Paradoxuri-nebunii
În superba libertate:
Unii construiesc palate,
Ca să moară-n puşcării!
.
Paradox cam vechi, în fine,
Ce şi azi îşi are rost:
Tot mai puţini o duc bine,
Ca mai mulţi s-o ducă prost.
.
Paradoxuri cât Bucegii,
Democraţia stârneşte:
Doar în… dictatura legii (?)
Libertatea poate… creşte.
.
Cît omul e viu,
Fericirea cată,
Dacă-i prea tîrziu,
E ca niciodată…
.
În piramida socială,
Paradoxu-i greu de spus:
Căci se persistă în greşeală:
De Sus în jos, de sus… mai Sus!
.
Cînd Ianoş tot cere-Ardealul,
(Paradox-paradoxalul…)
Şi Mărin, bătu-l-ar vina
Vrea să ceară… Indochina?!
.
Paradoxuri deşănţate
În tranziţie, de cărţi:
Unii, bine îmbrăcaţi
Umblă după… „dezbrăcate”
.
Paradoxul, cel mai tare:
Când îi zici unei femei,
Ce-o priveşti doar la picioare:
E ceva de… capul ei!
Lasă un răspuns