Poeme despre femeie şi mamă…

LUMINĂ DE DOR – FEMEIA                        

Lumină de dor, căldură, idee,

Mister şi putere prin vrajă şi foc,

Clopot de zi, prin noapte scânteie,

E lumea de vise, cu raze în cioc.

Lumină de dor ce înclină pământul,

Comoară şi ochi prin mişcare şi timp,

Bătaie de vânt ce se-ntrece cu gândul,

O lume de vise, cu al său anotimp.

Durere şi dor, supărări, mângâiere,

Natură de griji prin răbdare scăldat,

Femeie şi om, bărbat şi femeie

Prin lumea ce stă cu lumina la sfat.

Lumină de dor şi o dulce povaţă,

Frumoasă la chip şi în versul rostit,

Izvor de putere, poemul de viaţă

În drumul cu lumea, de fapte gonit.

Plăcere şi dor de speranţă urmată,

Iubire şi cântec cu urcări şi căderi,

Farmecul vieţii – mereu aplecată

Peste lumina purtată de vremi.

♥ ♥ ♥ 

MAMA – RAZĂ DE LUMINĂ

Mâinile ţi le sărut, scumpă lăcrimioară!

Mamă, de ce ne-ai crescut, să-ţi fim o povară?

Ochii tăi lucesc frumos, pentru noi în cale

Şi cu-al tău cuvânt duios, dai puteri astrale.

Negurile când se-ntind, tu ne eşti chemarea,

Iar norocul de-i pierdut, aprinzi lumânarea.

Stai în poartă şi descânţi, drumurile vieţii

Şi cu-al tău cuvânt blajin, încălzeşti pereţii.

Zbori ca pasărea prin vânt, când necazul vine

Şi ne-aduni pe toţi pe rând, în dureri, suspine.

Ne dai viaţă şi curaj, pace şi lumină

Şi cu-al tău cuvânt curat, soarta ne alină.

Mamă – viaţă şi cuvânt, bucurie, lacrimi,

Eşti puterea pe pământ cu-ale tale aripi,

Lăcrimioară printre flori, rază de lumină

Şi pe-a noastră viaţă-n zbor, clipa cea senină.