Cântă cucul în neghină!

Nu mai cântă cucu în Bucovina… Dar nici în cuib nu se mai simte bine! Ba, chiar pare că se vrea azvârlit din așternuturile care, până mai ieri, îi țineau de cald. Până mai ieri când, în loc să devină, din cuc focloristic, vulturul PNL-ului, a fost zburlit în penajul lui de vot. Și, da!, se simte stingher… Izolat și uitat, aproape plecat din cuib, tot mai ignorat de tânăra aripă pe care liberalii au pus-o în locul lăsat liber de neamț.

Ludovic Orban s-a tot visat mare președinte de partid. Și era cam la ultima strigare. La ultima schimbare de garnituri fosilizate înaintea trimierii la remat-ul politic a celor de seama lui. Doar că, nici timpul, nici oamenii (culmea, nu neapărat cei tineri!) nu au mai avut răbdare. Iar triajul de după plecarea lui Iohannis l-a cam pus pe Orban o linie înfundată.

Și nu-și mai găseste locul nici în postura oratorică a pupatului în fund. Or, poate și-a consumat toată rezerva de sluj pe lângă Iohannis, în acele penibile accese pe și de scenă electorală. Momente fără schițe atât de ridicole că era evident că noua președintă a liberalilor nu va apela la el, nu să-i anunțe intrarea la conferințele de presă, dar nici măcar să aranjeze boxele partidului.

Și totuși, într-o aparentă clipă de neatenție a conducerii PNL, folcloristul politic s-a băgat iar în seamă și, mai ales, a băgat în microfonie „vocea” partidului.

Și cât de anacronic trebuie să fii, chiar și din postura de cuc rătăcit pe malurile dâmbovițene (e departe Bucovina, măi Ludovic!) pentru a veni și a arunca o găleată de lături în capetele, doar unele dintre ele!, ale hidrei de serviciu, „Serviciile”? Să faci acest lucru chiar în ziua în care, pe seama evenimentelor externe, nu doar că serviciile își consolidează imaginea publică, ba își permit să pună iarăși pe tapet felurite legi de îngrădire a drepturilor omului. Și nu e un secret că autoritățile noastre se folosesc de atentatul din Franța pentru a forța implementarea, peste noapte, a unor inițiative legislative care ar putea duce nu doar la o supraveghere generalizată, ci la flagrantă încălcare a drepturilor omului sub pretextul siguranței naționale.

Mai mult, Ludovic-ceață, a dat-o în soarele ei de siguranță națională și a nominalizat trei servicii pentru exmatricularea din spațiul siguranței naționale: SPP, STS și protecția internă (DGPI) din Ministerul de interne! Pe care le vrea, nu strânse în același „cuib” (nu pe față!), nici reevaluate ca rost, ci de-a dreptul desființate!

Or, și dacă ar fi cântat pe linia altor cuiburi de cuci (informativi!) și tot nu ar fi putut să o nimerească mai nefericit cu inițiativa lui! Pentru că este cel mai prost moment pentru a reactiva fobia serviciilor secrete. Căci, deși suntem încă pe „albastru-prudent”, nu ne putem permite un galben-de-cuc.

Desigur, lucrurile sunt ceva mai complicate, dovadă faptul că Ludovic Orban cere desființarea acelor servicii care nu sunt în subordinea directă a președintelui țării (fostul liberal, Klaus Iohannis!). De fapt, se vrea, nu dezmembrarea efectivă acestora, ci inventarea unor motive pentru a le include în Comunitatea Națională de Informații, structură aflată sub controlul președintelui. Vorba aceea, dacă am avut un președinte-jucător, acum a venit poate vremea unuia „informativ”, nu?! Și dacă tot punem serviciile în același „cuib”, poate le dăm și drept de inițiativă legislativă, așa cum voia Iohannis pentru CSM!

Și e multă ipocrizie în toată tărășenia „liberal-orbană”! Căci, mai agârț, liberalii luptau pentru desființarea CSAT, și scoaterea serviciilor – SRI, SIE, din subordinea președintelui, iar acum mișcarea este în oglindă.

E drept, oricum ar sta, cucul se vede la fel în oglindă!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*