Ipocrizia dezgustătorului degustător de gulaş

Mai agârţ îi pupa sutana pe covorul roşu de la Cotroceni… Acum, vrea să-i tragă preşul de sub picioare, să-l dea de a dura pe treptele iredentismului. Şi ar fi un gest credibil şi palapabil dacă trecutul (deh’, file de dosar!) nu i-ar atârna de gât mai rău decât ancora Biruinţei. Pentru că, dintre toţi europarlamentarii României, doar lui Tockes i-a întins Traian covorul, mulțumindu-i, anticipat, că va reprezenta ţara. Pe care a reprezentat-o de s-au luat cu mâinile de cap colegii scaunelor de doi euro din PE ai răspopitului securist când au văzut cum înjura acesta ţara care l-a trimis acolo! Şi tot în clopotniţa lui Traian a liturgit sfânta vicernie când preşedintele i-a dăruit popei „Steaua României” (pesemne la şezătoarea ceaunului de gulaş împărţit atât de des cu Viktor Orban pe meleagurile noastre).

Ba, Traian Băsescu este cel ce a lăsat maghiarimea politică de aici şi ungurimea de la Budapesta să defileze nestingherită prin Ardeal, după cum singur spunea doar pentru a vedea „până unde se poate întinde nesimţirea”! Şi a făcut-o intenţionat, tratând Transilvania, ca întreaga ţară de altfel (să nu uităm alte experimente în care ne-a împins preşedintele doar pentru că aşa a decis el, cum ar fi pactul fiscal ori regionalizarea) drept un experiment pentru convingerile lui (şi nu numai). Şi tot el este cel ce a dat apă la moară partidelor extremiste din maghiarime pentru a-şi asigura votul electoratului maghiar. Apoi, el este cel ce i-a mulţumit lui Tockes (și nu românilor) că a ajuns din nou preşedinte al țării!

Acum, cloptarul în dungă îl priveşte chiorâş pe prietenul prietenului lui. Şi vine cu un discurs populist, arătându-l cu degetul pe cel ce a cerut Ungariei protectorat pentru Transilvania. Iar dacă ar fi făcut acest lucru după ce îi retrăgea distincţia dată, în 2009, în numele Statului Român, ar mai fi fost ceva credibil în vorbele lui Băsescu. Sau dacă ar fi cerut comisiei de revizuire a nerevizuirii constituţionale să cearnă printre genele lui moş Crin Ene un articol care să prevadă posibilitatea retragerii cetăţeniei române indivizilor care fac asemenea declaraţii şi gesturi. Mai ales că nu rămânea popa „apatrid”, având pesta budei în sânge! În schimb, prin felul în care și-a croit discursul de la Izvoru Mureșului, încercând să instige patrioţii români pentru propriul interes (într-o seacă răzbunare politică) demonstrează că Traian Băsescu încearcă să se folosească, aşa cum face de două mandate, de sensibilităţile noastre, dar şi de instituţiile statului, pentru a mai închide un calambur.

Şi este cât se poate de revoltător faptul că, fără a se consulta cu nimeni, preşedintele unic jucător a decis să transforme România în căpetenia de leadership ce va pune Budapesta la punct! Pentru că, jucând pe cartea naţionalismului, Traian Băsescu vrea să se aşeze în fruntea „cruciadei”. Jucător într-un alt meci. De data acesta cu o minge mult mai „fierbinte”. Or, tocmai de aceea se cere vigilenţă. Căci, lăsând un Traian Băsescu să dea cu mâna lui trădătoare la flaşneta unui fals, ne vom trezi că adevăratul naţionalism va fi definitiv compromis decredibilizându-l aşa cum a făcut cu tot ceea a atins.

De aceea, Traian Băsescu nu trebuie lăsat să-şi asume „naţionalismul”. Dimpotrivă, ar trebui tras la răspundere, şi iată un motiv de suspendare!, pentru felul în care a decis şi a lătrat la adresa unui stat, propunând şi împingând în faţă ROMÂNIA ca lance. Or, mâine-poimâine ne vom trezi că declară şi vreun război, nu?!

Iar instigările lui au fost total gratuite din moment ce Budapesta, „oficial” (chiar dacă ştim că nu şi în conştiinţă!) s-a distanţat de declaraţiile liderului de la Jobbik (cel ce se arăta dispus să-şi asume „un conflict cu România”). Apoi, Vona Gabor nu a făcut declaraţiile sale ofensator-provocatoare ca reprezentat oficial al statului vecin, ci din fruntea unui partid care nu se află la guvernare. În schimb, Traian Băsescu s-a răstit, chiar dacă s-a afişat la Universitatea de vară de la Izvoru Mureşului drept un simplu „cetăţean” (cel puţin după haine!), din postura a ceea ce este: preşedintele României.

De aceea, după această ieşire la rampă, se impune ca adevăraţii naţionalişti să se coalizeze şi să dea acel lider care să vorbească în numele lor. Pentru a nu permite unor impostori de conjunctură, acum este vorba de Traian Băsescu, dar oricând poate încerca marea cu degetul vreun nevertrebat al politichiei, să joace „as”-ul naţionalismului. Pentru că, evident, nu o sa facă Băsescu pe liderul naţionaliştilor, el doar pregătind „locul” pentru un al „produs” al Cotrocenilor. În fond, are deja „paiaţe” de reprezentare pentru toate segmentele societăţii, mai puţin pe linia naţionalismului (şi urmează, linia disecării fine, a patriotismului). Şi doar rămâne de văzut ce fel de „eba” ori „mru” va pune pe acest rol…

Oricum, felul în care a reacţionat preşedintele la adresa popei, căruia nici nu i-a mai pronunţat numele!, pare a fi reacţia unui animal (politic, desigur!) încolţit. Şi poate că are şi de ce! Poate că Tockes are mai multe file din dosarul lui, decât are el din dosarele popei! Pe de altă parte,  chiar dacă pare că l-a scos de la inimă pe popă, prietenul Orban tot prieten îi va rămâne! Dovadă că, tot la Izvoru Mureşului, chestionat despre felul în care Viktor Orban circulă liber prin Covasna şi Harghita, Traian Băsescu s-a răstit la cel ce l-a întrebat: „Dacă nu v-a plăcut, de ce nu l-aţi fluierat?”. Păi, l-au fluierat unii domn’ preşedinte, dar i-au gonit jandarmii…

P.S.:

Pentru cei ce au uitat deja (întâiul defect al nostru!):  Traian Băsescu este cel ce a stat, umil, între Laszlo Tockes şi Viktor Orban când aceştia făceau tocmeala Ardealului pe ungureşte. Asta deşi tocmai ce i se ceruse să arate, pe pământ românesc, paşaportul! Dar, pesemne, a răbdat mojiciile tot pentru a vedea „până unde se poate întinde nesimţirea”!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*