Asta au devenit personajele unor emisiuni televizate, care umplu stufărişul nopţilor şi zilelor noastre: ele-acele păsări negre care cobesc-cotcodăcesc fără oprire, cu cap mic şi limbă lungă îşi spurcă propriul cuib (familia,neamul,ţara), se rotesc pe la linghişpirul tv-urilor, îşi văd de propriile ciuguleli şi de bombiţele-grăunţe de la propitari, aruncând cu vorbe-grăunţe otrăvite în jur. Dacă guvernanţii spun ceva sau fac altceva, ei înjură cu ciocul lor. La fel dacă ar fi invers: dacă pun un bir sau reduc altul (funcţie de partidul la care sunt arondaţi) sunt samavolnici sau populişti. Dacă se dă o lege, fără nici un argument, ei strigă: „Păsărica!”. Dacă se face vorbire de siguranţa naţională şi de măsuri preventive, sar la gâtul oricui că le reduce libertatea, uitând sau neinteresându-i ce cumplită politică de deznaţionalizare şi incitare la separatism teritorial, implicit,-real pericol pentru siguranţa naţională – duce presa de limbă maghiară în judeţe româneşti din centrul ţării prin manipulare, dezinformare,antiromânism.
Dacă justiţia e arbitrară, îşi rotunjeşte privilegiile e vinovat cel sau cei ce le dezvăluie tărăşenia. Dacă şeful statului sau al guvernului nu acceptă, din bărbăţie sau patriotism, unele pretenţii teritoriale iredentiste sau insinuări ale unor comitete UE, îl blamează-dacă tace, îl fac obedient… Credibilitatea unei asemenea prese de scandal a scăzut dramatic: pe timpul lui Ceauşescu, în ultimele luni, acea presă exagera laudativ totul şi lumea nu mai credea nimic şi s-a văzut ce a ieşit.
La ultimele alegeri, campania furibundă împotriva unuia din candidaţi cu „tocarea” sa măruntă şi întoxicarea populaţiei a avut efect invers… Cele plătite bine fac mereu propagandă electorală. Şi atunci unde este democraţia,când cei ce se autonumesc „câinii democraţiei” sunt nişte lupi conduşi de nişte elefanţi, iar alte aşa-zise instituţii democratice jefuiesc ţara, vezi partide, parlament, unele ong-uri etc (ei spun că democraţia costă, dar, oare, sărăcia e pe gratis, căci prea este multă…). Statul,cel care plăteşte învăţământul, sănătatea, apărarea, ordinea a ajuns falit. Samsari politici şi moguli, baroni sau noii grofi l-au vrut limitat, subţiat, căci era obstacol în calea îmbogăţirii lor şi l-au cam terminat, acum îl desfac pe feude.
Tam-tam-urile făcute la tv-uri pe o temă sau alta de palavragii abonaţi, cu explicaţii într-o păsărească perpetuă epuizează doar timpul alocat, plătit (şi nervii privitorilor) şi nu tematica stringentă (problematica) crucială a ţării, (cum ar fi şanse de locuri de muncă,eliminarea cianurilor şi a otrăvirii cu gaze de şist, iredentismul hungarist,contractele păguboase gen Roţia Montană, autostrăzi Bechtel, OMV etc) nu aduc soluţii,nici chiar presoluţii.
Se strigă lozinci-relicvă a altor vremuri, se combate vârtos-dar nu se face autocritica – această relicvă nu mai convine?! În schimb, se face tămbălău ca la uşa cortului,se face în tot felul: se urlă, se rage, se guiţă, se cotcodăceşte, se croncăne. Tot felul de politicieni rudimentari în gândire şi conştiinţă, mint pe rupte. Se face praf limba română, blândeţea şi decenţa românului, educaţia celor şapte ani de-acasă etc – în numele democraţiei prost înţelese şi făcute, o democraţie… păsărească sau chiar a unor animale (ne)politice… şi necreştine, până la urmă. Iată teme de viaţă şi moarte pentru ţară. Cele strigate în Piaţa Universităţii, la Pungeşti şi Felix, la Nădab şi Trăznea, la strânsura românilor din ăşa-zisa secuime, la Timişoara şi Cluj… Fiţi normali!!!
Lasă un răspuns