Cam multe „stele” de ale noastre au ajuns la maghiaro-ungurime! Și pe toate le-a prins la pieptul iepelor de pustă taman Traian „cel Mare”. „Mare”, pentru ei, aproape cât un regat fantasmagoric, ce să mai!, cât o ploaie de stele de ale noastre acaparate într-o constelație a servilismului.
Pesemne, dacă popa nu-și pierdea distincția, nu am fi aflat niciodată de bácsi Vizi. Și nici de feluriții „enoriași” de pe apa Pustei care au fost decorați de Traian Băsescu. Atâta doar că „revoltații”, nu revoluționarii, din umbra sutanei popei Tőkés, au decis să dea și ei cu pumnul în masă. Solidari în drăcia de iredentism de sutană!
Primul pe lista de returnare a înaltei noastre distincții este Sylvester Vizi, fost şef al Academiei Ungare de Ştiinţe (deși chiar nu pricepem pentru ce merite științifice a primit bácsi Vizi Steaua României, dar poate că neurologul a dezvoltat secvența de gândire a celor trei iepe de pustă hungaristă – Tőkés, Viktor și Traian”), iar acum, nu întâmplător firește!, actual șef al Fundaţiei Prietenii Ungariei…
Bácsi Vizi a înaintat chiar o scrisoare reprezentantului din „protectoratul” visat de popa Tőkés, trântind pe masa ambasadorului nostru de la Budapesta o scrisoare prin care azvârlă distincția înapoi în curtea Cotrocenilor și își consemnează gestul, neacademic, prin sublinierea pentru cărțile de istorie hungariste a rolului „istoric, crucial și determinant” (!), pe care l-a avut Tőkés în Revoluţia din 1989. Revoluția de la noi, că ungurul își bagă nasul de academician, aici, în istoria noastră!
Și ne zice șeful lojei „prietenilor” („lojă”, că doar nu o să conducă, postacademic, o ceainărie, nu?!) că desprinderea medaliei românești de la pieptul popei „sugerează apariţia unui fel de reabilitare a spiritului din epoca Ceauşescu în România”.
Dar poate se gândesc prietenii din prietenia cea mare, dar nemilenară, să returneze statului român și alte cele. Poate niște păduri, conace, pământuri, moștenirea Godju… Să facă treaba până la capăt nu să dea înapoi doar distincțiile nemeritate. Că aveam noi destui români merituoși care să le primească de drept, numai că Traian „cel Mare” nu avea ochi, la acea vreme, decât pentru un kurtoskolacs de regiune autonomă pentru prietenii lui, de la popa Tőkés la Viktor Orban și, iată, academicieni budapestani, că ăi ai Bucureștiului îi cam dădeau cu limba română și istoria peste nas! Oricum, în mâinile maghiaro-ungariștilor, distincțiile noastre își pierd toată încărcătura simbolică. Și s-ar răsuci și Cuza în mormânt să vadă ce a ajuns „Ordinul Unirii” lui! O stea de tinichea la pieptul destrăbalaților care ne tot cotcodocesc dezmembrarea țării! Și dacă tot nu le mai trebuie distincțiile noastre pe piepturile lor de hungaroacademicieni promilenariști, la ce le-ar mai folosi toate cele luate de la noi?!
Iar dacă bácsi (h)academicianul Vizi se va face pe mai departe că nu pricepe pentru ce i s-a luat popei Tőkés distincția, atunci gestul lui sugerează, pentru a-l cita, fie și parțial „idem” (!), „apariția unui fel de reabilitare”, dar o reabilitare a atitudinii anti-statale, anti-constituţionale, revizionist-revanşarde a popei trădătoare. Și cine e solidar cu popa Tőkés la groapa pe care ne-o tot sapă, tot cioclu iredenstist se cheamă! Căci bácsi Vizi nu poate fi solidar cu Tőkés doar pe partea de inversiune istorică a faptelor Revoluției noastre (și pe asta vreți să ne-o furați năpârci iredentiste?!), ci și pe prezentul pentru care a fost descalificat din rândul ordinului Steaua României.
Lasă un răspuns