
Ce bine-ar fi să te retragi la vreme
Din orice competiţie deşartă
Şi să-ţi rezolvi doar strictele probleme
Ale vieţii care nu te iartă!
.
Să ieşi din orice joc şi orice gaşcă
La fel de detestabilă să-ţi fie
Avertizat de cât venin împroaşcă
Din hramul ei de ură şi mândrie (prostie)
.
Desprinde-te din marea mascaradă
Cu arderea de care eşti în stare
Dacă se poate, mai nimic să cadă
Din vâlvătaia umbrei trecătoare (care moare)
.
Şi caută-ţi o noimă-n fiecare
Petrecere, cât inima-ţi palpită
Incredinţat că dragostea nu moare
Şi viaţa ta e, totuşi, împlinită.
***
ET IN MAMONIA EGO
Închis, cu ochelari de cal să bată
În fugă lungul, sumbrul coridor
Către anchetatorul cu cravată
Nu-i este dat oricărui muritor
Chifle de cal, turtoi şi arpacaş
Cine-a scăpat să nu le-ngurgiteze
Nu ştie ce-i regimul de ocnaş
Dintr-o celulă, ca-ntre paranteze
Să stai ciucit pe-o margine de pat
Cât ţine ziua, să vorbeşti în şoapte
Şi să te simţi degeaba condamant
Având lumina-n ochi întreaga noapte
E un coşmar pe care l-am trăit
Cu-atâtea întâmplări îngrozitoare
Încât sunt omul cel mai lămurit
Cum, mamonez, nevinovat se moare.
***
ETERNA PROVOCARE
Cu nurii-ţi adumbrind perfecţiunea
Cu neasemuita-ţi frumuseţe
Şi magnetismul tău irepresibil
O-ntreagă lume poţi să cucereşti
Cu aeru-ţi ingenuu de nubilă
Nevinovată dar cu sâni perfizi
Ce freamătă de dor şi nerăbdare
Să fie mângâiaţi, tu şi ucizi
Ce demon crud sălăşluieşte-n tine
Făcându-te când înger diafan
Când diavolul jucându-se cum vrea
Şi are chef cu însăşi viaţa mea ?
O, tu, miraculoasă-ntruchipare,
De ce misterul tău de nepătruns
Pe cât mă tulbură,pe-atât mă doare
Şi niciodată nu îmi e de-ajuns ?
***
ZICERI CU TÂLC, DOAR APARENT BANALE,
CĂ-N FOND, DICHISUL LOR FENOMENAL E
Pierdut e tot, de refăcut e totul
Nu văd care-ar fi altul antidotul
***
Când nu mai ai ce spune-n poezie
Te scremi cu vorbe de rahat, să fie !
***
Metaforita e o complexată
Ce vrea s-ajungă divă dintr-odată
***
Când, să te lupţi cu tine, nu se poate
E musai, parvenind, să dai din coate
***
Oricât ai vrea să fii original
Te urechează un predecesor
Şi-atunci, de ce să nu ajungi pe val
În cârdăşia celor ce te vor ?
***
În lumea noastră mioritică
Duşman e-acela ce te critică
Amic la cataramă îţi devine
Ghiolbanul ce nu dă doi bani pe tine
***
O libertate care noimă n-are
Să mori asasinat de-o flatulare
***
Cu voi sau fără voi, îmi e totuna
Cât aliaţi mi-s Soarele şi Luna.
Cu ei am câştigat întotdeauna.
***
Un geniu germinează-n fiecare
Dar cât de rar în lume unu-apare!
***
Lumea e infinit surprinzătoare
Nu doar că unul naşte şi-altul moare
La fiecare pas şi colţ de stradă
Minunile dau buzna să te vadă.
Lasă un răspuns