Pe români ar trebui să-i intereseze cel puţin tot atât de mult de ce România rămâne, contra opţiunii multora dintre ei, tot Republică şi nu revine la Monarhie, pe cât îi interesează pe unguri ca articolul 1 din actuala Constituţie să fie radiat în primul său alineat care stipulează imperativ: România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Că lucrurile nu stau aşa, nu sunt de vină numai ei!
Trufia ungurului e bine cunoscută pe plaiul mioritic, fie şi atunci când considerăm că Răsunetul lui Andrei Mureşanu, de peste veac, ne găseşte veghea anacronică. Şi apoi cum să nu vină şi Kelemen Hunor să ceară radierea alineatului respectiv, când noi înşine cerem schimbarea zilei naţionale de la 1 Decembrie de pildă cu cea de 31 Mai, Ziua Mondială fără Tututun, iar Deşteaptă-te, române! cu un şlagăr din repertoriul lui Nicolae Guţă sau al lui Adi de la Vâlcea. Kelemen Hunor este şi el sceptic în ce priveşte intervenţia propusă, aceasta nefiind „o chestiune în jurul căreia să formeze consens.” Este desigur „o părere pe care, găsesc ungurii, au datoria să o formuleze fără a ține cont de șansele pe care le pot avea.” Ungurii anunță că vor face această propunere în scris, tot așa cum au fost făcute și altele, gen cele privind libertatea de a cumpăra o armă de foc cu glonț tot așa cum cumperi un kilogram de castraveți, ori cele privind reintroducerea pedepsei cu moartea prin execuție publică televizată, ca să fie și altora de învățătură, precum în celebrul Cod al lui Caragea.
Ungurii știu deja răspunsul pentru sugestia lor: nem lehetséges ! Adică, pe românește, nu este posibil! Li s-a spus și oficial și au constatat-o și în Parlament când la problemele lor sacre, românii, indiferent de culoare politică, s-au solidarizat fără echivoc și necondiționat. Alta este însă problema noastră: în Parlament nu se aude vocea opoziţiei, aşa încât secretarul Comisiei de la Veneţia, Thomas Markert, a constatat fără rezerve că „Forumul Constituţional a organizat peste 40 de întâlniri în întreaga ţară, ceea ce i-a permis colectarea propunerilor din toate părţile societăţii româneşti…” Și cu toate că dezbaterea publică se face în genul democrației reprezentative, cu politicieni și specialiști, la Forumul Constituțional s-au primit numeroase sugestii pentru modificarea Constituției, ceea ce ar trebui să dea de înțeles că o astfel de problemă nu este numai una a specialiștilor și politicienilor, ci a tuturor românilor, fie că aceștia vor un Vlad Țepeș ca președinte, fie că vor echilibrul și siguranța garantate de Monarhie, fiindcă simpla prezență a Patriarhului la treburile statului nu are decât o funcție creştin-morală. Că proiectul modificării Constituției va trece prin Parlament fără emoții (două treimi din numărul membrilor fiecărei camere e ușor de realizat în actuala strucură) e lesne de presupus, ce dacă numeroase scrisori au fost adresate Forumului în legătură cu numărul parlamentarilor, în spiritul a ceea ce s-a decis prin Referendumul din 22 noiembrie 2009 privind parlamentul unicameral. Dar și în această chestiune a intervenit USL: de la referendumul valid în condiții de 50%+1 din electorat, cvorumul scade la 30 la sută. Minimalizarea cauzelor care au condus la unele propuneri constituționale, cotate ca năstrușnice sau trăsnite, nu este o soluție; problema rămâne, indiferent de ce natură ar fi ea. Cauza ei nu interesează. De ce vor totuși românii arme cu glonț? Nu cumva nevoia de securitate este neglijată? De ce vor românii reintroducerea pedepsei cu moartea? Nu cumva gradul de infracționalitate a crescut alarmant și se apreciază că sistemul penitenciar este ineficient? Ungurului i se spune simplu: nem lehetséges! Dar acestor români care fac propuneri trasnite cum li se răspunde? Mentorii comuniști din ideologia PSD știu din învățătura marxist-leninistă că și tăcerea este un răspuns, iar amânarea este totdeauna o soluție de calmare a spiritelor. Și mai știu ei că atitudinea românească nu are nerv și se stinge totdeauna în emoționalul defensiv, mioritic.
Lasă un răspuns