Pentru mine ineditul constă în acest fapt: după 24 de ani de tăcere, timp în care se poate aduna, decanta și coagula multă maturitate, m-am trezit cu forțe proaspete, cu idei de care nu eram conștient… Ineditul este completat și de ideea de a împărtăși din visele, gândurile, dorințele mele, iubirea mea altor persoane care nu au altceva în comun cu mine decât frumosul, trăirile și pasiunile imaginate într-un dans meteoric al cuvintelor ce își găsesc partitura prin coregrafia metaforelor…
Emoții, emoții, emoții…! Primul vis, primul cuvânt, primul vers, prima poezie, primul „enter” din fața unei tastaturi și a unui monitor de calculator, răspândind în univers ,,eu-ul” meu… Prima întălnire cu voi prin intermediul internetului – noii mei prieteni necunoscuți în necunoscut, prieteni din lumea viselor niciodată târzii, niciodată stinse de înfățișare, vârstă, timp, distanțe…
Emoții, emoții… la gândul unei participări cu propriile versuri la alcătuirea unei Antologii colective de poezie contemporană – Vise Târzii: acest titlu îmi dă fiorul pășirii într-o lume fantastică plină de eu-ri visătoare… Adică, poeziile mele să își găsească locul printre poeziile unor oameni deosebiți? Este prea mult, dar este real…!
Emoții… în alegerea, corectarea, trimiterea unor poezii, înfrângerea timidității în exprimare… Emoții la gândul unei participări la lansarea acestei antologii într-un cadru minunat: Bookfest 2014, scena Agora…
Emoțiile întălnirii cu acești noi prieteni ai mei, emoțiile unui Spectacol – eveniment al poeziei, emoțiile scenei, tracul citirii unei poezii… glasul tremurat al tuturor celor care au recitat, culorile cuvintelor așezate imaginar de către fiecare, cunoscători ai luminilor rampei sau nu, ochii vii împrăștiind speranțele lor și totul învăluit într-un parfum magic al cuvintelor… Căldura sufletelor celor care s-au regăsit pe scenă destăinuind crezul lor, trăirile celor care doar au privit, dar care au vibrat la fiecare cuvânt rostit acolo – totul neregizat, negândit, nedublat, totul firesc, într-o derulare naturală…
Impresiile nu-și găsesc acum locul lângă mine, nu vreau să privesc rece, critic, ci totul să rămână la acest moment cald în mine, știind că fiecare clipă a fost trăită la maxim. Spectacolul s-a încheiat, visele au evitat să mai întârzie, fiecare vis s-a retras către visul său, sperând la un alt vis în viitor… Mulțumesc tuturor, indiferent de nume, indiferent de poziționare în acest infinit nedefinit, un mulțumesc din suflet, un mulțumesc cu o valoare sentimentală inestimabilă, pentru mine totul a fost sublim…
Copleșitor!!!!Nu-mi găsesc cuvinte…Suntem încă în plină vraja și va fi un adevărat supliciu să așteptăm până în toamnă!