţă a muribundului.

Dar problema spumoasă nu este divizarea cetăţenilor, ci blazarea politicienilor, a guvernanţilor care trebuie să pregătească rapid o nouă strategie şi măsuri de urgenţă pentru perioada post-UE. Dacă nu pregătim de îndată măsuri palpabile pentru fiecare domeniu de activitate, intrăm în colaps şi e dificil să anticipăm consecinţele nesăbuinţei noastre de a oferi pe tavă unei structuri continentale, nesigure din start,întregul potenţial economic, cultural, militar şi uman al ţării.