L-au comemorat pe Wass Albert
Wass Albert, scriitor maghiar din Transilvania, considerat şi astăzi de puterea română drept criminal de război, a fost comemorat sâmbătă seară, în Sala Elisabeta din Târgu Secuiesc, în organizarea Mişcării de Tineret 64 de Comitate (HVIM). Serata memorială a fost deschisă de Beke Timea, care a recitat o poezie semnată de Remenyik Sandor, după care cei aproximativ 100 de participanţi au vizionat filmul-portret despre Wass Albert, cu durata de 50 minute, rulat, în ianuarie 1998, din însărcinarea postului Duna TV, de redactorul Maksay Agnes, regizorul Marius Tabacu şi operatorul Koto Zsolt. Realizatorii filmului l-au contactat pe scriitor cu puţin timp înainte de încetarea sa din viaţă, la domiciliul său din SUA. Scriitorul a povestit despre viaţa, operele sale şi dragostea sa faţă de propriul pământ natal. Filmul-portret vorbeşte şi despre viaţa literară contemporană din Transilvania.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7109 din 03.02.2014
Istoricul Marius Diaconescu despre cine pe cine a asuprit în Transilvania / Adevăruri despre istoria românilor
In 1918, românii s-au unit nu numai cu românii, ci şi cu o mulţime de maghiari, germani şi alte etnii. In cazul maghiarilor, aceştia veneau după o istorie de un mileniu, în care constituiseră clasa conducătoare în Transilvania. Cum au arătat cei 1.000 de ani pentru români? Masacre, nedreptăţi strigătoare la cer, împilare şi maghiarizare? Sau impozite de 2%, evitarea taxelor, libertate de mişcare şi români putred de bogaţi, cum indică Marius Diaconescu, istoric şi profesor la Facultatea de Istorie din Bucuresti, intr-un interviu pentru ziare.com?
– Ne-au subjugat maghiarii timp de o mie de ani?
– Da, marele mit al asupririi permanente a românilor de către maghiari. Poate pentru secolele XVIII-XIX e puţin adevărat, dar pentru Evul Mediu propriu zis, secolele XIII, XIV, XV, despre care avem documente mai multe, este greşit. In primul rând, până în acest moment nu s-a făcut o analiză clară: ce obligaţii au ţăranii români, ce obligaţii au ţăranii maghiari. In 2012 am publicat un volum de documente istorice din regiunea Sătmarului. Sunt nişte registre din 1569-1570, cu obligaţiile ţăranilor pe fiecare sat, 1.500 de familii. Si ce am constatat? Românii, cel puţin la 1560, o duceau mai bine ca maghiarii. De ce? Românii plăteau mai puţine impozite. Satele româneşti se întemeiau după dreptul românesc. In funcţie de cum se întemeia satul, aşa se percepeau dările. Asta e valabil în Evul Mediu propriu zis. In secolul XVII, s-au uniformizat sistemele. Români plăteau de obicei cincizecimea din oi. Principala ocupaţie a românilor din Transilvania era creşterea oilor. Rareori îi găsim în documentele de epocă cu altă ocupaţie. Deci a cincizecea parte, 2%, ceea ce e foarte puţin.
– Doar atât? Mă gândesc la impozitele de azi.
– O oaie din 50. Dacă creşteau porci, dădeau zeciuiala din porci, dacă făceau vin, dădeau a zecea parte din vin. Dacă însă mergem în satul vecin maghiar, să zicem în Lunca Someşului, iobagul maghiar da a zecea parte bisericii catolice, şi încă o zecime către stăpânul moşiei. Ştiţi de ce s-au alăturat românii răscoalei ţărăneşti de la Bobâlna, în 1437? Primii răsculaţi au fost maghiarii. La ţăranii maghiari se percepea dijma bisericească, pe care o strângeau preoţii. Insă în 1437, episcopul Transilvaniei a cerut să se plătească dijma în bani, nu în produse. Ţăranii au zis că nu plătesc şi s-au răsculat.
– Grevă fiscală a fost?
– Da. Maghiarilor li s-au alăturat ulterior şi românii, din spirit de turmă. Prima căpetenie a răscoalei a fost un ungur, Anton cel Mare. Dacă ne uităm la relaţia dintre nobil şi iobag, atunci trebuie să interpretăm şi din perspectiva stăpânului: dacă moşia e pustie, nu e lucrat pământul şi nu am de unde să iau zeciuiala, cincizecimea sau alte obligaţii. De asta are nobilul tot interesul să aducă iobagi pe moşie şi să le asigure tuturor supuşilor un minim de necesităţi.
– Iobagii nu erau legaţi de glie la momentul respectiv?
– Asta apare târziu, la 1514. Până atunci, iobagii se puteau muta pe o alta moşie, după ce îşi achitau obligaţiile faţă de vechiul stăpân. Era o concurenţă între nobili să aducă iobagi pe moşiile lor. Dacă cumva stăpânul moşiei schimba regulile, ei aveau tendinţa să plece.
Vă dau un exemplu din Făgăraşul secolului XVIII. După 1700 a fost stăpânire austriacă. Cu spirit nemţesc, încep să înscrie în registre fiecare suflet, cu obligaţiile fiscale. Si ce au constatat: că românii au un obicei prost. Stau câţiva ani în Făgăraş, apoi trec peste munte în Tara Românească, unde se declară nou veniţi şi sunt scutiţi de obligaţii câţiva ani, apoi când vine să-i impoziteze voievodul român, trec înapoi în regiunea Făgăraşului, se stabilesc în alt sat decât cel de unde au plecat şi declară că sunt veniţi din Tara Românească. Nemţii, austriecii, s-au prins de asta.
– Au existat pe atunci români bogaţi? Puteau prospera?
– Vă spun un nume: Iancu de Hunedoara. Român la origine, cu tată român şi mamă unguroaică, dar el se ţinea de român. Până la 1438, apare în documente cu numele de Ioan Românul. Nu ascundea deloc. Nu a ascuns nici după aceea, când a ajuns în vârful ierarhiei, dar era aşa de cunoscut după 1438 încât nu mai era nevoie să fie diferenţiat prin Ioan Românul şi i se zicea Iancu de Hunedoara.
– A fost într-adevăr putred de bogat?
– Până la finalul vieţii a ajuns cel mai bogat om din Ungaria. După ce a ajuns guvernator al Ungariei, după 1446, s-a prevalat de absolut toate privilegiile posibile, de toate avantajele funcţiei sale, şi a pus mâna pe tot ce se putea, iar în jur de 1450 era cel mai bogat om din Ungaria. Această putere economică, practic, a constituit baza economică şi socială care l-a adus până la urma pe fiul sau Matei Corvin pe tronul Ungariei.
În secolul XVI se uniformizează sistemul de dări şi putem spune că într-adevăr e o viaţă mai grea. Creşte populaţia, pământul e acelaşi, creşte şi numărul stăpânilor. Automat, nivelul de trai scade. Lovitura de gratie au primit-o ţăranii când, datorită barocului, care înseamnă eleganţă, fast şi lux pentru nobilime, pentru ţărani e decădere totală, aproape. Putem vorbi de o asuprire a ţăranilor mai ales în secolele XVII şi XVIII.
– Tensiuni interetnice au existat în perioada medievală?
– Pentru secolele XIV-XV nu. Au fost rare situaţiile în care se certa o comunitate română dintr-un sat cu una de maghiari dintr-un târg. In secolul XVIII, acest binom român-ungur este evident. Ştiţi de ce? Au avut grijă austriecii de asta. Austriecii au folosit această antipatie româno-maghiară pentru a-i controla pe maghiari.
– În această perioadă medievală şi premoderna a existat un caracter sistematic al asupririi mitologice maghiare?
– Este o abordare greşită, o ancorare în clişee negative. Disputele politice în jurul românilor apar după 1790, odată cu mişcarea Supplex Libellus Valachorum, în care românii, copiind şi alte modele din Europa, îi înaintează împăratului un memoriu prin care cer să fie recunoscuţi ca naţiune politică. Nu putem vorbi de asuprire sistematică în relaţia maghiar-român. Cel care vorbeşte de aşa ceva susţine un neadevăr.
– În concluzie: a existat în Transilvania o asuprire maghiară de 1000 de ani?
– Noi, românii, am fost oropsiţi politic, dar nu economic. Că maghiarii au fost stăpâni timp de 1000 de ani în Transilvania e una, însă au fost stăpâni doar politic. Asta nu înseamnă că au dus o politică antiromânească. Suntem predispuşi să generalizăm situaţii individuale din secolele XVII-XVIII în toată istoria de 1000 de ani.
Sursa: cotidianul Szekely hirmondo, nr. 23 din 04.02.2014
Proiectele UDMR pentru sesiunea de primăvară / Modificarea constituţiei şi autonomia
In cadrul sesiunii parlamentare care a început ieri, UDMR va înainta inclusiv proiectul privind autonomia de pe Pământul Secuiesc. In următoarele luni, uniunea se va axa pe modificarea constituţiei şi adoptarea de către parlament a proiectelor de lege elaborate – a declarat Borbely Laszlo, vicepreşedintele politic.
Borbely a precizat: anul trecut, pe parcursul redactării modificărilor aduse legii fundamentale, au fost adoptate câteva prevederi importante în privinţa comunităţii maghiare, cum sunt, de exemplu, utilizarea liberă a simbolurilor naţionale şi principiul autonomiei culturale. Una din priorităţile UDMR este ca acestea să fi incluse în proiectul final, disputa pe marginea acestuia fiind demarată acum. Uniunea nu renunţă nici la ideea ca legea fundamentală să asigure posibilitatea înfiinţării regiunilor cu statut special, propunerea fiind respinsă anul trecut de comisia de redactare a constituţiei.
Referitor la proiectul vizând autonomia de pe Pământul Secuiesc, Borbely a menţionat: în aprecierea sa este foarte important ca acesta să fie cunoscut şi de români, şi să nu fie măturat de pe masă fără să fie citit. Tocmai pentru acest motiv, UDMR li se va adresa nu numai politicienilor, ci şi opiniei publice române, vrea să convingă oamenii că autonomia nu se îndreaptă împotriva nimănui, nu sunt motive pentru care ar trebui să existe temeri faţă de ea. Proiectul de autonomie elaborat de uniune nu a fost dat deocamdată publicităţii, deşi a fost promis, mai întâi pentru sfârşitul lui decembrie, apoi pentru sfârşitul ianuarie, că proiectul va fi supus dezbaterii publice. In opinia lui Borbely, există pericolul ca parlamentul să-l ţină închis într-un sertar, însă tot îl vor înainta. UDMR nu a renunţat nici la adoptarea legii minoritare care reglementează autonomia culturală şi care zace încă din 2005 în parlament. Prin celelalte iniţiative legislative, uniunea ar reglementa drepturile lingvistice minoritare în cadrul sistemului sanitar şi în justiţie.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7110 din 04.02.2014
Ceea ce permite proiectul constituţiei / Autoorganizarea şi utilizarea simbolurilor
Regiunile tradiţionale se pot organiza în subunităţi administrative în cadrul viitoarelor regiuni: comisia parlamentară specială, însărcinată cu elaborarea proiectului de revizuire a constituţiei, a adoptat propunerea înaintată de UDMR. Proiectul a fost finalizat ieri, fiind votat în unanimitate după ce Partidul Democrat Liberal (PDL) a părăsit sala.
Este inclusă în proiectul constituţiei şi prevederea potrivit căreia minorităţile naţionale îşi pot folosi liber, pe teren privat, dar şi în spaţiu public, simbolurile naţionale referitoare la identitatea lor etnică, lingvistică şi confesională, deşi consiliul legislativ român (format din specialişti) a propus eliminarea acestui drept – a anunţat Mate Andras, lider de fracţiune, membru UDMR al comisiei de redactare a proiectului, în opinia căruia, din punctul de vedere al maghiarimii s-a înregistrat un progres faţă de prima variantă a textului redactat în iunie anul trecut.
Cu ocazia votului din iunie, Mate Andras s-a abţinut, însă de data aceasta a votat proiectul, printre aspectele pozitive ale acestuia pomenind de recunoaşterea rolului îndeplinit de minorităţile naţionale în întemeierea statului român, permiterea utilizării libere de către acestea a simbolurilor naţionale, precum şi înfiinţarea unor organisme decizionale şi executive cu atribuţii ce vizează menţinerea identităţii lor.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7111 din 05.02.2014, autor Demeter J. Ildiko
Florea discriminează
Dorin Florea, primarul din Târgu Mureş, a fost amendat cu 8.000 de lei de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pentru nesoluţionarea inscripţionării bilingve a şcolilor din municipiu. Edilul a fost atenţionat anterior asupra acestei obligaţii, fiind amendat doar în urma nerespectării somaţiei. Plângerea împotriva primarului a fost depusă de Mişcarea Angajament Civil (CEMO). România consideră că politica minoritară pe care o aplică este una drept excepţională, ca urmare, şi realitatea trebuie să reflecteze acest lucru. Bilingvismul este şi un semn al egalităţii în şanse, al respectului reciproc. Excluderea din spaţiul public a inscripţiilor în limba maghiară generează sentimentul de inferioritate în elevii maghiari, şi cel de superioritate în elevii români – a explicat Szigeti Eniko, preşedintele executiv al CEMO.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7112 din 06.02.2014
UDMR contraatacă / Îl învaţă pe prefect să respecte legea
Dacă e război, să fie război: serviciul de asistenţă juridică Miko Imre al UDMR începe o campanie de plângeri împotriva tuturor celor care nu aplică prevederile legale vizând utilizarea limbii materne a minorităţilor – a anunţat ieri Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe.
In Trei Scaune, prima ţintă este însuşi prefectul Dumitru Marinescu, care nu face altceva decât să atace în instanţă inscripţiile, drapelele, simbolurile maghiare. Excesul de zel de care dă dovadă se răsfrânge însă asupra sa, pentru că nu se poate cere socoteală doar pentru o parte din lege care este pe placul nostru, nu poate fi apărată exclusiv limba română în condiţiile în care şi maghiara e obligatorie în aşezările în care cel puţin 20% din populaţie vorbeşte această limbă. Dacă omul guvernului cere respectarea legii, să aibă în vedere ca în toate instituţiile statului să fie validat bilingvismul efectiv: în cadrul prefecturii în fruntea căruia se află el, în diferite instituţii, şcoli – inclusiv la liceele Mihai Viteazul şi Constantin Brâncuşi -, la nivelul autorităţilor, pe formulare, inclusiv pe pliantele cu caracter informativ. Vom cere socoteală pentru toate acestea – promite Antal Arpad, potrivit căruia comite o mare eroare cel care crede că prin procese, amenzi, plângeri repetate îi poate speria pe secui. Prefectul a picat testul bunului simţ atunci când a contestat procesul plăcuţelor cu denumiri de străzi, pierdut în prima instanţă, şi nu şi-a dat încă seama că acţionând cu râvnă, într-un mod ridicol, a lucrat de fapt pentru noi: răspundem provocării şi vom depune şi noi plângere pentru lipsa oricărei inscripţii în limba maghiară, dacă e nevoie, chiar o sută pe săptămână, până când legea va deveni obligatorie pentru toţi. Si nu ne vom mulţumi cu măsuri iluzorii -a precizat edilul, pomenind de Târgu Mureş ca de un exemplu negativ, unde în Piaţa Szekely Vertanuk se poate citi Piaţa Martirilor Secui.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7113 din 07.02.2014, autor Demeter J. Ildiko
Dezbatere publică pe legea drapelelor
Ieri, ministerul dezvoltării regionale şi administraţiei a supus dezbaterii publice proiectul legii drapelului, care prevede modalitatea de adoptare de către autoguvernările locale şi judeţene a drapelelor proprii şi condiţiile în care acestea pot fi arborate pe instituţii. Conform proiectului care poate fi accesat pe site-ul ministerului, pot avea drapel propriu doar acele unităţi administrative care dispun de stemă. Conform legii, drapelele adoptate pot conţine doar stema, respectiv denumirea unităţii administrative, care poate să apară şi în limba minorităţilor naţionale acolo unde respectiva minoritate este în proporţie de cel puţin 20%. Culoarea drapelului, respectiv alte semne distinctive trebuie supuse unei dezbateri publice pentru ca drapelele adoptate de autoguvernări să fie cele mai reprezentantive pentru zonă şi pentru cei care locuiesc acolo. Conform proiectului, drapelele localităţilor sau cele judeţene pot fi arborate pe sediile primăriilor respectiv pe clădirile instituţiilor aflate în subordinea autoguvernării, împreună cu drapelul românesc şi cel al UE. Drapelul autoguvernării mai poate fi arborat cu ocazia unor manifestări, festivităţi, evenimente protocolare locale, însă nu pot depăşi nici mărimea şi nici numărul drapelelor româneşti şi ale UE. Pentru încălcarea prevederilor proiectului, prefectul poate aplica amenzi între 5-10.000 de lei. Liviu Dragnea, ministrul dezvoltării regionale, le-a promis, în iulie anul trecut, la Băile Balvanyos, liderilor autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc că va elabora o lege care va face posibilă adoptarea de către autoguvernările locale a unor drapele proprii, pe care să le arboreze pe clădirile instituţiilor publice care le sunt subordonate.
Sursa: cotidianul Haromszek, nr. 7114 din 08.02.2014
|
Sf. Gheorghe 27.02.2014 |
Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna – Harghita |
Lasă un răspuns