…Manole şi-a făcut aripi din sită, ca să zboare, dar s-a prăbuşit la pământ… Legenda spune că pe locul acela a ieşit un izvor care ar fi chiar lacrimile meşterului Manole. Acest izvor se află în apropierea mănăstirii. În acest ansamblu de frumuseţi naturale, artă şi istorie românească, biserica Mânăstirii Curtea de Argeş se înfăţişează ca o podoabă de mare preț, fără asemănare în ţară noastră. Mânăstirea Curtea de Argeş se află în oraşul Curtea de Arges, Jud. Argeş, la 36 km. NV de Piteşti și este cel mai impozant loc de pelerinaj şi rugăciune din județul Argeş. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului”, fiind ctitorită de către voievodul Matei Basarab, între anii1512 și 1517, şi este parte a celebrei legende a meşterului Manole.
Este cunoscut că biserica Episcopală, fiind scaun Episcopal între1739-1748, este un lăcaş de cult cu o lungime de 18 m şi o lăţime de zece metri, iar înălțimea este de 25 m. Ca o curiozitate, naosul şi pronaosul nu sunt despărţite cu o uşă, ci doar de un chenar de uşă, montat între două coloane. Construcția a fost de mai multe ori restaurată. Forma actuală a fost dată de către arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy la dorinţa regelui Carol I şi a arhitectului român N. Gabrielescu, în a două jumătate a secolului al-XIX-lea. Lucrările au fost terminate în 1885, iar biserica sfinţită la 12 oct. 1986. Interiorul are pictura murală în ulei, aparținând pictorilor francezi F. Nicolle şi Ch. Renouard împreună cu pictorul român N. Constantinescu din Curtea de Argeş.
Chiar dacă au lucrat alături de maeștrii francezi, meşterii români au izbutit nu numai să-i egaleze, dar chiar să-şi impună propria lor personalitate, realizând armonii decorative dintre cele mai originale. Atenţia este atrasă în interior şi de grupul celor douăsprezece coloane, ca o excepţională realizare sculptural original cu ornamente florale care te îndeamnă la o profundă reculegere. Tot în interior se mai află şi necropola regilor români: Carol I şi regina Elisabeta, numită şi Carmen Silva datorită înclinaţiilor spre literature muzică şi pictură, regele Ferdinand şi Regina Maria, numită şi mama răniţilor. Aici este expusă Evanghelia Învierii din Sâmbătă Mare, care a fost pictată cu litere de aur de către Regina Elisabeta în memoria fiicei sale, principesa Maria, care s-a stins din viaţă în Joia Mare la palatul Cotroceni.
În Catedrala Episcopală sunt aşezate moaştele Sfintei Mucenite Filofteia, a cărei legendă, ca şi cea a meşterului Manole, este foarte impresionantă. Legenda spune că Sf. Filofteia era o fetiţă de 12 ani, care mergea cu mâncare la muncitorii angajaţi de către tatăl său. Într-o zi, ea a dat mâncarea cerşetorilor întâlniţi în drum și tatăl său a ucis-o cu o lovitură de topor. Corpul fetiţei ucise nu a putut fi ridicat de jos decât atunci când a fost pomenit numele Mânăstirii Curtea de Argeş şi, de aceea, preoţii au hotărât ca moaştele ei să fie aduse aici. Izvoarele istorice spun că la Curtea de Argeş a avut loc canonizarea la 16.08.1517 a Sf. Ierarh Nifon, Patriarh al Constantinopolului şi Mitropolit al Munteniei (1500-1505). De aici, moaştele sale, aşezate într-un sicriu de argint placat cu aur, au fost trimise la Mănăstirea Dioniseu-Atos. Tot aici s-a refugiat Sf. Cuvios Martis Sofronie de la Cioara, unul din apărătorii credinţei ortodoxe din Transilvania.
Legenda meşterului Manole, de care este legat numele Mânăstirii Curtea de Argeș, spune că domnitorul Negru Vodă (Neagoe Basarab) angajase cei mai mari meşteri pentru construirea lăcaşului sfânt. Tot ceea ce construiau meşterii ziua, noaptea se dărâma. Într-o noapte, Manole visează că dacă-şi zideşte soţia în zid, construcţia v-a rezista. Când a doua zi, Ana, soţia lui, a venit cu mâncare la el, Manole a zidit-o pe latura sudică. După ce construcţia a fost gata, Vodă, impresionat de frumuseţea mânăstirii, a poruncit să fie luate scările care duceau la acoperiş, pentru ca meşterii să nu poată coborî și să mai dureze o altă mânăstire ca aceasta…
Lasă un răspuns