Borboly Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, din partea UDMR, afirma nu demult, într-un interviu acordat Postului Duna TV din Ungaria (confirmând şi declaraţiile anterioare pe tema steagului secuiesc venite dinspre consilierul lui Ponta, G. Frunda) că Victor Ponta, potrivit promisiunii făcute UDMR-ului, va legaliza arborarea „steagului secuiesc” pe instituţiile publice ale statului român dacă există hotărâri ale consiliilor locale sau judeţene! De ce Ponta nu a dezminţit declaraţiile respectivului? Mai mult, de ce nu a luat poziţie fermă faţă de incitarea primarilor udemerişti de către liderii UDMR de a menţine arborat sau de a arbora „steagul secuiesc” pe primăriile din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş? Există oare o legătură, un adevăr, între acele declaraţii şi non combatul premierului Ponta? Orice om normal din această ţară cu o logică minimă se poate întreba: dacă nu împărtăşeşti aceste opinii exprimate în mod public şi care te vizează – ce fac parte din arsenalul planului de enclavizare teritorial-etnică maghiaro-secuiască a unei zone din teritoriul ţării al cărei prim ministru eşti – de ce nu le dezminţi şi nu le combaţi în mod public? Ca atare, în acest caz situaţia a devenit de-a dreptul demenţială dacă ţinem seama şi de faptul că hotărârea Consiliului Judeţean Harghita prin care „steagul secuiesc” fusese declarat ca steag al Judeţului Harghita a fost anulată definitiv şi irevocabil, ca discriminatorie la adresa românilor din acest judeţ, de către Curtea de Apel Tg. Mureş. Luând în calcul şi că domnia sa, premierul României, este de profesie jurist, fost magistrat, este cu atât mai mult de neînţeles de ce nu acţionează pentru punerea deîndată în practică a hotărârilor judecătoreşti în acest domeniu.
Este evident că atitudinea domnului premier în contextul acţiunilor şi manifestărilor recrudescente subordonate dezideratului autonomist-teritorial pe criterii etnice maghiaro-secuieşti, ce se derulează în ultima perioadă de timp în România, este una echivocă. Luăm ca exemplu şi cazul fascistului ungur horthyst şi szalasist Nyiro Jozsef de la declanşarea căruia a trecut un an fără ca să fie stopat şi finalizat de autorităţile române. Aceasta pentru că în continuare în Judeţul Harghita există două şcoli şi o stradă ce poartă numele horthysto-szalasistului antisemit şi antiromân Nyiro Jozsef iar în acelaşi judeţ, la Odorheiul Secuiesc, există şi un bust al acestuia amplasat într-un loc public. La fel şi în această situaţie, de altfel arhicunoscută, datorită impactului avut în mass media şi scandalului internaţional iscat pe această temă anul trecut, ce se încadrează perfect în prevederile O.U.G. 31/2002, Guvernul României nu întreprinde nimic concret şi eficient, prin instituţia prefectului abilitată în acest scop la nivelul judeţului respectiv. Dovada că este vorba de o atitudine echivocă şi acum, o reprezintă poziţia onor guvernului condus de domnul Ponta care deşi admiţând într-un târziu, prin spusele unui secretar de stat din M.A.I., soluţionarea acestei probleme în baza legii, condiţionează acest lucru cu grija de a menţine o stare de normalitate între comunităţile locale din zona respectivă. Foarte corect, dar „o stare de normalitate” nu înseamnă oblojirea sentimentelor fasciste, horthyste, szalasiste antiromâneşti şi antisemite ale unor membrii sau a unei părţi a comunităţii maghiare sau secuieşti! O stare de normalitate între comunităţile locale poate fi asigurată simplu şi eficient numai prin aplicarea legii, prin obligaţia acestor comunităţi, indiferent care sunt ele, de a respecta legea aşa cum se întâmplă în celelalte ţări!
Există precedente recente când tot din dorinţa de a menţine o stare de normalitate – lucru cu care sunt perfect de acord – la nivelul comunităţilor locale s-a omis aplicarea fermă a legii şi s-a tergiversat în mod nepermis ceea ce a avut drept consecinţă multiplicarea acţiunilor cu caracter neorevizionist, revanşard, exclusivist etnic, şovin, autonomist-separatist pe criterii etnice, de ofensă a însemnelor şi simbolurilor naţionale ale României, declaraţii anticonstituţionale ale unor lideri ai UDMR privind caracterul naţional al statului român, de ameninţări publice cu moartea ale unor români locuitori ai aşa zisului ţinut secuiesc făcute pe fondul unei educaţii şi a unor concepţii exclusivist-şovine total antiromâneşti; vezi cazurile repetabile ale lui Csibi Barna, ultraşovinul xenofob şi rasist antisemit şi antiromân de la Miercurea Ciuc, manifestările dedicate ocupaţiei horthyste a părţii de nord-vest a României, de la Miercurea Ciuc, acţiunile de omagiere a cultului crminalului de război horthyst antiromân şi antisemit Wass Albert, articole defăimătoare, calomnioase şi jignitoare la adresa românilor şi de ofensă adusă statului român apărute într-o serie de publicaţii în limba maghiară din ţara noastră, ameninţările cu moartea ale elevei române Sabina Elena pentru că a purtat bentiţa tricoloră în ţara ei România, dar într-o zonă unde secuii sunt majoritari, etc.! Este de neconceput că în faţa unor astfel de manifestări evidenţiate printr-o gravitate absolută, derulate de o parte a minoritarilor alogeni, maghiari şi secui din România care însumate vizează siguranţa naţională a ţării, domnul premier al României nu ia poziţie publică fermă, clară şi neechivocă de condamnare şi dezavuare a lor, aşa cum, în situaţii cu mult mai puţin grave au făcut în ţările lor premierii Spaniei, Slovaciei şi Australiei sau preşedintele Rusiei.
Lasă un răspuns