„Să petrec lumea cântând, să las urmă pe pământ!”

Cântecul popular bănăţean şi portul popular bănăţean sunt pentru Valeria Arnăutu un mod de viaţă. Cunoscuta interpretă de muzică populară s-a născut în anul 1962 într-o familie de meşteri populari tradiţionali şi a dus mai departe cu mândrie dragostea şi respectul pentru folclorul românesc. Interpretă a cântecului popular, dar şi jurnalist, ea şi-a dedicat întreaga carieră promovării folclorului românesc pe întreg globul, acolo unde oamenii au dorit şi au avut răgazul să îi asculte cântecul şi să îi admire portul. La vârsta de doar 4 ani bucura familia şi pe cei apropiaţi cu vocea sa, iar la 16 ani a realizat primele înregistrări la Studioul Teritorial de Radio Timişoara, fiind acompaniată de orchestra ansamblului „Banatul”, avându-l ca dirijor pe marele Gelu Stan. În anul 1980 se angajează ca solistă vocală la ansamblul profesionist „Doina Banatului” din Caransebeş. Acest început plin de entuziasm tineresc a fost continuat de o cariera artistică, dar şi jurnalistică, pe măsură. Între ani 1978 şi 1988 colaborează cu numeroase ansambluri profesioniste din Reşiţa, Caransebeş şi mai ales Bucureşti (Ciocârlia, Doina, Cununa Carpaţilor, Doina Bucureştiului, Căluşul, Izvoraşul, Banatul, Orchestra Nicolae Bălcescu, Doina Bârzanei, Caransebeşana, Reşiţeana, Semenic). Acesta a fost o perioadă foarte bogată în apariţii la televiziune unde lucrează alături de profesionişti precum Tudor Vornicu, Florentina Szatmari, Eugen Gal, Virgil Comşa, Alex Fabian, Theodora Popescu, Gheorghe Palcu, Marin Traian, Elize Stan, Niculina Merceanu. În anul 1981 se mută în Bucureşti după ce ia prin concurs un post la Ansamblul Rapsodia Română, ansamblu cu care va colabora până în 1988. Cântă alături de artişti deosebiţi precum naistul Radu Simion, soliştii Maria Ciobanu, Ion Dolănescu, Maria Cornescu, Irina Loghin, Tiberiu Ceia, Elena Merişoreanu, Ştefania Rareş, Ioana Cristea, Gheorghe Turda, Benone Sinulescu şi sub bagheta unor mari dirijori ca Ionel Budişteanu, George Vancu, Paraschiv Oprea, Traian Târcolea, Marin Ghiocel, Ion Albeşeanu. În perioada 1982 – 1989, pe lângă experienţa scenică, Valeria Arnăutu s-a bucurat de inedita experienţă de a cânta în restaurante cu program folcloric, restaurante importante precum Intercontinental, Bucureşti, Ambasador, Lido, Carul cu bere, Hanul lui Manuc, Naţional, Bulevard, Athenee Palace, Pescăruşul, Moldova. În 1988, aflată într-un turneu în fosta Iugoslavie, îşi întâlneşte viitorul soţ şi pentru o perioadă de 3 ani se stabileşte la Belgrad unde învaţă limba şi cântecele tradiţionale sărbeşti. Aici cântă alături de formaţia „ABC” din Belgrad şi merge în turnee în ţări europene, mărturisind că amintirile cele mai frumoase le are de pe litoralul Mării Adriatice. Nu stă mult timp departe de România şi nici de cîntecul bănăţean, astfel că în 1992 se reîntoarce în ţară împreună cu soţul şi fiica sa. Anul 1993 îi aduce prima invitaţie pentru un artist român în comunitatea sârbă din New York, invitaţie care se materializează într-un turneu de 5 luni în USA, unde se va reîntoarce după aceea de mai multe ori. Din 1993 şi până în 2009 participă la numeroase turnee şi festivaluri în ţări precum Portugalia, Grecia, Austria, Bulgaria, Ungaria, Serbia, Italia, Germania, Franţa, Republica Moldova, Iordania, Turcia. Între 2000 şi 2006 este invitată în turnee pe continentul nord american în California, Florida, New York, alături de Maria Ciobanu şi Ionuţ Dolănescu. Anul 2006 o găseşte la Festivalul României de pe Broadway alături de Maria Ciobanu, George Rotaru, Brânduşa Covalciuc, Any Stanciu, Nico şi Akcent.

Deşi licenţiată în pedagogie muzicală, ca absolventă a Facultăţii de Muzică a Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, din 1998 se apropie tot mai mult de cariera jurnalistică, fiind mai întâi redactor muzical, apoi realizator, prezentator, producător şi director de programe la diferite posturi de radio şi televiziune. A lucrat în presa scrisă, a coordonat realizarea unei enciclopedii culturale româneşti şi a realizat filme documentare cu care a câştigat premii la festivaluri internaţionale.

Discografie: între 1980 – 1990 editează 3 discuri la Electrecord, 2 LP-uri şi 1 disc de debut şi are mai multe apariţii cu piese pe compilaţii Electrecord („Interpreţi din Banat”, „Câte stele’s pe Banat”). Între 1995 şi 2005 editează la Zoom Studio compilaţiile „Colinde”, „Tradiţiile românilor”, „Etno Top”, „Pentru mama mea cea dragă”. 2005 – „Din Banat când am plecat” – Roton 2009 – „Muierea care-i de fală” – MediaPro Music.

Valeria Arnăutu este membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Uniunii Producătorilor de Film şi Audiovizual, Uniunea Naţională a Femeilor, Academia Artelor Tradiţionale şi preşedintele Fundaţiei Române de Folclor. După cum mărturiseşte, obiectivul ei principal în tot ceeea ce face, este acela de a promova prin întreaga sa activitate folclorul românesc şi în special folclorul din Banat. Folclorul românesc este privit altfel peste hotare, la românii din diasporă. Doamna cântecului popular bănăţean ne poate spune despre acest lucru multe, în urma deselor turnee pe care le-a efectuat: „Da. Aş spune că muzica românească este mult mai iubită de românii de peste hotare decât de mulţi alţi compatrioţi rămaşi acasă, iar motivul cred că este tocmai dorul de casă, de cei rămaşi în urmă, de vatra părintească. Muzica bănăţeană este foarte iubită, mai ales în SUA, pentru că acolo trăiesc foarte mulţi români din Banatul sârbesc, dar şi în Europa şi în Australia.” Un sprijin deosebit a fost şi rămâne familia, care îi este alături în momentele grele, dar şi în cele pline de realizări profesionale, în care pune atâta pasiune: „Fără să fiu lipsită de modestie pot spune că suntem o familie de artişti. Ne unesc aceleaşi mari pasiuni: muzica şi arta imaginii. Eu şi soţul meu, deşi am studiat muzica, la un moment dat ne-am îndreptat spre televiziune. Fiica mea, Ana-Maria, a făcut muzică şi teatru, iar Rex, „mezinul” familiei, un ciobănesc german în vârstă de 10 ani, are şi el statut de vedetă..” Ce reprezintă cântecul pentru Doamna Valeria Arnăutu, ne poate spune chiar domnia sa: „Ca să înţelegeţi cum simt, trebuie să vă spun că nu-mi pot imagina viaţa fără folclor. Nu este ceva din afara mea, e ceva ce vine din interior. M-a fascinat tot ce ţine de cultura tradiţională. De mică mă fascinau glasurile umane şi instrumentele traditionale: taragotul, ţambalul, fluierul. Mi se părea ceva venit parcă de dincolo de fiinţa noastră. De aceea am înfiinţat şi „Fundaţia Română de Folclor”. Scopul acestei fundaţii este culegerea şi conservarea tradiţiilor folclorice româneşti, a costumului popular românesc, a cântecului şi a dansului popular românesc, a obiceiurilor caracteristice poporului român, aşa cum au fost ele create de-a lungul timpului. Fundaţia îşi propune promovarea tinerelor talente, prin organizarea de spectacole folclorice şi prin participarea la diverse manifestări naţionale şi internaţionale de folclor. Unul dintre obiectivele fundaţiei este şi organizarea de spectacole cu caracter umanitar.” Această sintagmă de „Dor de România”, de îmbinare a dulcelui şi al amarului, turnată în cântecul popular, în veşnicia acestui popor peren şi nemuritor în matca sa originară, lasă oare urme în sufletele ascultătorilor? „Nu m-am gândit niciodată la această adevărată alchimie a sufletului românesc, fiindcă mi se pare ceva firesc. Aşa a fost dintotdeauna, asa i-am văzut pe ai mei. Suişurile şi coborâşurile noastre exprimă toată filosofia noastră, uitaţi-vă la Mioriţa, creaţie a marelui autor anonim, Poporul. Cred că sufletul nostru nu se compară cu nimic. Noi românii suntem unici, şi la festivalurile internaţionale am constatat acest lucru. Ca exemplu, ia priviţi ce minunate sunt aceste versuri: “Să petrec lumea cântând, să las urmă pe pământ”. Iată, şi creatorul anonim s-a gândit că prin cântecul lui lasă o urmă pe pământ şi, probabil, peste decenii, cântând acest vers, şi alţii îşi vor aminti de cel ce l-a creat. În urma unui artist rămân discurile, emisiunile, cărţile, dar şi sufletele pe care le-a mângâiat. Cântecul este ca un talisman de suflet. În viaţă, ce acumulezi cel mai mult? Experienţă! Şi cred că asta am înţeles, că nimeni nu poate prezenta folclorul mai bine decât un om şcolit, care cântă. De aceea am urmat Facultatea de Muzică a Universităţii Spiru Haret din Bucureşti. Astfel am simţit că sunt mult mai bogată sufleteşte!”

Mulţumim acestui adevărat ambasador al României culturale, acestei adevărate ciocârlii ce şi-a călătorit zborul vieţii peste diasporiile noastre din ţări străine, dar şi peste românii noştri neaoşi din Timocul Sârbesc! Doamna Cântecului Valeria Arnăutu…

One Response to „Să petrec lumea cântând, să las urmă pe pământ!”

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *