„Suferinţele din Ardeal”

Toţi aleşii noştri şi numiţii lor depun legământ, cu mâna pe Biblie, să apere Constituţia României, legile ţării, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, bunăstarea poporului şi vatra neamului. Şi, totuşi, în România Constituţia este înşelată cu prima damă de companie politică, întâlnită la colţ de stradp. Politicieni deprinşi cu plăcerea cinică a tradării, în numele propriilor porniri, tot mai nesăţioase, mai greu de satisfăcut şi fără de oprelişti, îşi calca în picioare şi-şi mocirlesc jurământul de credinţă faţă de Patrie. Recentele evenimente de la Târgu Mureş, a caror gravitate s-a încercat a fi trecută sub tăcere, de către niste zombi politici, în numele unei aşa zise „stabilităţi a ţării“, au adus iaraşi în actualitate consecinţele nesăbuinţelor repetate ale partidelor şi guvernelor care au condus şi conduc România prin politici antinaţionale.

Preşedintele Romaniei a cerut public Parlamentului şi Guvernului să emită un act normativ prin care să se interzică prezenţa în România a membrilor şi liderilor Partidului Jobbik din Ungaria. Solicitarea a venit mult prea târziu şi cu cerinţe, în condiţiile actuale ale României, greu, dacă nu chiar imposibil, de îndeplinit. Premierul Guvernului României, în obişnuita-i nota de „je meʼn fiche” a ripostat că ministrul de interne va prezenta Guvernului documentul de declarare ca persoana indezirabilă a liderului Partidului Jobbik, dar că „preşedintele, având informaţii despre ce se întâmplă la nivelul Guvernului, a vrut să «fure caimacul»”. Atat a reţinut V.V. Ponta, că Traian Băsescu a vrut sa „fure caimacul”! Vai de ţară cu aşa prim ministru! Una a considerat necesar preşedintele, de la înăltimea Dealului Cotrocenilor şi din lumnina Bulevardului Geniului, şi alta a priceput „Il Dottore”, din palatul de pe mai scunda movilă de la intretăierea Şoselei Jianu cu Podul Mogoşoaiei.

Preşedintele a formulat o cerere pentru o măsura mult mai amplă: interzicerea prezenţei membrilor şi activitatilor Partidului Jobbik pe teritoriul României. Enunţul preşedintelui pare a fi cu prea mult peste capacitatea de înţelegere a unui premier lipsit de asistare competentă şi convingătoare din partea autorităţilor de apărare a Constituţiei României. Sau, poate, cine ştie (?) a unui premier surd şi orb la avertismentele acestora, ori, şi mai rau… Doamne fereşte! Daca liderul „Alianței Tinerilor de Dreapta – Mișcarea pentru o Ungarie mai bună” (în limba maghiară, Jobboldali Ifjúsági Közösség – Jobbik Magyarországért Mozgalom), pe scurt, Jobbik, Vona Gábor (născut Zázrivecz) va fi sau nu declarat persoană indezirabilă pe teritoriul României, de acum nu mai are o prea mare importanţă.

Vona Gábor, cu „Jobbik”, „Garda Maghiară” şi „Noua Garda Maghiară”, formaţiunile paramilitare ale partidului, lucrează subversiv în Romania de exact zece ani, atât clandestin, cât şi fătiş provocator. Drept consecinţă, pe teritoriul României exista filiale „Jobbik”, cu membri cetăţeni români, după cum există şi birouri ale parlamentarilor „Jobbik”. Mai mult, numita mişcare extremistă s-a extins transnaţional, asistand, în plan executiv – opera-ional, „Consiliul Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic” (K.M.A.T.) (în limba maghiară, Kárpát-Medencei Magyar Autonómia Tanács) constituit în 16 iunie 2004, la Oradea, al cărui preşedinte a fost desemnat episcopul reformat László Tőkés, cavaler al Ordinului Naţional Steaua României.

În octombrie 2009, în timpul celui de-al șaselea Congres al partidului Jobbik, a fost creată Alianţa Mişcărilor Naţionale Europene destinată să unească partidele naționaliste din Europa.La ultimele alegeri parlamentare, în primăvara anului 2001, Jobbik a obținut un număr de 855.436 de voturi (16.67 la sută), respectiv 47 de locuri în Parlamentul Ungariei. Pe buna dreptate, parlamentarul formaţiunii de extremă dreaptă, Jobbik, Szavay Istvan a replicat imediat că Traian Băsescu nu poate interzice prezenţa membrilor partidului Jobbik în România şi că şeful statului „ştie foarte bine” că printre membrii formaţiunii sunt şi cetăţeni români. Si mai adaugă, nu fără maliţiozitate, „[…] în ultimele luni de mandat şeful statului român încearcă, precum « un leu fără dinţi », să se folosească de cartea naţionalistă”. Ca şi „Consiliul Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic” (KMAT), „Jobbik”, „Mişcarea Tinerilor Maghiari din cele 64 de comitate” şi alte asocieri cu acelaşi scop, au reprezentare în şase ţări, unificand aspiraţiile de refacere a identităţii istorico-teritoriale a naţiunii maghiare.

Revenind la „suferintele din Ardeal” (titlul unei excelente cărti istorice, publicate la Bucureşti, înaintea intrării României în Primul Război Mondial, autor Vasile Stoica (profesor, publicist, diplomat din generaţia de aur interbelică) şi la Washington, în 1917, a treia ediţie, ca argument pentru acţiunile „Ligii Naţionale a Românilor din America”, în vederea Marii Uniri – n.n.), ne apar tot mai ingrijorătoare, mai frecvente şi mai grave cedările guvernelor de la Bucureşti în faţa pretenţiilor nostalgicilor unei „Ungarii Mari”, care istoric nu a existat nici un moment, decât ca himera a celor inregimentaţi politic, militar şi paramilitar în numele legendei turanice. Zilele din urmă am primit veste din Bihor, cum că la Oradea, un consul maghiar promite reparaţii românilor care au avut de suferit de pe urma ocupării Ardealului de Nord. Cu o condiţie. Aceea de a solicita cetăţenie maghiară! „Martirii ni s-ar răsuci în mormânt”, a mai spus oftând aducătorul ştirii… „Şi, totuşi – continua interlocutorul -, nu sunt puţini cei care au acceptat sau sunt pe cale să accepte. În Ardeal, pentru etnicii români, din protipendada oraşelor, şi nu numai, a devenit de «bon-ton» să aibă şi cetăţenia Ungariei”.

Încearcă, oare, guvernele de la Budapesta o reconciliere subterană, în locul scuzelor oficiale pentru crimele şi prigoanele împotriva românilor cu identitatea nerecunoscută şi limba ţintuită, schingiuţi, arestaţi, ori supuşi vexaţiunilor şovine, doar pentru faptul ca-şi brodau cămaşile, clopurile, brâurile ori basmalele în culorile tricolorului românesc? Căci deţinerea unui steag al României, ori intonarea unui cânt patriotic însemna neaparat trimiterea la temniţă. Asta, ca să putem înţelege de ce sunt trezite sentimente şi resentimente la arborarea ostentativa a drapelelor cu simboluri care readuc trecutul în prezent… Acea parte a trecutului care ne-a despărţit prin ură, sânge şi războaie. Acea parte a trecutului ce ne va mai despărţi, în absenţa unei cunoaşteri corecte şi asumări responsanbile. Nu poate fi vorba de o stratagemă de reconciliere. Politica dublei cetăţenii face parte dintr-o mişcare de strategie geopolitică pe care guvernele de la Bucureşti nu par a o înţelege. Sau nu au temeritatea să recunoască şi să acţioneze în consecinţă. Dar, ca bussines se practică. Şi aici, corupţia este la ea acasă.

În jurul României, obstinant Ungaria, Bulgaria, Grecia, Federaţia Rusa ş.a. acordă, pe banda rulantă, cetaţenie membrilor altor etnii, în ordinul sutelor de mii pe unităţi de timp comparabile. Cetăţenii duble, în schimbul unor iluzii, în timp ce, cu inconştienţă şi iresponsabilă dezinvoltură, ne vindem pământul de sub picioare . Într-o deşanţată sfidare a Constituţiei! Demografic şi în perspectiva structurii etnice, în următoarele doua-trei decenii cca. 40% din populaţia României va fi rezultatul sporului natural al celei mai prolifice dintre etniile minoritare. Deşi diverse comisii de studii, constituite pe lângă Administraţia Prezidenţială, au avertizat asupra consecinţelor proastelor, slabelor şi incompetentelor guvernări, nici un guvern nu a iniţiat vreun proiect serios de politică naţională. Nici măcar nu au manifestat vreo intenţie în acest sens. După cum nici instituţia comanditară nu a mişcat, măcar un deget!

În legătura cu ce s-a întâmplat luni, 10 martie 2014, la Târgu Mureş am fost mintiţi, dezinformaţi, intoxicaţi. Comunicarea oficială, pe nivelele administraţiei, a demonstat grava disoluţie a autorităţii statului. Departe de „suferinţele din Ardeal”, Jandarmeria „Română” de la Targu Mures, condusă cu mână forte de la Bucureşti, prin vocea unei inerte purtătoare de cuvânt ne-a comunicat, indiscutabil, în mod oficial, cu aprobările superiorae de rigoare, că: „[…] Incidente majore nu au fost”.

Directorul Poliţiei Locale Targu Mureş, Valentin Constantin Bretfelean a spus cu totul altceva: „[…] În timpul marşului s-au înregistrat incidente grave, de agresare a jandarmilor, s-au înregistrat persoane cu arme asupra lor, lucru interzis total de către lege, au fost aruncate pietre şi petarde asupra jandarmilor, s-au scandat, din nou, lozinci anticonstituţionale, autonomist secesioniste, s-a blocat centrul oraşului […]”. Au avut loc consecinţe asupra integrităţii patrimoniului public, precum şi a unor bunuri din proprietăţi private, au mai scăpat ştiri prin presa cu lesa mai putin stransă. Ce concluzii a pus prefectul judeţului Mureş? Grave si extrem de ingrijoratoare: „Au fost acţiuni şi au fost manifestări antistatale, antiromâneşti, segregaţioniste, şovine, s-au scandat lozinci cu cuvinte grele adresate românilor, adresate statului român, autorităţilor române […]”.

Vona Gábor ar fi al treilea militant extremist maghiar, din ultimul sfert de veac, dupa Eva Maria Barki si Bayer Zsolt care, dacă justiţia va decide, câţiva ani nu va mai veni în România.

Eva Maria Barki, după expirarea interdiciţiei, a revenit ca să afirme public, în 2007, la Tabăra de vara a Asociaţiei Tineretului Maghiar din Ardeal (E.M.I.): „Nu văd nici o deosebire între Kosovo si Transilvania!”.

Şi Bayer Zsolt a revenit. El a fost autorul instigării la război civil: „Sintagma stat naţional unitar trebuie scoasă din Constituţia României, cu Kalaşnikovul!”

Vona Gábor, în discursurile sale publice, rostite pe teritoriul României, cu prilejul campaniilor anti-Trianon, a căutat să-şi mascheze intenţiile, dar nu a ezitat să afirme tranşant că „Întreaga naţiune se va trezi pentru a se uni din nou!” sau: „Maghiarii si rromii se pot uni atunci cand este vorba de duşmanul nostru comun din Transilvania!”.

Intrebarea care ramâne: „După ce ministrul de interne se va conforma procedurii de iniţiere a acţiunii în justiţie pentru declararea ca persoană indezirabilă în România a militantului politic Vona Gábor, se va pune capat suferinţelor din Ardeal”? Preşedintele şi premierul ar trebui să cunoască   răspunsul. Trădarea din interior nu se înlatură prin închiderea graniţelor. Suferinţele Ardealului, ca şi ale întregii Românii îşi are cauza în lipsa de apărare a Constituţiei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*